Prin sentinta civila nr. 560 din 6.V.2009 a Judecatoriei Tg. Lapus s-a respins în totalitate actiunea precizata formulata de reclamantul T. I., în contradictoriu cu pârâta Comisia Locala pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Lapus.
În motivarea sentintei judecatoria a retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 53 din 16.01.2003, pronuntata în dosarul nr. 1116/2002 al Judecatoriei Tg. Lapus, s-a validat în favoarea reclamantului si numitului B. I., suprafata de 5,34 ha teren cu vegetatie forestiera în composesorat. Adica, reclamantul are dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate în composesorat pentru 5, 34 ha teren; în cadrul unei Asociatii composesorale. Nu s-a validat în favoarea acestuia reconstituirea în mod individual. Ulterior, prin Sentinta civila nr. 371 din 18.05.2006 pronuntata în dosarul nr. 117/2006 al Judecatoriei Tg. Lapus, ramasa irevocabila prin Decizia civila nr. 677/R/02.10.2006, pronuntata în dosar nr. 5286/100/2006 de Tribunalul Maramures, din data de 03.10.2006 la zi s-a dispus obligarea Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Lapus la reconstituirea dreptului de proprietate si punerea în posesie a reclamantului si a numitului B. I., sub sanctiunea de daune cominatorii în cuantum de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere pâna la punerea în posesie a reclamantului si a numitului B. I. cu privire la suprafata de 5,30 ha teren forestier, situate pe raza localitatii Lapus, începând cu data ramânerii definitive a sentintei sus amintite, respectiv cu data de 03.10.2006.
Instanta retine ca aceasta sentinta de obligare la daune cominatorii nu are o existenta de sine statatoare, fiind accesorie Sentintei civile nr. 53/16.01.2003. Daunele cominatorii au fost stabilite pentru executarea dispozitivului sentintei din 2003 si nu au fost nascute drepturi suplimentare în favoarea reclamantului, în sensul ca prin aceasta sentinta s-ar fi stabilit ca reconstituirea se face individual ci nu colectiv cum a stabilit sentinta din 2003. în aceasta situatie instanta va verifica daca pârâta refuza punerea în posesie în composesorat a reclamantului. Conform înscrisului de la fila 38 si a procesului-verbal încheiat de judecatoresc, instanta a retinut ca terenul solicitat de catre reclamant a fost reconstituit composesoratului, drept pentru care acesta trebuie sa se adreseze composesoratului sa i se recunoasca calitatea de membru în cadrul composesoratului, daca nu a facut un asemenea demers pâna la aceasta data. Este de retinut ca Composesoratul din Lapus are validata suprafata de 118,14 ha, conform înscrisului de la fila 38.
Instanta a retinut ca, daca anterior colectivizarii terenul a fost în composesorat, reconstituirea nu se poate face decât numai în composesorat conform art. 26-28 din Legea nr. 1/2000. Terenurile reconstituite în composesorat nu pot fi înstrainate sub nici o forma, în cazul dizolvarii acestor composesorate patrimonial acestora trece în proprietatea publica a Consiliilor locale.
În fapt, instanta a observat ca reclamantul încearca sa i se reconstituie dreptul de proprietate în mod individual, lucru inadmisibil în legislatia actuala si mai mult decât atât acest drept nu este conferit de catre hotarârile judecatoresti invocate. Vazând ca suprafata validata reclamantului a fost validata în favoarea composesoratului, instanta retine ca acesta nu a suferit un prejudiciu care sa fie cert si nereparat, pe cale de consecinta actiunea sa este neîntemeiata.
Cererea reclamantului de a obliga pârâta la plata unei amenzi civile în conditiile art. 5803 Cod procedura civila, este neîntemeiata atâta timp cât pârâta si-a îndeplinit obligatia de a face, respectiv s-a facut reconstituirea în favoarea Composesoratului din Lapus. Este de observat ca Sentinta civila nr. 371 din 18.05.2006 pronuntata în dosarul nr. 117/2006 al Judecatoriei Tg. Lapus, a ramas irevocabila la data de 02.10.2006 prin respingerea recursului formulat împotriva acestei sentinte.
Ulterior a intrat în vigoare Legea nr. 459/2006, care a modificat expres art. 5803 Cod procedura civila, care în mod expres a aratat ca pentru neexecutarea obligatiei de a face nu se pot acorda daune cominatorii, ori în aceasta situatie, dupa intrarea în vigoare a acestei legi, sentinta care stabilea daune cominatorii în sarcina pârâtei, ramâne fara efect juridic pentru ca ea nu poate adauga sau modifica o lege, deoarece s-ar încalca principiul separatiei puterilor în stat. Ultra-activitatea unei legi trebuie expres prevazuta. Hotarârea din anul 2006 a fost emisa în baza art. 64 din Legea nr. 18/1991, care însa a fost abrogate implicit prin Legea nr. 459/2006, în conditiile legii privind tehnica legislativa nr. 24/2000.
Împotriva sentintei a declarat recurs, în termen legal, reclamantul T.I., solicitând casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare si în subsidiar, modificarea sentintei în sensul admiterii actiunii.
În motivarea recursului se arata ca judecatoria a nesocotit puterea lucrului judecat a celor doua sentinte civile, a interpretat gresit dispozitivul acestora.
În mod gresit judecatoria a retinut ca a doua sentinta nu ar avea o existenta de sine statatoare, ca ar fi accesorie primei sentinte.
De asemenea se arata ca, în mod gresit instanta fondului retine ca, dupa intrarea în vigoare a Legii nr. 459/2006, sentinta care stabilea daune comi¬na¬torii în sarcina pârâtului ramâne fara efect juridic.
Intimatul primarul comunei Lapus, prin întâmpinarea depusa, a solicitat respingerea cererii de recurs.
Analizând sentinta atacata, prin prisma motivelor de recurs aratate, tribunalul constata ca, recursul este fondat pentru cele ce urmeaza:
Instanta de fond se afla în fata a doua sentinte civile si anume sentinta civila nr. 53/16.I.2003, pronuntata de Judecatoria Tg. Lapus în dosar nr. 1116/2002 si a sentintei civile nr. 371/18.V.2006, ambele ale Judecatoriei Tg. Lapus, definitive si irevocabile, intrate în puterea lucrului judecat.
În mod gresit s-a procedat la analizarea acestor sentinte pe fondul lor, aducându-li-se chiar critici, atâta timp cât a fost investita cu doua petite care vizau transformarea daunelor cominatorii în daune interese si aplicarea unei amenzi civile, potrivit dispozitiilor art. 580 3 Cod procedura civila.
Este gresit, de asemenea, a sustine ca, dupa intrarea în vigoare a Legii 459/2006, sentinta care stabilea daune cominatorii în sarcina pârâtei ramâne fara efect juridic.
Fata de retinerile de mai sus , tribunalul constata ca instanta de fond nu a procedat la solutionarea fondului cauzei, cea ce atrage incidenta în cauza a prevederilor art. 312 alin.5 Cod procedura civila, temei în baza caruia sentinta va fi casata, iar cauza trimisa spre rejudecare aceleiasi instante.
În rejudecare se va proceda la solutionarea pe fond a cauzei, pornind de la petitele cu care a fost învestita instanta si tinând cont de Decizia nr. XX din 2005 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie Bucuresti care prevede obligativitatea transformarii daunelor cominatorii în daune interese pentru ca acestea sa poata fi executate. Instanta nu este în masura la aceasta data sa analizeze corecta dispunere a amplasamentului fara a încalca principiul puterii de lucru judecat.
Urmeaza ca instanta de fond sa se pronunte si în ce priveste petitul de aplicare a unei amenzi civile potrivit dispozitiilor art. 580 3 Cod procedura civila.
