Dispozitiile art. 1073-1075 C.civ. se aplica în etapa de stabilire a unei obligatii de a face intuitu personae, iar dispozitiile art. 5803 alin. 5 C.pr.civ. (care interzic stabilirea daunelor cominatorii în situatia neexecutarii unei obligatii de a face ce nu poate fi îndeplinita decât prin faptul debitorului) sunt aplicabile în faza de executare, deci când obligatia a devenit executorie.
CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A IV A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 1006R/29.06.2010
Prin sentinta civila nr. 1173/25.10.2005 a Tribunalului Bucuresti-Sectia a V-a Civila, definitiva si irevocabila, a fost admisa contestatia formulata în baza Legii 10/2001 de reclamantul C.C., a fost anulat Ordinul Ministerului Transporturilor nr. (..)/2005, acesta fiind obligat sa faca reclamantului-contestator oferta de restituire prin echivalent în conditiile art. 24 (actual 26) din Legea nr. 10/2001.
La data de 30.01.2009 reclamantul C.C. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Transporturilor la plata sumei de 1800 euro/zi cu titlul de daune cominatorii de la data introducerii actiunii si pâna la data emiterii ofertei de restituire in echivalent stabilita prin sentinta civila nr. 1173/25.10.2005 a Tribunalului Bucuresti- Sectia a V-a Civila.
Prin sentinta civila nr. 7220/29.05.2009 Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a respins actiunea, solutie confirmata prin respingerea apelului declarat declarat de reclamant, , prin decizia civila nr. 274 A/01.03.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a Civila.
Pentru a pronunta aceasta decizie tribunalul a retinut ca obligatia pârâtului-intimat de emitere a unei oferte de despagubire în echivalent este o obligatie de a face intuitu personae, iar conform art. 580 ind.3 alin.5 C.pr.civ., pentru neexecutarea obligatiilor de a face ce nu pot fi îndeplinite prin alta persoane decât debitorul, nu se pot acorda daune-cominatorii.
Singura posibilitate a reclamantului pentru a obliga pârâtul la executarea obligatiei mentionate este de a solicita obligarea acestuia la plata de amenzi civile în favoarea statului, în conditiile alin.1 ale art. 580/3 C.pr.civ.
Prin recursul formulat împotriva acestei decizii, reclamantul a sustinut ca dispozitiile art. 580 si urm. C.pr.civ. vizeaza procedura executarii silite, iar motivarea deciziei pronuntata în apel nu poate fi primita, prin raportare la obiectul cauzei si la temeiul de drept invocat, anume art. 1073 , 1075 Cod civil.
Solutionând recursul formulat, în baza art. 312 Cod procedura civila, Curtea l-a respins ca nefundat, pentru considerentele urmatoare:
Sunt pe deplin aplicabile în cauza dispozitiile art. 580 indice 2 si urm. C.pr.civ., respectiv Sectiunea a IV-a – Executarea silita a altor obligatii de a face sau a obligatiilor de a nu face, dispozitii care prevad o anumita procedura speciala de punere in a obligatiilor de a face care nu pot fi indeplinite prin alta persoana decat debitorul.
Situatia reglementata prin dispozitiile art. 580 ind.3 alin.5 C.pr.civ. (potrivit carora “pentru neexecutarea obligatiilor prevazute in prezentul articol nu se pot acorda daune cominatorii”) este exact situatia de fapt din cauza, anume a unei obligatii de a face care nu poate fi adusa la indeplinire decat de catre debitorul unitate detinatoare.
Nu are relevanta invocarea de catre recurentul-reclamant a textelor art. 1073 si 1075 C.civ., caci aplicarea unor texte legale se face de indata ce ele sunt incidente in raport de campul lor de reglementare, indiferent de optiunea partii de a le invoca sau nu.
Cererea reclamantului se plaseaza cu siguranta in faza executarii unei obligatii deja executorii, iar nu in faza stabilirii acestei obligatii.
În consecinta, Curtea a constatat ca tribunalul a facut o corecta aplicare a textelor legale incidente, in raport de situatia de fapt stabilita, nefiind intemeiat motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ..
