Obligaţia de întreţinere are un caracter intuitu personae, astfel încât, dacă decesul întretinătorului survine anterior morţii întretinutului, preluarea obligaţiei de întreţinere de către succesorii întreţinătorului nu se poate realiza decât cu acordul neîndoielnic al întreţinutului, iar, în lipsa acestui accept, contractul se desfiinţează.
încetarea convenţiei este provocată de imposibilitatea prestării întreţinerii pe întreaga durată a vieţii întreţinutului şi, în consecinţă, de neexecutarea obligaţiei asumate, fără a fi, însă, aplicabile dispoziţiile cu caracter sancţionator prevăzute de art. 1020-1021 C. civ., referitoare la rezoluţiune, întrucât lipseşte culpa debitorului întreţinerii. »
C.A. Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 323/R din 28 ianuarie 2005, în Jurispmdenţă naţională 2004-2005, p. 129
Prin sentinţa civilă nr. 189 din 24 ianuarie 2003 a Judecătoriei Turda, pronunţată în dosarul nr. 1825/2002, s-a respins acţiunea civilă intentată de reclamanta I.G. (decedată în timpul procesului) şi continuată de succesorul ei D.I. împotriva pârâţilor D.P., B.L. şi N.A., având ca obiect: rezoluţiunea contractului de întreţinere încheiat între I.G. şi O.C. la data de 28 noiembrie 1995; radierea din C.F. Oprişani a dreptului de proprietate al lui O.C.; radierea interdicţiei de înstrăinare şi grevare a imobilului înscrise în favoarea reclamantei iniţiale, precum şi a obligaţiei de întreţinere.
Totodată, a fost respinsă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de O.P. şi O.E., având ca obiect: stabilirea masei succesorale după defunctul O.C.; stabilirea calităţii intervenienţilor de moştenitori ai defunctului; predarea moştenirii către intervenienţi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele.
între I.G. şi O.C. s-a încheiat contractul de întreţinere autentificat sub nr. 107 din 28 noiembrie 1995 de notarul public E.F., prima transmiţându-i celui de-al doilea dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în C.F. individuală Oprişani, în schimbul întreţinerii cu toate cele necesare vieţii.
întreţinătorul O.C. şi-a înscris în cartea funciară dreptul astfel dobândit, fiind, totodată, înscrisă interdicţia de înstrăinare şi grevare a imobilului, precum şi obligaţia de întreţinere în favoarea întreţinutei.
O.C. a decedat la data de 30 aprilie 2001, intervenienţii O.P. şi O.E. fiindu-i fiu, respectiv fiică.
I.G. a decedat la data de 12 aprilie 2002, fără a lăsa moştenitori în linie directă. Pârâţii B.L., D.P. şi N.A., fraţi şi surori ai defunctei I.G., au renunţat expres, prin declaraţii autentificate, la moştenirea defunctei.
Faţă de această stare de fapt, cererea în rezoluţiunea contractului de întreţinere nu a putut fi admisă, căci rezoluţiunea constituie o sancţiune datorată neexecutării culpabile a unei obligaţii contractuale, ceea ce, în speţă, nu se verifică, întrucât neexecutarea se datorează morţii lui O.C., ca eveniment neimputabil întreţinătorului.
Nu s-a dovedit nici că, anterior decesului său, întreţinătorul nu şi-ar fi îndeplinit obligaţiile contractuale ce îi reveneau.
Imobilul în litigiu nu ar putea fi nici inclus în masa succesorală a defunctei I.G., căci, la data morţii acesteia, el se afla deja în patrimoniul lui O.C.
S-a impus şi respingerea cererii de intervenţie, întrucât intervenienţii nu au făcut dovada că au acceptat în termenul legal moştenirea după defunctul lor tată, neprobându-se în mod convingător nici acceptarea expresă a moştenirii, nici cea tacită caracterizată de săvârşirea unor acte sau fapte care să semnifice acceptarea moştenirii.
împotriva sentinţei au declarat apel atât reclamantul D.I., cât şi intervenienţii O.P. şi O.E., soluţionate prin decizia civilă nr. 980/A din 24 septembrie 2003 a Tribunalului Cluj.
Apelul reclamantului a fost respins, ca nefondat, însă acela al intervenienţilor a fost admis, cu consecinţa schimbării în parte a sentinţei, astfel:
A fost admisă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de O.P. şi O.E.
S-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul O.C., decedat la data de 30 aprilie 2001 în municipiul Turda, se compune din imobilul înscris în C.F. Oprişani, compus din cameră, bucătărie, cămară, baie, antreu, hol, pivniţă, cu părţile indivize comune din clădirea edificată pe terenul înscris în C.F. Oprişani.
S-a stabilit că moştenitorii acestui defunct sunt intervenienţii O.P. şi O.E., în calitate de fii, în cote egale.
S-a dispus intabularea în C.F. Oprişani a dreptului de proprietate al intervenienţilor, cu titlu de moştenire, asupra imobilului.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A fost obligat reclamantul D.I. să le plătească intervenienţilor suma de 4.185.000 lei, cheltuieli de judecată.
Motivând decizia, tribunalul a arătat că intervenienţii trebuie consideraţi acceptanţi în termenul legal al moştenirii după defunct, întrucât din probele testimoniale administrate de prima instanţă rezultă că intervenienţii şi I.G. au rămas în relaţii bune după moartea lui O.C., s-au vizitat reciproc şi s-au ajutat, iar cu ocazia unor astfel de vizite intervenienţii au primit şi au luat cu ei bunuri ce i-au aparţinut defunctului lor tată, ceea ce semnifică acceptare tacită a moştenirii.
întreţinătorul O.C. şi-a îndeplinit obligaţia până la decesul său, iar ulterior, relaţiile dintre întreţinută şi intervenienţi au rămas bune.
împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acţiunii reclamantului, fiind incidente motivele prevăzute de art. 304 pct. 9-10 C. proc. civ.
Prin contractul de întreţinere autentificat sub nr. 107/1995 de notarul public F.E., întreţinătorul O.C., tatăl intervenienţilor, s-a obligat să îi asigure întreţinutei I.G., sora recurentului, „(…) întreţinere pe viaţă cu toate cele necesare existenţei, şi anume: îmbrăcăminte, încălţăminte, alimente, încălzit, spălat, medicamente, asistentă medicală iar la deces (…) să fie înmormântată în mod obişnuit şi după obiceiul local”.
Faţă de acest conţinut al obligaţiei de întreţinere ce îi revenea antecesorului intervenienţilor, este vădit că între întreţinută şi între-ţinător s-a încheiat, în aplicarea art. 1094 C. civ., un contract intuitu personae, întreţinuta acceptând transmisiunea dreptului de proprietate asupra imobilului ce îi aparţinea în considerarea exclusivă a prestării întreţinerii de către O.C., iar nu de către alte persoane.
Aşa fiind, este de avut în vedere, de principiu, că schimbarea debitorului obligaţiei de întreţinere nu s-ar putea face, în timpul vieţii întreţinătorului, decât cu acordul întreţinutului, în vreme ce, după moartea întreţinătorului, survenită anterior celei a întreţinutului, preluarea obligaţiei de întreţinere de către succesorii întreţinătorului nu s-ar putea, de asemenea, realiza decât cu acordul neechivoc al întreţinutului.
Aceste exigenţe decurg din sus-evocatul caracter intuitu personae al unui contract de întreţinere, precum cel din cauza de faţă, astfel că în situaţia în care obligaţia de întreţinere a fost asumată pentru întreaga durată a vieţii întreţinutului, însă întreţinătorul moare înaintea acestuia şi întreţinutul nu este de acord cu prestarea în continuare a întreţinerii de către succesorii întreţinătorului, contractul se desfiinţează.
O atare desfiinţare a contractului de întreţinere nu îmbracă, însă, în mod riguros, figura juridică a rezoluţiunii, în sensul art. 1020-1021 C. civ., căci aceasta reprezintă o sancţiune provocată de neexecutarea culpabilă a unei obligaţii contractuale, în vreme ce decesul întreţinătorului înaintea celui al întreţinutului nu poate avea un asemenea caracter, lipsind elementul culpei.
în acest din urmă caz, desfiinţarea contractului este provocată de imposibilitatea prestării întreţinerii pe întreaga durată a vieţii întreţinutului, fundamentul acestei disoluţii a convenţiei nefiind, însă, acela cu caracter sancţionator al rezoluţiunii la care se referă art. 1020-1021 C. civ., ci un altul, autonom, tras din neexecutarea obligaţiei de întreţinere dintr-un motiv care, deşi neimputabil întreţinătorului, conduce, totuşi, la neexecutarea obligaţiei.
Or, asumarea de către întreţinut a obligaţiei de a transmite către întreţinător dreptul de proprietate asupra unui bun, tocmai în considerarea obligaţiei de întreţinere pe care acesta din urmă şi-a asumat-o, face ca, în situaţia decesului întreţinătorului, contractul să nu îşi mai poată produce efectele specifice, impunând întoarcerea bunului în patrimoniul întreţinutului.
Rezultă din cele ce preced şi că, dacă, după moartea întreţinătorului, creditorul acceptă prestarea întreţinerii de către succesorii acestuia, acţiunea în desfiinţarea contractului nu mai poate fi primită, intervenind o transmisiune consimţită de întreţinut a obligaţiei de întreţinere care salvează contractul, nemaiîngăduind desfiinţarea lui şi paralizând acţiunea civilă cu un asemenea obiect.
în cauza de faţă, nu s-a dovedit că întreţinuta I.G. ar fi acceptat, după moartea lui O.C., ca prestarea întreţinerii să fie făcută de către intervenienţi, ca descendenţi şi potenţiali succesori ai acestuia, ceea ce conduce la concluzia că, prin consecinţă, contractul de întreţinere a devenit inapt să îşi menţină efectele specifice, inclusiv cel privitor la păstrarea în patrimoniul întreţinătorului ori al succesorilor lui a imobilului înscris în C.F. Oprişani.
De altfel, nici intervenienţii nu au susţinut în cauza de faţă că după moartea tatălui lor ar fi prestat întreţinerea datorată de autorul lor în favoarea întreţinutei I.G., ei recunoscând în prezentul proces şi că au aflat de moartea tatălui la 4-5 luni de la producerea acesteia.
Deşi I.G., ca iniţială reclamantă, a solicitat prin cererea de chemare în judecată să se dispună rezoluţiunea contractului de întreţinere, invocând, la finele cererii şi dispoziţiile art. 1020-1021 C. civ. privitoare la această sancţiune civilă, în motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată a învederat, în mod limpede, că „prin decesul său pârâtul nu şi-a putut îndeplini obligaţiile pe care şi le-a asumat prin contract”.
Cum motivele de fapt ale cererii de chemare în judecată sunt cele ce furnizează cauza pretenţiei reclamantului, fiind decisive inclusiv pentru înţelegerea corectă a obiectului cererii, rămâne, cu observarea spiritului art. 84 C. proc. civ., că sub aparenţa unei acţiuni în rezoluţiunea contractului, întemeiată pe prevederile art. 1020-1021 C. civ., reclamanta a solicitat desfiinţarea contractului în considerarea inter-venirii morţii întreţinătorului, ceea ce, potrivit cu cele deja arătate mai sus, atrage disoluţia contractului, însă nu prin aplicarea sancţiunii -evocând culpa debitorului — a rezoluţiunii, conform prevederilor legale menţionate, ci datorită intervenirii unei împrejurări care, deşi neculpabilă, face imposibilă prestarea pentru viitor a întreţinerii.
Aşa fiind, atât prima instanţă, cât şi cea de apel erau datoare a da acţiunii reclamantei o calificare juridică exactă, neputându-se considera, precum au afirmat intervenienţii, că în recurs ar fi avut loc o veritabilă schimbare a cauzei cererii de chemare în judecată.
în considerarea celor precedente, recursul reclamantului a fost admis, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind de văzut şi că reclamantul D.I. are calitatea de moştenitor, ca frate al defunctei I.G.
