In motivarea contestatiei s-a aratat că dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale. Astfel instanţa a comis o greşeală materială esenţială, înţelegând şi constatând că terenul pentru care a cerut servitute de trecere a devenit loc înfundat ca urmare a faptelor contestatoarei. A invederat contestatoarea că nu a făcut nici o dezmembrare şi nici o altă acţiune care să fi dus la înfundarea terenului.
Contestatoarea a apreciat că în speta sunt întrunite elementele constitutive ale notiunii de greşeala materiala specificate de art. 318 C. proc. Civ., greşeala pe care a comis-o instanţa constând în confundarea autorului faptelor ce au condus la înfundarea terenului.
Tribunalul, prin Decizia civila nr. 456/R/2010 a respins contestatia in anulare retinand urmatoarele:
Codul de procedură civilă reglementează o contestaţie în anulare obişnuită de drept comun (art. 317) şi contestaţie în anulare specială (art. 318).
Motivele contestaţiei în anulare speciale, ce urmăreşte numai desfiinţarea hotărârilor pronunţate de instanţele de recurs, sunt în număr de două şi anume : când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale; când instanţa respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Primul motiv prev. de art. 318 are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Fiind vorba de un text de excepţie, noţiunea de greşeală materială nu poate fi interpretată extensiv şi deci, pe această cale nu pot fi valorificate greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor.
Greşelile instanţei de recurs, care deschid calea contestaţiei în anulare, sunt greşeli de fapt involuntare de ordin formal, şi nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor, întrucât pe această cale nu este admisibil să se examineze justeţea soluţiei pronunţate.
In speta se retine, potrivit copiei colii CF 5165 Oradea ca imobilele cu nr. top. 5846/11 si 5844/17, in natura casa, curte si gradina aferenta, au constituit proprietatea numitei S.I. In baza schitei de dezmembrare nr. 1423/1995 aceasta a procedat la partajarea imobilului cu nr. top. 5844/17 in doua noi parcele cu nr. top. 5844/20 si 5844/21.
Imobilele cu nr. top. 5844/20 si 5846/11 au fost instrainate catre numitii I.G. si I.I. si transcrise in CF 67994 Oradea, iar imobilul cu nr. top. 5844/21 a fost instrainat catre numitul B.C., de la care a cumparat reclamanta-contestatoare.
Asa cum a aratat reclamanta prin actiunea formulată fam. I. si fam. B. erau rude, iar in momentul cumpărarii reclamanta a cunoscut ca terenul cumparat era loc infundat si că va avea asigurat accesul la strada peste terenul fam. I., avand si cheia portii de intrare, intre acestia constituindu-se, de fapt, o servitute de trecere conventionala.
Asadar, corect a retinut instanta ca locul a devenit înfundat în urma partajului, initial acesta constituind o singura gospodărie, alcătuită din casă, curte şi grădină, aflata in proprietatea numitei S.I.
Imprejurarea ca instanta din eroare a indicat proprietarul initial ca fiind I.G, in loc de numita S.I., este lipsita de relevanta, nefiind de natura a determina o alta solutie in cauza.
Instanta de recurs, din probele existente la dosar, a constatat ca locul a devenit înfundat prin fapta proprietarului acestuia (este vorba despre numita S.I. si nu de catre contestatoare), care a procedat la partajarea lui, insă la momentul cumpărării reclamanta cunoştea acest aspect, precum si existenta servitutii de trecere conventionala peste imobilele cu nr. top. 5846/11 si 5844/20.
Întrucât în speţă nu este vorba de o greşeala de fapt involuntară de ordin formal a instantei de recurs, contestaţia în anulare a fost respinsă în temeiul dispoziţiilor art. 320 raportat la art. 318 cod procedură civilă.
