Constata ca prin actiunea civila inregistrata la aceasta instanta, sub nr. de mai sus, reclamanta I.E l-a chemat in judecata pe paratul I.D solicitand, pe cale de ordonanta presedintiala, incredintarea spre crestere si educare a minorei I.D.E, nascuta la data de 05.02.2008, stabilirea in sarcina paratului a unei pensii de intretinere in functie de veniturile realizate de catre acesta si obligarea paratului sa-si dea acordul pentru trecerea frontierei, avand ca destinatie Spania, iar in caz contrar prezenta hotarare sa tina loc de acord pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cererii de incredintare a minorei formulata pe calea dreptului comun, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca s-a casatorit cu paratul la data de 24.06.2000 iar din casatorie a rezultat minora I.D.E, nascuta la data de 05.02.2008.
Reclamanta mai arata ca ultimul domiciliu comun al partilor a fost in Zarnesti, adresa la care locuieste in prezent minora impreuna cu mama reclamantei si fiica acesteia dintr-o alta casatorie.
Incepand cu anul 2003 partile au locuit in Spania, tara in care s-a nascut minora in anul 2008, minora fiind rezident comunitar in Spania, avand domiciliul in aceasta tara, precum reclamanta.
Cu ocazia sarbatorilor de Sf. Pasti, in data de 10.04.2011, reclamanta a impreuna cu paratul si minora in Romania pentru a petrece aici sarbatorile, urmand sa se intoarca in Spania, intrucat atat paratul cat si reclamanta lucrau in aceasta tara.
Intrucat paratul a parasit-o pe reclamanta si pe minora si nu intentioneaza sa se intoarca in Spania, reclamanta a fost nevoita sa promoveze prezenta actiune intrucat paratul refuza sa isi dea acordul pentru trecerea frontierei, iar in luna septembrie minora urmeaza sa inceapa cursurile la o gradinita din Spania.
Reclamanta mai arata ca a intentat o actiune de aflata pe rolul Judecatoriei Zarnesti.
Reclamanta mai arata ca paratul a mai parasit domiciliul comun in anul 2008 iar in perioada ianuarie-august 2010 a rupt total legatura cu reclamanta si cu minora.
Reclamanta mai precizeaza ca atat aceasta cat si paratul au locuri de in Spania.
In drept a invocat art.581 si 274 C.p.c., art. 42, 86, 94, 97 din Codul familiei, art. 30 si urm. din legea 248/2005.
La termenul de judecata din data de 05.08.2011 instanta a admis exceptia de litispendenta si a dispus atasarea dosarului 2247/338/2011.
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 613^2 din Codul de procedura civila, “Instanta poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanta presedintiala, masuri vremelnice cu privire la incredintarea copiilor minori, la obligatia de intretinere, la alocatia pentru copii si la folosirea locuintei.” Din aceste dispozitii legale rezulta ca se pot lua masuri vremelnice cu privire la incredintarea copiilor “pe timpul procesului de divort”.
In speta, instanta apreciaza ca aceasta cerinta nu este indeplinita, intrucat procesul de divort are fixat in viitor un prim termen, respectiv in data de 15.09.2011, iar instanta nu si-a verificat competenta.
Prin urmare, contrar sustinerilor reclamantei, cerintele textului aplicabil, respectiv art. 613^2 din Codul de procedura civila nu sunt intrunite.
Instanta constata ca partile sunt stabilite si lucreaza in Spania inca din anul 2003, iar minora s-a nascut in Spania la data de 05.02.2008, unde a locuit impreuna cu reclamanta, astfel incat in cauza sunt incidente in cauza prevederile Regulamentului CE nr.2201/2003.
Potrivit art.8 alin.1 din regulamentul mentionat competenta generala in materia raspunderii parintesti revine instantelor statului membru in care copilul are resedinta obisnuita la momentul sesizarii.
Notiunea de resedinta obisnuita a fost interpretata de Curtea de Justitie a Comunitatii Europene ca fiind locul care exprima o anumita integrare a copilului intr-un mediul social si familial.
Pentru a stabili acest loc trebuie luate in considerare in special durat, regularitatea, conditiile si motivele sejurului pe teritoriul unui stat membru si ale mutarii familiei in acest stat, cetatenia copilului, locul si conditiile de scolarizare.
Instanta nationala sesizata cu o cerere in materia raspunderii parintesti are sarcina de a determina resedinta obisnuita a copilului tinand cont de ansamblul imprejurarilor de fapt specifice fiecarui caz in parte.
Instanta constata ca minora s-a aflat ocazional in Romania si datorita lipsei acordului parintilor aceasta nu s-a mai intors in Spania, unde s-a nascut si a locuit inainte de venirea acesteia in tara cu ocazia sarbatorilor de Sf. Paste in cursul lunii aprilie 2011.
Din aceste considerente instanta apreciaza ca resedinta obisnuita a minorei este in Spania.
De la prevederile art.8 alin.1 au fost instituite, insa, si unele exceptii, in care competenta revine instantelor din alte state membre decat statul in care copilul are resedinta obisnuita la momentul sesizarii.
Sub acest aspect prezinta relevanta in cauza competentele prevazute in art.12 alin.1 si 3 din regulament.
In conformitate cu aceste prevederi competenta revine instantelor din statul membru cu care copilul are o stransa legatura.
Stransa legatura trebuie sa rezulte din faptul ca unul din titularii raspunderii parintesti isi are resedinta obisnuita aici sau copilul este resortisant al acestui stat membru.
Pentru a fi competente instantele din acest stat membru este necesar ca aceasta competenta sa fi fost acceptata, expres sau in orice alt mod neechivoc, de catre toate partile participante la procedura la data sesizarii instantei, iar competenta sa fie in interesul superior al copilului. In speta, se constata ca minora a carei incredintare se solicita este resortisant al statului roman, ca paratul a acceptat tacit competenta instantelor romane si ca nu s-a sustinut si dovedit ca prin solutionarea cererii de catre instantele romane ar fi afectat interesul superior al copilului.
Instanta mai retine si prevederile art.20 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003:Masuri provizorii si asiguratorii(1) In caz de urgenta, dispozitiile prezentului regulament nu impiedica instantele judecatoresti dintr-un stat membru sa ia masuri provizorii sau asiguratorii cu privire la persoanele sau bunurile prezente in acest stat, prevazute de dreptul acestui stat membru, chiar daca, in temeiul prezentului regulament, o instanta dintr-un alt stat membru este competenta pentru solutionarea cauzei pe fond.(2) Masurile luate in conformitate cu alineatul (1) inceteaza sa produca efecte atunci cand instanta din statul membru competenta in temeiul prezentului regulament pentru solutionarea cauzei pe fond a luat masurile pe care le considera corespunzatoare.
Din aceste considerente, instanta de judecata apreciaza ca instantele romane sunt competente sa solutioneze prezenta cauza.
In sedinta publica de azi, instanta a ramas in pronuntare asupra exceptiei necompetentei teritoriale invocata de instanta de judecata din oficiu, in legatura cu care retine ca potrivit disp. art. 5 Cod procedura civila, care reglementeaza competenta teritoriala de drept comun, cererea se face la instanta domiciliului paratului.
Desi reclamanta a sustinut ca aceasta cat si paratul au resedinta in tara, aflandu-se, din cand in cand, temporar pe teritoriul Romaniei, din actele dosarului rezulta in mod indubitabil ca partile locuiesc efectiv in Spania, situatie in care in cauza sunt incidente prevederile art. 155 din Legea nr. 105/l992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, potrivit caruia in cazul in care instantele romane sunt competente si nu se poate stabili care anume dintre ele este indreptatita sa solutioneze procesul, cererea va fi indreptata potrivit regulilor de competenta materiala la Judecatoria Sectorului l al municipiului Bucuresti sau la Tribunalul Municipiului Bucuresti .
Asa fiind, urmeaza ca instanta sa admita exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Zarnesti, invocata de instanta de judecata din oficiu, si sa decline competenta de solutionare a cererii formulata de reclamanta in favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, careia i se va trimite dosarul.
Pentru aceste motive
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Admite exceptia de necompetenta teritoriala a Judecatoriei Zarnesti, invocata de instanta de judecata din oficiu, si-n consecinta:
Declina competenta de solutionare a cererii formulata de reclamanta I.E cu domiciliul procesual ales la cab. in contradictoriu cu paratul I.D cu domiciliul procesual ales in Brasov, , in favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, careia i se va trimite dosarul.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi, 05.08.2011.
2
