Prin cererea înregistrată iniţial la Judecătoria Năsăud sub nr. reclamanta S.C. E S.R.L. a chemat în judecată pârâta Primăria comunei C, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta la plata sumei de 2380 lei, contravaloarea facturii fiscale nr. … actualizată conform dobânzii de referinţă a BNR la data plăţii, reprezentând consultanţă pentru Şcoala Generală C şi Şcoala Generală P, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că în baza relaţiilor contractelor încheiate între părţi, a prestat pârâtei servicii contractuale în cursul anului 2007. Cu toate acestea, potrivit fişei clientului, aceasta nu a achitat nici până în prezent contravaloarea facturii nr. … în valoare de 2380 lei. Autoritatea locală pârâtă a comunicat refuzul său în achitarea acestei facturi, justificat pe faptul că, în urma unui control efectuat în anul 2009, s-ar fi constatat dubluri la facturile restante către reclamantă, susţinere care nu este justificată. De asemenea, s-a mai precizat că în cauză, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, s-a realizat şi procedura prealabilă a concilierii directe.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 112, art. 7201 şi următoarele Cod procedură civilă, art. 1073 şi art. 1079 Cod civil.
Au fost anexate: convocarea la conciliere directă a pârâtei nr. …. şi confirmarea comunicării acesteia, corespondenţa purtată între părţi, procesul-verbal de conciliere directă din …., fişa clientului şi situaţia facturilor neîncasate, precum şi copia facturii nr. ….
Pârâta Primăria comunei C a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii. În motivare, s-a arătat că cele două contracte de prestări servicii încheiate între Primăria C şi reclamanta, atât la Şcoala generală C, cât şi la Şcoala generală P, au fost încheiate pe termen limitat şi nu au mai fost prelungite. La sfârşitul anului 2007, s-au făcut procese verbale de recepţie la terminarea lucrărilor, semnate de comisia de recepţie, de firma constructoare, de proiectant, inspecţia în construcţii şi reprezentanta reclamantei. Factura fiscală nr….. nu are nici un temei legal, întrucât toate lucrările şi procesele verbale de recepţie au fost încheiate până la sfârşitul anului 2007. De asemenea, din facturile fiscale prezentate de reclamant rezultă că pârâta a achitat suma de 14.280 lei echivalentă a 12 luni, iar din contractele de prestări servicii rezultă că trebuia achitată suma echivalentă numai a 8 luni, prin urmare facturile sunt emise fără acoperire şi solicită obligarea reclamantei la restituirea sumei echivalente a 4 luni.
În drept s-au invocat prevederile art. 115-118 C.p.c.
Au fost anexate procese verbale de recepţie la terminarea lucrărilor şi contracte de prestări servicii.
Prin SC nr. pronunţată de Judecătoria Năsăud, a fost admisă excepţia lipsei de competenţă teritorială şi a fost declinată competenţa în favoarea Judecătoriei Beclean, având în vedere prev. art. 7 al. 1 C.p.c. şi faptul că pârâta în cauză are sediul în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Beclean.
Dosarul a fost înregistrat la această instanţă sub nr. 152/186/2011.
La solicitarea instanţei, reclamanta a depus factura nr. … şi extras de cont, şi a precizat că suma de 1190 lei este aferentă contractului nr. …., iar suma de 1190 lei este aferentă contractului nr. …
Primăria comunei C a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii a neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a arătat că preţul pe care trebuia să-l achite reclamatei în baza celor două contracte era de 1000 lei + TVA/lună, deci în total trebuia să plătească 9520 lei. În fapt, pârâta a plătit suma de 19.040 lei, astfel cum reiese din listele anexate cuprinzând facturile de plată. Dintr-o regretabilă eroare, descoperită doar cu ocazia prezentei cauze, a constat că a plătit mai mult decât dublul sumei de trebuia achitată cu titlu de preţ.
În drept, s-au invocat prevederile art. 115-118 C.p.c.
La termenul din 15.06.2011, instanţa din oficiu a invocat excepţia necompetenţei materiale, raportat la prevederile art. 2 alin. 1 lit. b şi c din Legea 554/2004 şi art. 2 alin. 1 lit. d C.pr.civilă, având în vedere că pârâta are calitatea de autoritate publică, iar contractele încheiate de autorităţile publice sunt asimilate actelor administrative, competenţa soluţionării cauzei revenind instanţei de contencios administrativ.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. b Legea 554/2004 prin autoritate publică se înţelege orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică. Cfm. art. 2 alin. 1 lit. c din acelaşi act normativ „act administrativ – actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ”
Analizând excepţia invocată din oficiu prin prisma temeiului legal invocat şi a obiectului cererii (pretenţii derivate din contracte de prestări servicii încheiat de Primăria comunei C cu reclamanta SC E SRL), raportat la prevederile art. 159 pct. 2 C.pr.civilă, necompetenţa fiind de ordine publică, instanţa urmează să constate că aceasta este întemeiată, soluţionarea litigiilor în materie de contencios administrativ realizându-se prin secţiile de contencios administrativ din cadrul tribunalelor şi curţilor de apel, competenţa de soluţionare a prezentei acţiuni revenindu-i Tribunalului Bistriţa – Năsăud – Secţia Comercială, de Contencios Administrativ şi Fiscal.
În virtutea acestor considerente şi a disp. art. 137 C.pr.civ., art. 158 C.pr.civilă astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010, raportat la art. 2 pct. 1 lit. d Cod procedură civilă, va admite excepţia invocată din oficiu, dispunând trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Bistriţa-Năsăud – Secţia Comercială, de Contencios Administrativ şi Fiscal.
Văzând şi disp. art. 274 C.pr.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Admite excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Beclean.
Declină competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta SC E SRL, cu sediul în …., în contradictoriu cu intimata Primăria comunei C, cu sediul în ….. în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud – Secţia Comercială, de Contencios Administrativ şi Fiscal.
Fără cheltuieli de judecată.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15.06.2011.
