– Legea nr. 129/1992 – art. 30 alin. (1), art. 31 alin. (2)
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, pe întreaga durată de valabilitate a înregistrării desenelor sau modelelor, titularul are un drept exclusiv de a le utiliza şi de a împiedica utilizarea lor de o terţă persoană, iar conform art. 31 alin. (2) din acelaşi act normativ „protecţia acordată unui desen sau model în baza prezentei legi se extinde la orice desen sau model care nu produce o impresie globală diferită asupra unui utilizator avizat”.
Prin urmare, chiar dacă produsele unei terţe persoane prezintă mici caracteristici de diferenţiere, acest fapt este irelevant, dacă impresia globală este aceea că cele două produse sunt similare şi, astfel, se naşte în percepţia consumatorului ideea că ele provin de la acelaşi producător.
Decizia civilă nr. 42 din 11 ianuarie 2012, Secţia I civilă
Prin Ordonanţa civilă nr. 4831/PI din 20.10.2011, pronunţată în dosarul nr. 2701/30/2011, Tribunalul Timiş a admis în parte cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantele S.C. „C.C.” S.R.L. şi C.V. în contradictoriu cu pârâta S.C. „V.M.” S.R.L. şi, în consecinţă, a interzis pârâtei, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii de fond ce face obiectul dosarului nr. 2702/30/2011 al Tribunalului Timiş, reproducerea, fabricarea, comercializarea ori oferirea spre vânzare, punerea pe piaţă, importul, exportul sau folosirea oricărui produs din categoria lumânărilor de nunţi şi botezuri în care desenul/modelul protejat prin certificatul de înregistrare a desenului/modelului nr. 019131 din 31.05.2010 eliberat de OSIM este incorporat ori la care acesta se aplică sau stocarea unui astfel de produs în aceste scopuri, respingând în rest cererea reclamantelor.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut următoarele considerente:
Conform certificatului de înregistrare desen/model industrial nr. 019131 din 31.05.2010 eliberat de OSIM în temeiul Legii nr. 129/1992, reclamanta S.C. „C.C.” S.R.L. este titulara, iar reclamanta C.V. este autoarea unui număr de 8 desene/modele industriale lumânări pentru nunţi şi botezuri potrivit anexei care face parte din certificat, perioada de valabilitate fiind cuprinsă între 8.12.2009 şi 8.12.2019.
În baza acestui certificat, reclamanta S.C. „C.C.” S.R.L. a somat pârâta S.C. „V.M.” S.R.L. să sisteze producţia şi comercializarea modelului industrial protejat de Legea nr. 129/1992, să retragă de pe piaţă şi să distrugă produsele contrafăcute.
Pârâta a răspuns somaţiei mai sus menţionate susţinând că funcţionează din anul 2003 ca producător de lumânări decorative şi nu contraface modelele protejate, între lumânările produse de către societatea reclamantă şi lumânările societăţii pârâte existând diferenţe, lumânările având un caracter individual. Mai mult, a invocat faptul că societatea reclamantă s-ar fi inspirat şi ar fi preluat de la pârâtă anumite idei, modele, iar conform art. 5 din Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale se specifică faptul că drepturile asupra unui desen sau model dobândite conform legii nu prejudiciază drepturile asupra desenelor sau modelelor neînregistrate. Pârâta a menţionat că nu înţelege sa retragă modelele de pe piaţă şi să le distrugă, fiind în deplină legalitate asupra comercializării lor.
Din declaraţia martorului S.I., care comercializează lumânările produse de reclamantă şi care a comercializat între 2004 – 2007 şi lumânările produse de pârâtă, rezultă că începând cu anul 2007 anumite de lumânări produse de cele două societăţi au început să semene, că în Piaţa 700 există comercianţi care vând lumânări fabricate de pârâtă care seamănă cu modelele fabricate de reclamantă şi că fotografiile lumânărilor fabricate de pârâtă sunt cele de la filele 41 – 52 din dosarul de fond.
Din coroborarea declaraţia martorului audiat în cauză cu lipsa răspunsului la interogatoriul comunicat pârâtei la sediul social (conform certificatului O.R.C.) şi cu fotografiile aflate la dosar în care sunt înfăţişate atât lumânările fabricate de societatea reclamantă, cât şi cele produse de pârâtă, instanţa a reţinut că există asemănări între modelul de lumânări fabricate de societatea reclamantă şi care sunt protejate conform certificatului de înregistrare desen/model industrial nr. 019131 din 31.05.2010 eliberat de OSIM şi lumânările comercializate în prezent de pârâtă.
Conform dispoziţiilor art. 30 şi art. 31 din Legea nr. 129/1992, pe întreaga durată de valabilitate a înregistrării desenelor sau modelelor, titularul are un drept exclusiv de a le utiliza şi de a împiedica utilizarea lor de o terţă parte care nu dispune de consimţământul său. Titularul are dreptul de a interzice terţilor să efectueze, fără consimţământul său, următoarele acte: reproducerea, fabricarea, comercializarea ori oferirea spre vânzare, punerea pe piaţă, importul, exportul sau folosirea unui produs în care desenul sau modelul este încorporat ori la care acesta se aplică sau stocarea unui astfel de produs în aceste scopuri, întinderea protecţiei fiind determinată de reprezentările grafice ale desenelor sau modelelor înregistrate, protecţia acordată unui desen sau model în baza prezentei legi extinzându-se la orice desen sau model care nu produce o impresie vizuală globală diferită asupra unui utilizator avizat.
Aşadar, în determinarea existenţei ori inexistenţei riscului de confuzie al produsului la care este utilizat modelul/desenul industrial protejat cu un produs cu un model/desen asemănător, ceea ce se analizează cu prioritate sunt asemănările, şi nu deosebirile (în acest sens decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 6367/2009).
Prezenta cauză având ca obiect pronunţarea unei ordonanţe preşedinţiale, instanţa nu putea decât să stabilească, în baza probelor prezentate de părţi, în favoarea căreia există aparenţa de drept.
Or, din probele administrate în cauză s-a constatat că pârâta produce şi comercializează în prezent lumânări care sunt asemănătoare cu lumânările produse de societatea reclamantă şi care au modelul/desenul industrial protejat conform certificatului OSIM pe perioada de valabilitate cuprinsă între 8.12.2009 şi 8.12.2019. Atât timp cât certificatul mai sus menţionat nu şi-a încetat valabilitatea, societatea reclamantă în calitate de titular se bucură de protecţia prevăzută de Legea nr. 129/1992.
Prin urmare, în baza art. 581 raportat la art. 30 din Legea nr. 129/1992, instanţa a admis în parte cererea reclamantelor şi a interzis pârâtei până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii de fond ce formează obiectul dosarului nr. 2702/30/2011 al Tribunalului Timiş, reproducerea, fabricarea, comercializarea ori oferirea spre vânzare, punerea pe piaţă, importul, exportul sau folosirea oricărui produs din categoria lumânărilor de nunţi şi botezuri în care desenul/modelul protejat prin certificatul de înregistrare a desenului/modelului nr. 019131 din 31.05.2010 eliberat de OSIM este încorporat ori la care acesta se aplică sau stocarea unui astfel de produs în aceste scopuri.
Instanţa a reţinut că pentru acest capăt de cerere sunt îndeplinite condiţiile ordonanţei preşedinţiale, respectiv urgenţa (măsura fiind necesara pentru prevenirea producerii unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara constând în atingerea adusă dreptului reclamantelor asupra desenului/modelului industrial înregistrat la OSIM), vremelnicia şi neprejudecarea fondului (măsura dăinuind până la soluţionarea irevocabilă a cauzei pe fond care face obiectul dosarului nr. 2702/30/2011 al Tribunalului Timiş – f.23 dosar fond).
Împotriva aceste hotărâri a declarat recurs pârâta S.C. „V.M.” S.R.L., solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de ordonanţă preşedinţială.
În motivare, pârâta recurentă a arătat că desfăşoară încă de la data de 18.12.2003 activităţi de fabricare a unor produse manufacturiere, precum candele, lumânări şi produse similare acestora, flori ornamentale şi artizanale, conform Certificatului de înregistrare la ORC Timiş din data de 18.12.2003 şi Certificatului constatator eliberat de ORC Timiş la data de 27.06.2011.
Că, toate modelele de lumânări fabricate de către ea au un caracter complex, evidenţiindu-se printr-o serie de aplicaţii care le conferă nota de unicitate, acestea neputând fi facil confundate cu alte modele existente pe piaţă.
Prin urmare, recurenta a învederat că se impune a fi cenzurate alegaţiile reclamantei S.C. „C.C.” S.R.L., conform cărora ea ar fi reprodus şi comercializat exact modelul industrial fabricat şi comercializat de reclamantă, pentru care a obţinut certificat de înregistrare la OSIM de abia în 2010.
Totodată, a arătat că potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 „întinderea protecţiei este determinată de reprezentările grafice ale desenelor sau modelelor înregistrate”, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol „protecţia acordată unui desen sau model în baza prezentei legi se extinde la orice desen sau model care nu produce o impresie vizuală globală diferită asupra unui utilizator avizat”.
Or, aşa cum se poate observa prin compararea celor două categorii de produse, acelea ale sale şi ale societăţii reclamante, reprezentările grafice sunt esenţial diferite, fiind implicit diferită impresia vizuală pe care o produce cele două tipuri de produse.
A mai susţinut că există o serie de caracteristici care diferenţiază în mod evident produsele sale de cele ale reclamantei (de exemplu: mărimea lumânărilor; lumânările produse de S.C. „V.M.” S.R.L. sunt picurate cu ceară de sus până jos, iar cele produse de S.C. „C.C.” S.R.L. sunt netede; partea colorată în cazul lumânărilor sale este oblică, iar la lumânările produse de reclamantă este în linie dreaptă; aplicaţiile strălucitoare şi conturul diferă; aplicaţiile cu trandafiri sunt diferite ca model, la fel şi poziţia acestora, precum şi conturul între ei; aplicaţiile cu figurine diferă ca dimensiuni şi culoare).
Cât priveşte reprezentările grafice ale produselor protejate de care ea se prevalează, recurenta a arătat că acestea nu sunt clare, neîntrunind astfel cerinţele art. 11 din Legea nr. 129/1992, care să justifice eliberarea certificatului de înregistrare a desenelor/modelelor respective.
Mai mult, a învederat că potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 „Drepturile asupra unui desen sau model dobândite conform prezentei legi nu prejudiciază drepturile asupra desenelor sau modelelor neînregistrate”.
Prin Decizia civilă nr. 42 din 11 ianuarie 2012, pronunţată în dosarul nr. 2701/30/2011, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul declarat de pârâta S.C. „V.M.” S.R.L. împotriva Ordonanţei civil nr. 4831/PI din 20.10.2011, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 2701/30/2011.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a examinat hotărârea atacată prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciind că pârâtei nu este întemeiat, pentru considerentele ce în continuare sunt relevate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, pe întreaga durată de valabilitate a înregistrării desenelor sau modelelor, titularul are un drept exclusiv de a le utiliza şi de a împiedica utilizarea lor de o terţă persoană, având dreptul de a interzice terţilor să efectueze, fără consimţământul său, următoarele acte: reproducerea, fabricarea, comercializarea ori oferirea spre vânzare, punerea pe piaţă, importul, exportul sau folosirea unui produs în care desenul sau modelul este incorporat ori la care acesta se aplică, sau stocarea unui astfel de produs în aceste scopuri.
Conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 129/1992 „protecţia acordată unui desen sau model în baza prezentei legi se extinde la orice desen sau model care nu produce o impresie globală diferită asupra unui utilizator avizat”.
În speţă, prin compararea în materialitatea lor a lumânărilor produse de ambele părţi şi a fotografiilor aflate la dosar, în mod corect prima instanţă a stabilit că nu există o impresie vizuală globală diferită, conchizând că pârâta produce şi comercializează în prezent lumânări asemănătoare cu lumânările produse de reclamantă, care au modelul/desenul industrial protejat, conform certificatului eliberat de OSIM.
Faptul că produsele pârâtei recurente prezintă mici caracteristici de diferenţiere este irelevant, atâta timp cât impresia globală este aceea că cele două produse sunt similare şi, astfel, se naşte în percepţia consumatorului ideea că ele provin de la acelaşi producător.
Aşa fiind, Curtea a apreciat că toate criticile aduse hotărârii recurate sunt neîntemeiate, astfel că în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. a respins recursul pârâtei.
