Sentinta civila nr. 12573/10.11.2010
Prin cererea înregistrată la data de 29.03.2010 sub numărul 9399/301/2010 pe rolul acestei instanţe, reclamantul BS a chemat în judecată pe pârâta BL, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părţi din culpă comună şi revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei, acela de „D”, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că părţile s-au căsătorit din dragoste la data de 29.08.1987 iar din căsătorie a rezultat un copil, care în prezent este major. Deşi părţile au convieţuit normal, în timp, între soţi au apărut discuţii şi certuri care a condus treptat către lipsa de comunicare şi îndepărtarea fizică şi sufletească a acestora. Reclamantul mai arată că părţile nu reuşesc să ajungă la înţelegere având păreri opuse, nefiind posibilă concilierea, destrămarea căsătoriei fiind din vina ambilor soţi. Totodată reclamantul susţine că prin natura serviciului său, acesta ar fi putut afecta relaţia de cuplu. De asemenea pârâtul învederează instanţei că a părăsit domiciliul conjugal la data de 19.01.2010, părţile fiind de la acea dată separate în fapt.
În dovedirea cererii reclamantul a solicitat încuviinţarea probelor cu înscrisuri şi martori.
În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 37 alin. 2 şi art. 38 C.fam., precum şi art. 607 şi următoarele din C.pr.civ.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate în fotocopii: certificatul de căsătorie seria C.8 nr. 118703 (fila 4), certificatul de naştere al reclamantului (fila 4), certificatul de naştere al copilului rezultat din căsătorie (fila 5), C.I. (fila 6) şi C.I. (fila 7).
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 39 lei, potrivit chitanţei nr. 19878812/1 plătită la CEC Bank (fila 2), şi timbru judiciar în sumă de 0,3 lei.
La data de 03.06.2010 prin Serviciul Registratură al instanţei pârâta a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care pârâta-reclamantă solicită desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantului-pârât şi revenirea ei la numele anterior căsătoriei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii pârâta-reclamantă a arătat că relaţiile dintre soţi au fost bune până la momentul la care reclamantul-pârât s-a implicat într-o relaţie extraconjugală. Pârâta-reclamantă susţine că pe parcursul căsniciei cei doi soţi au format o echipă atât pe plan familial cât şi profesional, ceea ce rezultă şi din faptul că din căsătorie s-a născut un copil care a beneficiat de tot suportul şi afecţiunea părinţilor săi, în prezent fiica fiind majoră, studentă la Facultatea de Medicină Dentară.
Pârâta-reclamantă a mai arătat că susţinerile pârâtului privind culpa ei în desfacerea căsătoriei sunt neadevărate, cu atât mai mult cu cât după introducerea acţiunii de soţul îi adresează cuvinte grele şi jignitoare, raportând-o permanent la femeia mai tânără cu care acesta convieţuieşte.
Totodată pârâta-reclamantă învederează instantei că relaţiile dintre soţi sunt grav şi iremediabil vătămate.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 38 C.fam.
La cerere a fost ataşat certificatul de căsătorie seria C8 nr. 118703 în original.
Prin încheiere, la termenul de judecată din 21.06.2010 instanţa a pus în vedere pârâtei-reclamante să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, sub sancţiunea anulării cererii reconvenţionale ca netimbrată.
La acelaşi termen instanţa încuviinţează pentru ambele părţi proba cu înscrisuri, interogatorii reciproce şi proba testimonială cu un martor pentru fiecare parte.
La termenul din data de 10.11.2010 pârâta-reclamantă depune chitanţa CEC nr. 24115761/1/10.11.2010 privind achitarea taxei judiciare de 39 lei şi timbru judiciar în cuantum de 0,3 lei.
La acelaşi termen s-a procedat la administrarea probei testimoniale şi a interogatoriilor părţilor.
Cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei, în aceeaşi şedinţă din data de 10.11.2010, reclamantul-pârât a solicitat instanţei desfacerea căsătoriei şi revenirea pârâtei reclamante la numele purtat anterior căsătoriei, fără motivarea hotărârii şi fără cheltuieli de judecată.
Pârâta-reclamantă, în concluzii, a solicitat instanţei desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantului-pârât, fără motivare, declarând şi că înţelege să renunţe la cerererea privind cheltuielile de judecată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, raportat la dispoziţiile legale relevante în cauză, instanta reţine următoarele:
În fapt, potrivit certificatului de căsătorie seria C.8 nr. 118703 aflat la fila 18 din dosar, părtile s-au căsătorit la data de 29.08.1987, căsătoria fiind înregistrată sub nr. 1109/29.08.1987 în Registrul Stării civile din cadrul Primăriei Sectorului 5 Bucureşti.
Din căsătoria părţilor, potrivit certificatului de naştere seria NM nr. 654461 (fila 5) a rezultat o fiică, născută la data de 24.08.1988, în prezent majoră.
În ceea ce priveşte cererea de desfacere a căsătoriei, instanta a retinut din interogatoriile administrate partilor si din declaratiile martorilor audiati in cauza ca reclamantul parat are o relatie extraconjugala cu o alta femeie si ca din luna ianuarie a anului 2010 partile traiesc separat in fapt.
Astfel, în baza dispozi?iilor mai sus men?ionate ?i faţă de dispozi?iile art. 38 alin. 1 C.fam., instanţa va admite in parte cererea principala si in totalitate cererea reconventionala ?i va dispune desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantului-pârât.
Referitor la capătul de cerere privind numele instanţa reţine că potrivit art. 40 alin. 3 C.fam., dacă nu a intervenit o învoială între soţi cu privire la păstrarea numelui din căsătorie sau dacă instanţa nu a dat încuviinţare în această privinţă, fiecare dintre foştii soţi va purta numele ce avea înainte de căsătorie.
Instanţa constată că între părţile din prezenta cauză nu a intervenit o astfel de învoială astfel că va dispune ca pârâta-reclamantă să reia numele pe care îl avea înainte de căsătorie, acela de Dumitru.
Instanţa va luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, conform art. 274 Cod pr. civ.
