(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. civ., dec. nr. 27/R/11 februarie 2010)
Prin sentinţa civilă nr. 755/2009 pronunţată de Judecătoria Beclean în dosar nr. 1503/186/2005 s-a admis în parte atât acţiunea precizată formulată de reclamanta FS, împotriva pârâţilor DV, DM, DRA, BI, PR, cât şi cererea reconvenţională formulată de pârâţii DM şi DRA şi, în consecinţă:
– s-a constatat că def. DM şi DV au dobândit un drept de proprietate cu titlu de edificare asupra casei de locuit şi anexelor gospodăreşti situate în localitatea Şirioara, nr. 52, cota de contribuţie fiind de câte ? parte fiecare;
– s-a constatat că masa succesorală rămasă după def. DM decedată la data de 11.04.2003 se compune din cota de ?-a parte din construcţiile sus menţionate, precum şi din următoarele terenuri identificate în Titlul de Proprietate nr. 142247/23.06.2003 emis pe numele def.ei soţ Diac Vasile: 500 mp. – tarla 65/1, parcela 19, ridul „Râpău” şi 3700 mp. tarla 59/6, parcela 11, ridul „Între ape”, ambele din extravilanul localităţii Şirioara şi 2900 mp teren intravilan, tarla 75, parcela 4/2, iar vocaţie succesorală au def. DV în cotă de ? parte în calitate de soţ supravieţuitor, precum şi pârâţii DV, DM, DRA în cotă de ? părţi în calitate de descendenţi (fiu şi nepoţi de fiu predecedat – DI);
– s-a dispus partajarea imobilelor sus menţionate şi le atribuie def. DV;
– s-a constatat valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere încheiat la data de 7.03.2005 între def. DV în calitate de vânzător întreţinut şi reclamanta FS în calitate de cumpărătoare întreţinătoare, având ca obiect casa de locuit şi anexele gospodăreşti situate în localitatea Şirioara nr.52 precum şi suprafaţa de 3259 mp, cât a rezultat în urma măsurătorilor efectuate de expertul PV mp teren forestier identificat în T.P. nr. 41621/2001 emis pe numele defunctului vânzător cu preţul de 3000 lei şi prestarea întreţinerii şi s-a dispus ca prezenta hotărâre să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare;
– a fost obligată reclamanta să plătească pârâtului DV suma de 23957 lei cu titlu de sulte compensatoare reprezentând cota lui de moştenire după defuncta sa mamă DM, iar pârâţilor DM şi DRA (împreună) aceeaşi sumă cu acelaşi titlu după defuncta lor bunică;
– s-a dispus dezmembrarea nr. top 249/4 şi înscrierea în CF la nr. cadastral 216 şi 217, nr. top nou 294/4/1 şi 294/4/2 a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor constând în casă de locuit, anexe gospodăreşti, curte, arabil şi fânaţe în intravilan în suprafaţă totală de 4339 mp, la nr. cadastral 218, 219, 220, 221, 222, 223 se va înscrie dreptul de proprietate al reclamantei asupra suprafeţei totale de 21300 mp teren extravilan, iar la nr. cadastral 224 dreptul de proprietate al acesteia asupra suprafeţei de 3259 mp – pădure – Poiană, conform raportului de expertiză şi a tabelului de mişcare parcelară întocmit de către expertul PV care face parte integrantă din prezenta hotărâre;
– s-a respins ca neîntemeiată cererea de constatate a nulităţii absolute şi relative a contractelor încheiate între def. DV şi reclamanta FS, formulată de pârâţii DM şi DRA;
– s-a respins cererea de înscriere în CF a dreptului de proprietate al pârâţilor asupra imobilelor în litigiu;
Împotriva sentinţei expuse a declarat recurs reclamanta.
Recursul nu este fondat.
I. Fixarea de către instanţa de fond a contribuţiei defuncţilor DV şi DM la dobândirea edificatelor în litigiu corespunde împrejurărilor de fapt atestate de probele efectuate la cererea părţilor şi se înscrie întocmai argumentelor de fapt aduse de acestea în sprijinul cererilor lor.
În primul rând, se observă că pretenţia cotei superioare a numitului DV se argumentează de către reclamantă prin aceea că aportul sporit decurge din utilizarea la casa actual existentă a unor materiale din vechea construcţie moştenită de defunct de la unchiul său OV. Că acestea sunt punctele care conturează cererea se deduce inclusiv din încheierile de la filele 69, 78, unde se menţionează că reclamanta, prin apărător, solicită încuviinţarea unei expertize tehnice în construcţii pentru evaluarea în ansamblu a construcţiei şi separat a materialelor vechi încorporate în aceasta, şi arată că diferenţa de contribuţie provine din contravaloarea materialelor folosite din casa veche. Obiectivele s-au încuviinţat de judecătorie, la care expertul a răspuns prin lucrările de la filele 94 şi urm., 271 şi urm. Metoda de preţuire şi cuantumul valorii materialelor vechi au fost acceptate de ambele părţi.
Nicicând pe parcursul cercetării judecătoreşti a cauzei reclamanta nu a făcut precizări scrise ale acţiunii introductive referitoare la faptul că procentul mai mare al defunctului DV se referă şi la contravaloarea manoperei aferente părţilor din edificatele vechi incorporate în cel nou. Nici după verificarea expertizelor amintite, a metodologiei adoptate de expert în cuantificarea valorii părţii imobilelor vechi, nu a înţeles să atragă în discuţie problema manoperei.
Concluzia certă ce se configurează este aceea că o atare cerere s-a formulat pentru prima dată în recurs, cu încălcarea prevederilor art. 294 alin.1, incidente din perspectiva art.316 Cod procedură civilă.
Contribuţia mai mare nu se justifică singular prin amplasarea casei noi pe suprafaţa bun propriu al lui DV. Poziţionarea terenului în localitate, de natură a atrage sporul dorit, de asemenea nu a făcut obiectul examinării în faţa primei instanţe tocmai datorită nevalorificării de către reclamantă a acestui criteriu în evaluare.
Nu în ultimul rând, calculul participării soţilor la agonisirea bunului, însuşit la fond, nu schimbă cu nimic datele speţei. Fie că s-ar fi socotit că 10% din valoarea lui, reprezentând 4686 lei materiale vechi, este plusul de contribuţie a lui DV, în final având 55%, iar DM 45%, fie că s-au stabilit cote egale după scăderea a 4686 lei, valoarea de împărţit este aceeaşi. De restul valorii, a materialelor vechi, beneficiază recurenta pentru că edificatul i-a revenit ca urmare a atribuirii lui în natură defunctului prin partaj şi a validării antecontractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere încheiat cu acesta din urmă, iar sultele la care a fost obligată s-au raportat exclusiv la partea cuvenită defunctei după scăderea sumei aport propriu al soţului ei.
II. Titlurile de proprietate nr. 41.621/2001, 142247/2003 s-au emis pe numele lui DV ca persoană îndreptăţită la reconstituire – fost proprietar deposedat. Specificul raporturilor dintre acesta şi DM, de soţi, permite în cadrul dezbaterii succesiunii lor să se hotărască care dintre terenurile cuprinse în titluri cad sub regimul comunităţii matrimoniale de bunuri şi care dintre ele au calitatea de bun propriu. Rezolvarea juridică se regăseşte în dispoziţiile Codului familiei – art.30, 31.
Deşi prezumţia legală a mandatului tacit reciproc de reprezentare instituită prin art.35 din acelaşi cod produce efecte relativ la actele de administrare în sens larg, de folosinţă şi de dispoziţie doar asupra bunurilor comune, nu se poate înlătura caracterul cererii de reconstituire formulată de către unul dintre ei, pe numele lui, pentru terenuri proprietatea exclusivă a celuilalt, de act de conservare a drepturilor soţului său. Neatacarea titlului eliberat de către soţul neinclus în titlu nu-i poate consolida titularului titlului dreptul vizând terenuri în legătură cu care nu a deţinut vreodată proprietatea în una dintre cele două forme ale ei. Neconcordanţa înscrierii din titlu cu starea de drept reală poate fi îndepărtată oricând în funcţie de îndeplinirea cerinţelor articolului 30 ori 31. Bunurile se vor califica codevălmaşe sau proprii şi apoi se vor deferi urmaşilor legali sau testamentari.
Dovada între soţi, precum şi între urmaşii lor, că un bun este propriu se face prin orice mijloc de probă – înscrisuri, martori sau prezumţii – în temeiul art.5 alin.1 din Decretul 32/1954. În cauză, prin depoziţia martorului TD s-a demonstrat că trei dintre terenuri sunt proprii ale defunctei, respectiv cu titlu de dotă constituită de părinţi în beneficiul ei şi prin subrogaţie reală, bazat pe art.31 lit.a şi f din Codul familiei. Declaraţia este suficientă şi prezintă forţă corespunzătoare întrucât provine de la o persoană care a perceput personal faptele declarate, lucru posibil faţă de vârsta sa înaintată. În acelaşi timp, se constată că o contradovadă nu s-a produs de către reclamantă.
III. Soluţia sentinţei s-a dat cu respectarea art.129 alin.6 Cod procedură civilă. Reclamanţii reconvenţionali DM şi DRA, prin scriptul de la filele 125-126, şi-au invocat calitatea de moştenitori ai numitei DM, au cerut să se constate că în componenţa masei succesorale intră terenurile analizate şi au cerut ca bunurile ce le revin conform cotei de moştenire să fie înscrise în cartea funciară în beneficiul lor. Petitul nr.6 are valenţele unei cereri de partaj şi de intabulare. În ideea acestei învestiri s-a dispus partajul prin atribuirea lor soţului supravieţuitor. Dispoziţia îi profită întrutotul recurentei pentru că în acest fel s-a creat mijlocul validării contractului privat de la fila 4 pentru toate bunurile, al acordării celor prevăzute în contractul autentic de la filele 6-7, acte prin care vânzătorul întreţinut a dispus, alături de bunurile sale, şi de cele proprii ale soţiei predecedate, la care aveau vocaţie descendenţii intimaţi.
Este de remarcat că nu s-a criticat însăşi legalitatea măsurii de obligare la plată a sultelor. Din contră, referitor la construcţii, prin precizarea acţiunii introductive, reclamanta cere să-i fie atribuite, cu sulte pentru pârâţi. Sublinierea este importantă prin prisma calităţii recurentei. Ea nu a fost în indiviziune cu pârâţii, ci a primit imobilele de la fostul copartajant (cu titlu oneros, executându-şi integral obligaţiile de plată a preţului şi de acordare a întreţinerii) căruia i s-au dat valorile patrimoniale în cadrul împărţelii judiciare. De asemenea, nu este eredele vânzătorului ce a fost în relaţie de coproprietate cu intimaţii, context în care ar fi avut sarcina îndestulării coindivizarilor care nu au primit bunuri în natură prin achitarea unor sume de bani, constând în sulte.
Expertizele au fost comunicate părţilor. Reclamanta nu a formulat obiecţiuni, a achiesat la părerile specialiştilor. Lipsa diligenţei de a contrazice propunerile secunzilor atrage propria culpă.
Recursul se va respinge ca nefondat. Culpa procesuală va determina obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată justificate de intimaţii, în sumă de 700 lei, onorar avocaţial.
