Despagubiri acordate in temeiul Legii nr.9/1998. Actualizare in functie de indicele de crestere a preturilor de consum. Data de la care opereaza actualizarea.
– art.10 alin.2 din Legea nr.9/1998
– decizia in interesul legii a Înaltei Curti de Casatie si Justitiei nr.XXI/19.03.2007
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VIII-A ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.1037/08.03.2012)
Asupra recursului de fata;
Din examinarea actelor si lucrarilor din dosar constata urmatoarele:
Prin Sentinta civila nr.1964/16.05.2011, Tribunalul Bucuresti a admis actiunea formulata de reclamantul M. M. M. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor astfel cum a fost restrânsa si în consecinta a obligat pârâta sa actualizeze cuantumul compensatiilor stabilite prin Hotarârea nr.227/17.10.2008 emisa de Comisia Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.9/1998 si a Legii nr.290/2003, cu indicele de crestere a preturilor de consum, începând cu data de 17.10.2008 si pâna la plata efectiva.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca prin actiunea formulata reclamantul a solicitat obligarea autoritatii pârâte la plata sumei de 68.847,917 lei reprezentând compensatii banesti stabilite prin hotarârea nr.227/17.10.2008, actualizata cu indicele de crestere a preturilor de consum.
Instanta de fond a mai retinut ca, pentru realizarea creantei sale reclamantul s-a adresat executorului judecatoresc, rezultând din cuprinsul deciziei civile nr.385/08.02.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a V-a Civila ca a fost încuviintata executarea silita a creantei cuprinsa în titlul executoriu reprezentat de Hotarârea nr.227/17.10.2010, emisa de Comisia Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003 cu indicele de crestere a preturilor de consum.
Instanta de fond a apreciat ca fiind întemeiata actiunea si a obligat pârâta sa actualizeze cuantumul compensatiilor stabilite prin Hotarârea nr.227/2008 emisa de Comisia Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.9/1998 si a Legii nr.290/2003 cu indice de crestere a preturilor de consum, începând cu 17.10.2008 si pâna la plata efectiva.
Prin Încheierea din 19.09.2011, pronuntata în Camera de Consiliu în temeiul art. 281 Cod procedura civila, Tribunalul Bucuresti – Sectia a IX-a Contencios Administrativ si Fiscal a respins ca neîntemeiata cererea reclamantului de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentintei civile nr.1964/16.05.2011.
Instanta de fond a retinut ca aspectele pe care reclamantul a pretins a fi precizate pe calea îndreptarii erorii materiale, nu se circumscriu dispozitiilor procedurale invocate, în conditiile în care omisiunea reclamata nu vizeaza elementele prevazute de art. 280 Cod procedura civila ci se refera la modalitatea în care instanta de fond s-a pronuntat asupra pretentiilor deduse judecatii, putând face obiectul unei cereri de completare a dispozitivului respectivei sentinte.
Prin sentinta civila nr.3062/23.09.2011, Tribunalul Bucuresti Sectia a IX-a Contencios Administrativ si Fiscal a admis în parte cererea reclamantului în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor si Institutia Prefectului Municipiului Bucuresti si a dispus completarea dispozitivului sentintei civile nr.1964/16.05.2011 în sensul ca a obligat pârâta sa actualizeze cuantumul compensatiilor stabilite prin hotarârea nr.227/17.10.2008 emisa de Comisia Municipiului Bucuresti pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 si a Legii nr.290/2003 cu indicele de crestere a preturilor de consum începând cu data de 17.10.2008 si pâna la data platii efective si a obligat pârâta la plata catre reclamant a sumei reprezentând aceasta actualizare, în temeiul art. 2812 Cod procedura civila.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâta criticând-o ca nelegala si netemeinica.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta pârâta a aratat ca intimatul reclamant a solicitat prin cererea de chemare în judecata obligarea autoritatii la plata întregii sume stabilita ca despagubiri prin Hotarârea nr.227/17.10.2008 emisa de Comisia Municipiului Bucuresti de aplicare a Legii nr. 290/2003 în conditiile în care prin decizia civila nr.385/08.02.2011, Tribunalul Bucuresti – Sectia a V-a Civila a încuviintat executarea silita a despagubirilor stabilite prin “titlul executoriu” reprezentat de Hotarârea nr.227/2008, iar suma de 68.847,91 lei a fost executata din contul Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor.
Recurenta sustine ca Hotarârea nr.227/2008 Comisiei Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003 este un act administrativ, aceasta nu reprezinta un titlu executoriu, iar executarea silita se efectueaza numai în temeiul unei hotarâri judecatoresti ori a unui alt înscris care potrivit legii constituie titlu executoriu, conform art.372 Cod procedura civila.
Caracterul executoriu al actelor administrative nu echivaleaza cu caracterul executoriu cerut de lege pentru demararea procedurilor de silita.
Mentioneaza ca hotarârile Comisiilor pentru aplicarea Legii nr.290/2003 nu reprezinta acte însusite si opozabile Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor. Dimpotriva aceste acte sunt verificate si controlate de Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, conform art.17 alin.4 lit.h din Hotarârea de Guvern nr.1120/2006, iar autoritatea poate propune reanalizarea actelor de catre comisii.
Recurenta reclamanta a sustinut ca a formulat contestatie la executarea silita efectuata în baza Hotarârii nr.227/2008.
Cu privire la actualizare sustine ca în mod gresit instanta de fond a dispus cu privire la întreaga suma si începând cu data de 17.10.2008, data emiterii Hotarârii nr.227.
Legea nr.290/2003 prevede la art.10 alin.2 ca “despagubirile sau compensatiile banesti vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotarârii comisiei judetene ori a municipiului Bucuresti, dupa caz, (…); plata lor se poate face si în rate; în maximum 2 ani, în functie de disponibilitatile banesti (…);
Mentioneaza faptul ca art.18 alin.5 din Hotarârea de Guvern nr.1120/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede ca: “despagubirile banesti stabilite prin hotarârea comisiei judetene ori a municipiului Bucuresti, a Serviciului pentru Aplicarea Legii nr.290/2003, în cazul contestatiilor, sau hotarârea judecatoreasca definitiva, investita cu formula executorie, dupa caz, se achita beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie în bugetul de stat, astfel: a) integral, daca cuantumul acestora nu depaseste 50.000 lei; b) esalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an, si 40% în anul urmator, daca cuantumul despagubirilor se încadreaza între 50.001 lei si 100.000 lei; c) esalonat în doua transe, pe parcursul, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an si 60% în anul urmator; daca cuantumul compensatiilor depaseste 100.001 lei.
Având în vedere ca Hotarârea nr.227/2008 a fost comunicata Serviciului pentru Aplicarea Legii nr.290/2003, prin cererea de plata, în data de 11.11.2008, data scadenta a platii primei transe s-a împlinit în 11.11.2009, iar cea a transei a II-a în 11.11.2010.
Astfel, actualizarea despagubirilor stabilita prin Hotarârea nr.227/2008 ar trebui facuta în functie de data când erau scadente cele doua transe.
Intimatul pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat (fila 18).
Analizând motivele de recurs în raport de sustinerile partilor si de prevederile legale incidente în cauza în temeiul art.304 si art.3041 Cod procedura civila, Curtea, retine urmatoarele:
Criticile recurentei pârâte în sensul ca Hotarârea nr.227/2008 emisa de Comisia Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003 nu reprezinta titlu executoriu se constata ca nu pot fi retinute ca relevante. Aceste sustineri nefiind de natura sa conduca la concluzia ca sentinta instantei de fond ar fi neîntemeiata ori nelegala.
Caracterul executoriu al actelor administrative se refera la executarea din oficiu a acestor acte de catre persoanele care au atributii
de executare a actelor administrative , întrucât actele administrative sunt emise de autoritati publice în regim de putere publica. Hotarârile judecatoresti de obligare la executare ce reprezinta titluri executorii în procedura de executare silita, se obtin doar în situatia în care autoritatile publice nu executa de buna voie atributiile de punere în executare a actelor administrative.
În actiunea solutionata prin sentinta atacata cu recurs nu a fost vorba despre o executare silita pentru a fi apreciate ca relevante sustinerile recurentei cu privire la Hotarârea nr.227/2008 emisa de Comisia Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003, daca are caracterul de titlul executoriu sau nu are acest caracter.
Prin cererea precizatoare depusa de reclamant la data de 11.05.2011, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei sa-i plateasca suma reprezentând actualizarea cuantumului despagubirilor mentionate în Hotarârea nr.227/2008.
Prin sentinta civila nr.1964/16.05.2011, Tribunalul Bucuresti Sectia a IX-a Contencios Administrativ si Fiscal a admis actiunea astfel cum a fost restrânsa si a obligat pârâta sa actualizeze cuantumul compensatiilor, iar prin Sentinta civila nr.3062/23.09.2011 a completat dispozitivul Sentintei civile nr.1964/2011 si a obligat pârâta la plata sumei reprezentând actualizarea compensatiilor stabilite prin Hotarârea nr.227/2008, cu indicele de crestere a preturilor de consum, începând cu 17.10.2008 si pâna la data platii efective.
Împrejurarea ca recurenta pârâta a formulat contestatie la executare împotriva executarii silite dispusa prin Decizia civila nr.385/2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti în dosarul nr.37094/300/2010 al Judecatoriei Sectorului 2, este irelevanta în cauza, întrucât se refera la executarea creantei si nu la actualizarea acesteia.
Instanta de fond a avut în vedere Hotarârea nr.227/2008 emisa de Comisia Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003 act administrativ care nu a fost revocat de emitent, iar obiectul actiunii a fost actualizarea cuantumului compensatiilor din aceasta hotarâre, determinata de refuzul pârâtei de a efectua plata în termenul prevazut de lege, în conditiile în care consecinta trecerii timpului a constat în scaderea valorii creantei beneficiarului legii.
Sustinerea recurentei în sensul ca în mod gresit instanta a obligat autoritatea pârâta la actualizarea sumei începând cu data emiterii actului, 17.10.2008 si nu de la data împlinirii unui termen de un an de la înregistrarea Hotarârii nr.227/2008 la Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, respectiv 11.11.2009, se constata ca este nefondata.
Legea nr.290/2003, art.10 alin.2, obliga pârâta sa achite beneficiarilor legii compensatiile în termen de un an de la comunicarea hotarârii si nu dupa trecerea unui an de la comunicare.
Legea permite si plata în doua rate, în maxim doi ani, dar instanta de fond a constatat corect situatia din speta ca suma reprezentând compensatii a fost executata silit, în întregime, la 09.05.2011, dupa trecerea unui interval mai mare de doi ani de la comunicare.
Conform Deciziei nr.XXI/19.03.2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntata într-un recurs în interesul legii actualizarea se va efectua, potrivit acestei decizii, în raport de indicele de crestere a preturilor, potrivit cu care, în cazul în care compensatiile se platesc în anul în care au fost stabilite acestea se acorda la nivelul la care au fost validate, iar în situatia în care se achita în anul urmator (pentru aceleasi ratiuni se poate aprecia si pentru anii urmatori) se actualizeaza în raport cu indicele de crestere a preturilor de consum din ultima luna pentru care a fost publicat de catre Institutul National de Statistica, înaintea platii, fata de luna decembrie a anului anterior. Aceasta actualizare priveste întreaga perioada de la validare.
În speta, Hotarârea nr.227/2008 fiind conform legii un act care nu a fost supus validarii si care dupa mai mult de doi ani de la emitere s-a constatat ca nu a fost revocata fiind un act ce trebuia executat, s-a apreciat corect ca, pentru sumele la care se refera, actualizarea trebuie efectuata de la emiterea actului prin care au fost stabilite aceste sume cu titlu de despagubiri.
Sustinerea pârâtei în sensul ca plata compensatiilor se face în limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie în bugetul de stat nu poate sa conduca la modificarea solutiei instantei de fond.
Recurenta pârâta nu a facut dovada ca, în decurs de trei ani (2009, 2010 si 2011) nu a avut sume aprobate cu aceasta destinatie în buget în care sa poata fi incluse si despagubirile intimatului reclamant si nici nu a dovedit existenta unei proceduri transparente si ordonate de plata prin mentionarea ordinii în care a fost programata executarea hotarârii reclamantului, pentru a se aprecia ca autoritatea nu ar putea achita diferentele reprezentând actualizarea compensatiilor executate silit.
Totodata, diferentele reprezentând devalorizarea cuantumului compensatiilor executate silit ca urmare a nerespectarii termenului de plata prevazut de lege trebuie suportata de cel care nu respecta termenul si nu de cel care are dreptul la despagubiri în termen.
Pentru aceste considerente, constatând ca nu sunt motive de casare ori modificare analizate si din oficiu în baza art.3041 Cod procedura civila, în temeiul art.312 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
1
5
