Obligarea la emitere act administrativ. Penalitati de întârziere stabilite prin dispozitivul sentintei. Admisibilitate.
– art.18 alin.5 si art.24 alin.1 din Legea nr. 554/2004
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VIII-A ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.947/05.03.2012)
Asupra cauzei de fata, constata:
Prin sentinta civila nr.1510/12.04.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a IX a de Contencios Administrativ si Fiscal, în dosarul nr.47421/3/2010, instanta a dispus: “Admite actiunea formulata de catre reclamanta P. E., în contradictoriu cu pârâta INSTITUTIA PREFECTULUI MUNICIPIULUI BUCURESTI – COMISIA MUNICIPIULUI BCUURESTI PENTRU APLICAREA LEGII NR.9/1998. Obliga pârâta sa emita o hotarâre prin care sa solutioneze cererea reclamantului de acordare de despagubiri înregistrata în dosarul nr.4769/2006, în termen de 30 de zile de la ramânerea irevocabila a hotarârii, sub sanctiunea unor penalitati de 100 lei pe zi de întârziere”.
In motivare s-a retinut ca: ” Art.7 din Legea nr.9/1998 prevede obligatia comisiilor judetene si a municipiului Bucuresti de a primi, verifica si rezolva cererile de acordare a compensatiilor, legiuitorul prevazând totodata un termen maxim de 6 luni pentru emiterea hotarârilor privind acordarea compensatiilor.
În speta, asa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, reclamanta nu a primit pâna în prezent hotarârea de solutionare a cererii depuse la pârâta.
Desi cererea reclamantei a fost introdusa înca din anul 2006, reclamanta adresând ulterior in repetate rânduri pârâtei solicitarea de a urgenta solutionarea cererii de acordare a despagubirilor, nici pâna in prezent nu s-a procedat la emiterea unei hotarâri in acest sens.
Autoritatea nu si-a îndeplinit obligatia stabilita prin art.7 din Legea nr.9/1998 în termenul legal, astfel încât instanta va obliga pârâta la emiterea unei hotarâri de solutionare a cererii înregistrate in dosarul cu nr.4769/2006, având în vedere si art.1 si 8 din Legea nr.554/2004.
Totodata, in raport de prevederile art. 18 alin. 5 si art. 24 alin. 1 din Legea 554/2004, obligatia de mai sus se va dispune sub sanctiunea platii unei penalitati de întârziere in cuantum de 100 lei pe fiecare zi de întârziere, pâna la data îndeplinirii obligatiei, termenul de îndeplinire fiind de 30 de zile de la ramânerea irevocabila a prezentei hotarâri”.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâta, cu motivarea, in esenta, ca:
1. Sub un prim aspect, invoca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Institutiei Prefectului Municipiului Bucuresti:
Institutia Prefectului Municipiului Bucuresti nu are atributii de solutionare a cererilor formulate de cetateni în temeiul Legii nr.290/2003.
Astfel, având în vedere dispozitiile art.8 alin.2 din Legea nr.290/2003, cu modificarile ulterioare, potrivit carora “Comisiile judetene, respectiv a Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003 primesc, verifica si rezolva cererile de atribuire în natura sau pentru acordarea de despagubiri sau compensatii dupa caz”, rezulta ca Institutia Prefectului Municipiului Bucuresti nu are calitate procesuala pasiva, cea obligata în raportul juridic dedus judecatii de reclamanta fiind Comisia Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003.
În concluzie, actele comisiei sunt supuse procedurii de aprobare prin vot de catre membrii comisiei si ca o consecinta a acestei proceduri, cu privire la angajarea raspunderii, aceasta incumba exclusiv membrilor comisiei, neputând fi angajata individual, nici fata de un singur membru al comisiei, nici chiar fata de presedintele comisiei si cu atât mai putin fata de Institutia Prefectului Municipiului Bucuresti, care este doar institutia pe lânga care functioneaza comisia, institutie ale carei atributii sunt net distincte de cele ale comisiei.
Chiar daca Institutia Prefectului Municipiului Bucuresti asigura secretariatul comisiei, iar presedintele acesteia este prefectul, aceste aspecte nu sunt de natura sa-i confere calitate procesuala pasiva.
Învedereaza instantei ca activitatea Institutiei Prefectului Municipiului Bucuresti este reglementata strict de dispozitiile Legii nr.340/2004 privind prefectul si institutia prefectului, republicata, precum si de Hotarârea de Guvern nr.460/2006, modificata, pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr.340/2004 privind prefectul si institutia prefectului.
De altfel, calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identitati între persoana obligata în cadrul raportului juridic dedus judecatii si persoana pârâtului, iar în speta de fata nu este respectat acest raport, întrucât pentru îndeplinirea atributiilor ce îi revin, prefectul, în calitate de reprezentant al Institutiei Prefectului Municipiului Bucuresti emite ordine cu caracter individual sau normativ, în conditiile legii, conform art.26 (1) al Legii nr.340/2004, asadar nu solutioneaza cererile depuse în temeiul Legii nr.290/2003.
2.Sub un alt aspect, în ceea ce priveste obligarea Comisiei Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003 la emiterea hotarârii de solutionarea a cererii reclamantilor sub sanctiunea platii de penalitati în cuantum de 100 lei/zi de întârziere, de la data ramânerii irevocabile a Sentintei Civile nr.989/09.03.2011 si pâna la momentul emiterii.
In ceea ce priveste obligarea la plata catre reclamanti a despagubirilor de 100 lei/zi pentru întârziere, de la data de ramânerii irevocabile a hotarârii si pâna la data când autoritatea va face dovada îndeplinirii obligatiei de a comunica actul administrativ impus prin hotarârea judecatoreasca, solicitam sa constatati ca este neîntemeiata.
Solicita instantei sa aiba în vedere faptul ca aceste despagubiri reglementate de dispozitiile art.24 si 25 din Legea nr.554/2004, chiar daca sunt concepute drept mijloc de constrângere pentru obtinerea executarii hotarârii judecatoresti pronuntate de instanta de contencios administrativ, au fost prevazute de lege pentru a acoperi prejudiciul cauzat de neexecutarea în termenul legal a unei hotarârii, partea reclamanta având a dovedi si evalua prejudiciul cauzat prin atitudinea autoritatii pârâte.
Or reclamantul nu detine o hotarâre anterioara care sa nu fi fost pusa în aplicare si deci, în consecinta nu a dovedit suportarea unui prejudiciu provocat de întârzierea în executarea dispozitivului vreunei sentinte.
În aceste conditii, reclamantul nu poate face nici o proba din care sa rezulte pagube suportate, acestea neputând fi prezumate-în sustinere atasam practica judiciara în acest sens.
Pentru aceste motive solicita admiterea recursului si respingerea platii catre reclamanti a penalitatilor de 100 lei/zi pentru întârziere, de la data de ramânerii irevocabile a hotarârii si pâna la data când autoritatea va face dovada îndeplinirii obligatiei de a comunica actul administrativ impus prin hotarârea judecatoreasca.
In drept: Dispozitiile art. 3041 si urm. Cod Procedura civila.
Nu s-a depus întâmpinare.
Analizând recursul formulat, prin prisma dispozitiilor art.304 Cod procedura civila si a motivelor invocate, Curtea retine:
Recursul formulat nu este întemeiat.
In ceea ce priveste lipsa calitatii procesuale pasive a Institutiei Prefectului invocata ca motiv de recurs, aceasta este neîntemeiata având in vedere faptul ca pârâta COMISIA MUNICIPIULUI BUCURESTI PENTRU APLICAREA LEGII NR.290/2003 este constituita in subordinea Institutiei Prefectului, conform Normei de aplicare a Legii nr.290/2003 (art.14 alin.1) care prevede ca aplicarea dispozitiilor Legii nr.290/2003 si a Normei metodologice se face de catre comisiile prevazute de legea in cauza, precum si faptul ca respectivele comisii sunt constituite la institutia prefectului judetului respectiv sau a municipiului Bucuresti.
Pe fondul cererii de recurs, Curtea retine: critica recurentei vizeaza obligarea la plata catre reclamanti a despagubirilor de 100 lei/zi pentru întârziere, de la data de ramânerii irevocabile a hotarârii si pâna la data când autoritatea va face dovada îndeplinirii obligatiei de a comunica actul administrativ impus prin hotarârea judecatoreasca. Curtea retine ca, in mod neîntemeiat invoca recurenta ca sanctiunea penalitatilor nu poate fi dispusa decât pe calea dispozitiilor art.24 si 25 din Legea nr.554/2004, având in vedere ca, înca de la momentul pronuntarii sentintei poate fi obligata pârâta recurenta la penalitati (iar nu exclusiv pe calea aplicarii sanctiunii amenzii pentru neexecutarea hotarârii judecatoresti titlu executoriu) având in vedere ca aceasta dintâi posibilitate este prevazuta de legiuitor la art.18 alin.5 din Legea nr.554/2004, dupa cum in mod corect a retinut prima instanta. Acest text de lege prevede in mod expres ca solutiile instantei pot fi stabilite sub sanctiunea unei penalitati aplicabile partii obligate, pentru fiecare zi de întârziere. De asemenea, in mod temeinic a fost obligata pârâta la penalitati, acestea constituind un mijloc de constrângere a acesteia in vederea îndeplinirii obligatiei stabilite prin dispozitivul sentintei pronuntate de instanta de fond, aspect pe care, recurenta îl si recunoaste in cuprinsul cererii sale de recurs.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedura civila, Curtea urmeaza sa respinga recursul ca nefondat.
1
