Despăgubiri solicitate în baza Legii 221/2009 reprezentând contravaloarea unor bunuri confiscate abuziv de regimul comunist, fără ca măsura confiscării să aibă caracter politic. Despăgubiri, penalităţi


Acţiunea este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă, ca atare. Legea nr. 221/2009 a prevăzut acordarea de despăgubiri, morale şi materiale, pentru cei condamnaţi politic şi pentru cei faţă de care s-au luat măsuri administrative cu caracter politic.

Măsurile administrative ce au caracter politic sunt definite în art. 3 al legii, astfel: „Constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliţii sau securităţi, având ca obiect dislocarea şi stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unităţi şi colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu”, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative expres arătate în acest articol.

Pe de altă parte, potrivit art. 5 lit b din legea menţionată, se pot acorda despăgubiri reprezentând echivalentul bunurilor confiscate ca efect al unor astfel de măsuri administrative.

Coroborând dispoziţiile celor două articole menţionate, se constată că actul normativ în discuţie a prevăzut acordarea de despăgubiri nu pentru toate bunurile confiscate în perioada de referinţă, ci doar pentru cele care au fost confiscate ca urmare a unor măsuri administrative cu caracter politic, anume arătate în art. 3 sau altele asemănătoare (art. 4 alin.2).

Analizând conţinutul cererii reclamantului se constată că acesta nu invocă faptul că actul confiscării ar fi fost urmarea unei măsuri administrative prin care antecesorului său să-i fi fost stabilit domiciliu obligatoriu, loc de muncă obligatoriu, sau internare obligatorie într-o unitate de muncă, în baza actelor normative menţionate la art. 3, sau a altei astfel de măsuri administrative cu caracter politic. Este evident că orice act administrativ implică un anumit caracter politic, dar legea 221/2009 are în vedere sensul restrâns al acestei noţiuni, aşa cum se conturează din enumerările de la art. 3 alin. 1. S-a constatat că cererea reclamantului nu se încadrează în ipotezele ce dau dreptul la despăgubiri, motiv pentru care în baza dispoziţiilor legale deja menţionate, acţiunea a fost respinsă