R O M Â N I A
JUDECĂTORIA ORADEA
SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢA CIVILĂ Nr.
Şedinţa publică de la …
Completul compus din:
PREŞEDINTE:
GREFIER:
Pe rol fiind judecarea cauzei de Minori şi Familie privind pe reclamantul P.I. şi pe pârâta P.V., având ca obiect divorţ.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă reclamantul asistat de av. R.I. în baza delegaţiei de la dosar si martora P.M., lipsă fiind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocata reclamantului depune la dosar interogatoriul pentru pârâtă si solicită a se face aplicarea art. 225 c.p.c.
Sub prestare de jurământ în forma prevăzută de art. 193 al. 1 Cod procedură civilă, se audiază martorul P.M., consemnarea făcându-se conform art. 198 Cod procedură civilă, potrivit căruia martorul semnează declaraţia dată, după ce a luat în prealabil cunoştinţă de conţinutul acesteia.
Avocata reclamantului arată faptul că nu mai are de propus alte probe în cauză si solicită cuvântul în fond.
În baza art. 167 Cod procedură civilă, instanţa încuviinţează proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciindu-le pertinente, concludente si utile soluţionării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de propus, în baza art. 150 C.pr.civ., instanţa constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie şi acordă cuvântul în fond.
Avocata reclamantului solicită admiterea cererii formulate si precizate, desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtei, pârâta să-şi reia numele avut anterior căsătoriei, acela de „Fora”, să i se încredinţeze reclamantului spre creştere si educare minorul I.S., cu obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreţinere în cuantumul legal, fără cheltuieli de judecată.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND
Constată că, prin cererea înregistrată sub dosar nr. 16782 din 13.10.2009, legal timbrată, reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâta P.V., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună desfacerea căsătoriei părţilor, din culpa comună; revenirea pârâtei la numele avut anterior căsătoriei, acela de „F.”; încredinţarea minorului P.I.S. spre creştere si educare la reclamant şi obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului, în conformitate cu dispoziţiile legale; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că, practic, de la momentul încheierii căsătoriei, părţile şi-au dat seama că între ele există o evidentă nepotrivire de caracter generată, în principal, de bigotismul pârâtei care, de-a lungul căsniciei părţilor, l-a purtat pe reclamant necontenit pe la biserici şi mănăstiri, unde îi făcea acestuia fel de fel de descântece. S-a arătat că, în special în ultimii ani, este aproape imposibil ca părţile să aibă relaţii intime, datorită pârâtei care invocă neîncetat scuze din ce în ce mai banale. S-a arătat că, de câţiva ani, pârâta îşi petrece majoritatea timpului în satul Topa de Criş, unde îşi îngrijeşte mama bolnavă şi vine destul de rar în Oradea iar, în tot acest răstimp, reclamantul este cel care se ocupă de îngrijirea şi educarea fiului minor al părţilor. S-a arătat că astfel reclamantul este obligat să se ocupe de toate treburile gospodăriei, găteşte, face curat, aprovizionează etc., şi se îngrijeşte de educarea fiului părţilor. S-a arătat în continuare că, deşi reclamantul a încercat de nenumărate ori să îşi înţeleagă soţia şi să se supună tuturor pretenţiilor sale, consideră în prezent că totul este în zadar, relaţiile dintre părţi fiind grav şi iremediabil destrămate, motiv pentru care reclamantul a apreciat că se impune desfacerea căsătoriei părţilor.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 37 alin. 2, art. 38, art. 40, art. 42, art. 43, art. 86, art. 94 şi art. 107 din Codul familiei.
La data de 16.11.2010, prin registratura instanţei, reclamantul şi-a precizat acţiunea, în sensul că solicită desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtei.
Pârâta, deşi a fost legal citată, nu s-a prezentat în instanţă si nici nu a depus întâmpinare la dosar.
Analizând actele şi lucrările, dosarului instanţa retine următoarele:
În fapt, reclamantul P.I. s-a căsătorit cu pârâta P.V. la data de 03 octombrie 1994 în Oradea, jud. Bihor. Din căsătoria părţilor a rezultat minorul P.I.S., născut la data de 20 mai 1995 în Oradea, jud. Bihor.
În cauză au fost audiaţi martorii P.F. (fila 27) şi P.M.E. (fila 37).
Din declaraţiile martorilor sus menţionaţi rezultă că relaţiile dintre părţi sunt grav vătămate si continuarea căsătoriei nu mai este posibilă din culpa pârâtei. Astfel, pârâta a fost cea care a părăsit domiciliul conjugal şi s-a mutat la ţară, la mama acesteia, în Topa de Criş, cu circa 2 ani în urmă, mutarea datorându-se însă şi problemelor de sănătate ale mamei pârâtei, acestea impunând o îngrijire permanentă. De atunci părţile sunt separate în fapt şi nu mai convieţuiesc împreună.
Prin urmare, faţă de starea de fapt mai sus reţinută, în baza art. 38 alin. 1 din Codul familiei raportat la art. 617 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, instanţa va desface căsătoria părţilor, din culpa exclusivă a pârâtei..
În baza art. 40 alin. 3 din Codul Familiei, pârâta va reveni la numele avut anterior căsătoriei , acela de „F.”.
În ce priveşte încredinţarea minorului, instanţa are în vedere declaraţiile martorilor încuviinţaţi în cauză, din care rezultă că minorule este bine îngrijit la tată, urmând de altfel cursurile şcolii în Oradea, localitate în care locuieşte tatăl, minorul exprimându-şi de altfel personal, în camera de consiliu din 19.03.2010 (fila 15), opţiunea de a rămâne cu tatăl. Prin ancheta socială efectuată în cauză de către Autoritatea Tutelară Oradea (fila 10), s-a propus încredinţarea minorului la tată, reţinându-se că aceasta este şi dorinţa copilului.
Faţă de cele de mai sus, instanţa, în baza art. 42 alin. 1 din Codul familiei, îl va încredinţa reclamantului pe minor spre creştere si educare, apreciind că acesta poate asigura condiţii pentru creşterea şi dezvoltarea minorului.
Aşa cum rezultă din ancheta socială efectuată în cauză, ambele părţi realizează venituri, fiind pensionari de boală. Prin urmare, în baza art. 42 alin. 3 Codul familiei raportat la art. 94 alin. 3 din Codul Familiei, instanţa o va obliga pe pârâtă să plătească în favoarea minorului o lunară de întreţinere în cotă de 1 părţi din veniturile lunare nete realizate de pârâtă, începând cu data pronunţării prezentei hotărârii – 4 aprilie 2011- şi până la majoratul minorului sau noi dispoziţii. Instanţa o va obliga pe pârâtă la plata pensiei de întreţinere pe seama minorului începând cu data pronunţării prezentei hotărâri, şi nu de la data introducerii acţiunii de divorţ, deoarece, din declaraţiile martorilor şi din cele arătate de minor, acesta merge în fiecare week-end la ţară la mama lui, acolo fiind evident în întreţinerea exclusivă a mamei, compensându-se astfel, cel puţin până în prezent, întreţinerea prestată de cei doi soţi.
La dezbaterea cauzei pe fond, la termenul din 4 aprilie 2011, reclamantul a arătat că nu mai solicită cheltuieli de judecată. De altfel, reclamantul nu a justificat prin chitanţe doveditoare, efectuarea altor cheltuieli de judecată în prezenta cauză, în afara achitării taxelor de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Admite acţiunea de precizată formulată de reclamantul P.I., domiciliat în —-, în contradictoriu cu pârâta P.V., având acelaşi domiciliu, cu reşedinţa în —- şi, în consecinţă:
Desface căsătoria părţilor încheiată la data de 03.10.1994 în Oradea, jud. Bihor, din culpa exclusivă a pârâtei.
Dispune ca pârâta să-şi reia numele avut anterior căsătoriei, acela de „F.”.
Încredinţează reclamantului spre creştere şi educare pe minorul P.I.S. născut la data de 24.05.1995 şi obligă pârâta să plătească, pe seama minorului, o lunară de întreţinere în cotă de 1 părţi din veniturile nete realizate de pârâtă, începând cu data pronunţării prezentei hotărâri – 4 aprilie 2011 – şi până la majoratul minorului sau noi dispoziţii ale instanţei.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din 4 aprilie 2011.
PREŞEDINTE GREFIER
