Dezbaterile in apel au avut loc in sedinta publica din 22 septembrie 2011, sustinerile in apel ale partilor prezente fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea data, care face parte integranta din prezenta hotarare, cand instanta avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru azi, cand in aceeasi compunere a hotarat urmatoarele:
T R I B U N A L U L:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tulcea sub nr. 2086/327/2010 din 25.03.2010, reclamanta I.L. a chemat în judecată pe pârâtul I.A. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: desfacerea căsătoriei încheiate din vina acestuia din urma, revenirea la numele avut anterior căsătoriei, încredinţarea spre creştere şi educare a minorilor I.L.G. si I.M.D., precum şi obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare de întreţinere.
In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, ulterior anului 2000 comportamentul pârâtului s-a schimbat, în sensul ca a început o relaţie extraconjugală cu o alta femeie, deşi reclamanta era încă însărcinată cu cel de-al doilea copil.
In 2003 reclamanta a plecat cu cei doi copii în Grecia, în timp ce pârâtul a plecat la în Anglia, ceea ce a avut drept rezultat răcirea relaţiilor dintre cei doi soţi.
Legal citat, pârâtul a formulat cerere reconvenţionala prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantei. S-a învederat ca destrămarea relaţiilor de familie s-a datorat în realitate acesteia din urmă, care a avut un comportament imoral şi a întreţinut relaţii extraconjugale cu un cumătru câte vreme pârâtul se afla la muncă în străinătate. De asemenea, acesta a solicitat încredinţarea celor doi minori rezultaţi din căsătorie, precum şi obligarea reclamantei la plata unei pensii lunare de întreţinere.
La termenul din data de 15.05.2010, pârâtul şi-a modificat cererea reconvenţională, în sensul că a solicitat în subsidiar, în eventualitatea respingerii primelor capete de cerere, stabilirea unui program de legături personale cu cei doi minori.
Soluţionând cauza, Judecătoria Tulcea, prin Sentinţa civilă nr. 604 din 17 februarie 2011, a admis în parte acţiunea de formulată de reclamantaI.L. şi în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtul I.A..
S-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părţi la data de 14 noiembrie 1998 din vina ambilor soţi.
S-a dispus ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de “L.”.
Au fost încredinţaţi minorii I.L.G. (născuta la 15.01.2000) şi I.M.D. (născut la 08.06.2002) spre creştere şi educare reclamantei.
A fost obligat pârâtul la plata unei pensii lunare de întreţinere în cota de 1/3 (câte 1/6 pentru fiecare minor în parte) din salariul minim pe economia naţională, de la data introducerii acţiunii principale (25.03.2010) şi până la majoratul minorilor.
S-a stabilit ca pârâtul să poată vizita minorii de doua ori pe lună, de sâmbăta orele 10,00 până duminică orele 18,00 la domiciliul ori reşedinţa acestora.
S-a stabilit următorul program de găzduire a minorilor de către reclamant la domiciliul său:
– în prima săptămâna din vacanta de iarna
– în prima săptămâna din vacanta de primăvara
– în luna august.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
ReclamantaI.L. şi pârâtul I.A. sunt căsătoriţi din data de 14.11.1998, fapt consemnat de registrele de stare civilă ale comunei Valea Nucarilor (act de căsătorie 16/14.11.1998).
Din căsătoria acestora au rezultat doi copii, minorii I.L.G. (născuta la 15.01.2000) si I. M.-D. (născut la 08.06.2002).
In ceea ce priveşte desfacerea căsătoriei încheiate între parţi, având în vedere materialul probator administrat în cauză, instanţa de fond a apreciat că vina destrămării relaţii fireşti de afecţiune dintre părţi aparţinea în egala măsura ambilor soţi. Astfel, în ultimii ani ai căsătoriei, pe fondul plecării la muncă in Grecia şi respectiv Anglia, atât reclamanta, cât şi pârâtul au întreţinut relaţii extraconjugale cu alte persoane, ceea ce a dus la răcirea relaţiilor dintre soţi. Prin urmare, sub acest aspect a fost admisă atât acţiunea principală, cât si cererea reconvenţională, cu consecinţa desfacerii căsătoriei din vina ambilor soţi.
De asemenea, s-a dispus revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei, acela de “L.”.
In ceea ce priveşte încredinţarea minorilor I.L.G. si I.M.D., din cuprinsul anchetei sociale efectuate prin comisie rogatorie, a rezultat ca încredinţarea acesteia se poate dispune către mama reclamantă, fără ca aceasta măsură să prezinte vreun risc în ceea ce priveşte dezvoltarea fizică, psihică, morală şi intelectuală a minorei.
De asemenea, având în vedere ca potrivit art. 94 (3) din Codul Familiei atunci când întreţinerea este datorată de părinte sau de cel care adoptă, ea se stabileşte până la o treime din câştigul său din muncă pentru doi copii, capătul de cerere privind stabilirea unei pensii de întreţinere a fost admis, paratul fiind obligat la plata unei pensii în cotă procentuală prevăzută de textul de lege menţionat, procent ce s-a calculat ţinându-se cont de salariul minim pe economia naţională.
Cat priveşte capătul de cerere subsidiar privind stabilirea unui program de legături personale a pârâtului cu cei doi minori, instanţa de fond a apreciat că acesta era întemeiat doar în parte. Astfel, nu putea fi stabilit un program de găzduire a minorilor de două ori pe lună la domiciliul sau reşedinţa pârâtului, datorita faptului că cei doi soţi se aflau în prezent în ţări diferite aflate la mare depărtare una de alta. Prin urmare, în situaţia în care pârâtul dorea să îşi vadă copii rezultaţi din căsătorie mai des (în afara perioadelor de vacanta şcolară), trebuia să facă acest lucru prin vizitarea lor la domiciliul sau reşedinţa acestora. Cât priveşte vacantele şcolare, instanţa de fond a apreciat că legăturile personale se puteau exercita sub forma găzduirii minorilor de către pârât la domiciliul sau.
Impotriva acestei sentinţe civile a formulat apel pârâtul-reclamant I.A., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică sub aspectul modului de soluţionare a capătului de cerere privind încredinţarea minorilor L.-G. şi I.M.D., susţinând că prima instanţă a apreciat în mod greşit că este în interesul minorilor ca ei să fie încredinţaţi mamei reclamante, deoarece din probele administrate în cauză a rezultat că are un comportament imoral, întreţine relaţii extraconjugale, neglijează minorii datorită absenţelor prelungite de acasă şi consumului de alcool.
Apelantul a solicitat astfel admiterea apelului şi schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul încredinţării minorilor tatălui apelant.
Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile aduse acesteia, tribunalul reţine că apelul este neîntemeiat.
Probele administrate în cauză relevă faptul că minora Ion Lavinia urmează cursurile şcolare în Grecia din anul 2006, iar minorul I.M.D. urmează de asemenea cursurile şcolare tot în Grecia din anul 2008, unde lucrează intimata şi unde a locuit şi lucrat o perioadă de timp şi tatăl apelant.
Acesta din urmă însă a plecat de mai mult timp să lucreze în Anglia, minorii rămânând în îngrijirea mamei intimate.
Din raportul anchetei sociale întocmit de autorităţile din Grecia, prin comisie rogatorie rezultă că minorii locuiesc împreună cu mama lor, într-un imobil închiriat, renovat (bucătărie, salon, două dormitoare, W.C., curte), curat şi aranjat, mama fiind interesată de sănătatea lor, de dezvoltarea psihosocială normală a acestora, de studiul lor la şcoală.
Aceeaşi anchetă socială relevă faptul că între copii şi mama lor există o relaţie de încredere şi afecţiune.
Nu s-a dovedit în speţă că intimata are un comportament care să influenţeze în mod negativ educaţia şi dezvoltarea minorilor sau că este în interesul acestora ca ei să fie încredinţaţi apelantului.
In condiţiile în care intimata se ocupă de creşterea şi îngrijirea acestora, oferindu-le condiţii bune în acest sens, iar minorii urmează cursurile şcolare în Grecia unde locuiesc împreună cu mama lor, în mod corect a apreciat prima instanţă că este în interesul acestora ca să fie încredinţaţi mamei intimate.
Faţă de aceste considerente, urmează a respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge apelul civil formulat de către apelantul-parat I.A., cu domiciulul in Tulcea, împotriva Sentintei civile nr. 604 din 17.02.2011 pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. 2086/327/2010, având ca obiect divorţ cu copii, în contradictoriu cu intimata-reclamantaI.L., cu domiciliul în Grecia, şi în Tulcea, şi autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL TULCEA, ca nefondat.
Definitivă. Cu recurs în 30 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din data de …
