Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâtul J.K. A.A.domiciliat în Tg.Mureş, B-dul 1848, nr.36, ap.16, jud.Mureş, împotriva sentinţei civile nr.3297/27.04.2009 pronunţată de Judecătoria Tg.Mureş în dosar nr.3680/30/2008.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor şi susţinerile în apel ale părţilor, au fost consemnate în încheierea de şedinţă din 15 aprilie 2010, când instanţa a amânat pronunţarea pentru data de 22 aprilie 2010 şi apoi pentru data de azi, încheieri care fac parte integrantă din prezenta.
T R I B U N A L U L
Prin sentinţa civilă nr. 3297/ 27.04.2009 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dosar nr. 3680/320/2008 a fost admisă în parte cererea formulată şi precizată de reclamanta Janosi Halmagy K. împotriva pârâtului Janosi Halmagy A.A., s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor încheiată la data de 02.06.2001 şi înregistrată în Registrul de Stare Civilă al Primăriei Tîrgu-Mureş, sub nr. 297/2001, din culpa exclusivă a pârâtului , s-a dispus încredinţarea către reclamantă spre creştere şi educare a minorei Janosi Halmagy Kriszta , născută la data de 07.06.2003 ; s-a dispus obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorei, în cuantum de 150 lei lunar, cu începere de la data introducerii cererii (25/04/2008) şi până la majoratul minorei sau noi dispoziţiuni ; s-a dispus ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de „Halmagy”, iar pârâtul va reveni la numele purtat anterior căsătoriei, acela de „Janosi” ; a fost respins ca neîntemeiat petitul de evacuare a pârâtului din imobilul situat în Tg-Mureş, Bd. 1848 nr. 36/33 , s-au compensat între părţi cheltuielile de judecată şi a fost disjuns petitul de partaj pentru care a fost fixat un nou termen de judecată la data de 22.06.2009.
Pentru a pronunţa această hotărâre , prima instanţă a reţinut că părţile s-au căsătorit la data de 02 iunie 2001 iar din căsătoria acestora a rezultat naşterea minorei Janosi-Halmagy Kriszta.
Din coroborarea probelor administrate a reieşit că relaţiile dintre soţi s-au deteriorat pe fondul unei nepotriviri de caracter care s-a adâncit în timp, părţile având vederi diferite asupra modului de petrecere a timpului liber, priorităţile familiale , o gelozie nejustificată a pârâtului, care a condus la disensiuni familiale puternice. S-a mai reţinut că pârâtul avea un comportament duplicitar în familie, fie era indiferent şi neimplicat, fie era autoritar şi violent faţă de reclamantă . Martora Halmagy Elisabeta a arătat că a asistat la numeroase violenţe verbale ale pârâtului, iar în luna aprilie 2008, atunci când părţile locuiau separat, a avut loc un incident violent în urma căruia reclamanta i-a relatat că pârâtul o lovise, iar fetiţa minoră era vizibil marcată , declaraţie ce a fost coroborată cu certificatul medico-legal emis la data de 18 martie 2008 pe numele reclamantei , cu dovada faptului că aceasta s-a adresat pentru consiliere psihologică în data de 17 martie 2008 Centrului de Prevenire, Monitorizare şi Combatere a Violenţei în Familie Mureş şi a formulat împotriva pârâtului în data de 06.05.2008 plângere penală pentru loviri şi alte violenţe.
În consecinţă , instanţa, apreciind că relaţiile dintre soţi sunt grav şi iremediabil vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă din vina exclusivă a pârâtului, a dispus desfacerea căsătoriei părţilor , în baza art. 37 alin. ultim şi art. 38 alin.1 Codul Familiei, din culpa exclusivă a pârâtului.
Asupra petitului privind încredinţarea minorei spre creştere şi educare, instanţa a avut în vedere noţiunea de „ocrotire părintească” , aceasta reprezentând mijlocul juridic de protecţie a minorului în cadrul căruia drepturile şi îndatoririle cu privire la persoana şi bunurile acestuia se exercită şi, după caz, se îndeplinesc de către părinţii săi ca şi principiile care cârmuiesc ocrotirea părintească, prevăzute de Codul Familiei şi Legea nr. 272/200 , reţinând că art. 97 al. 1 şi 2 Codul Familiei consacră principiul exercitării drepturilor părinteşti numai în interesul copiilor.
Din probele testimoniale administrate în cauză instanţa a reţinut faptul că reclamanta este o bună mamă, se ocupă de fetiţa minoră sub toate aspectele şi pune mai presus de orice interesul acesteia, în timp de pârâtul se ocupa în mai mică măsură de creşterea şi educarea sa şi în consecinţă , în baza art. 42 Codul Familiei, a dispus încredinţarea mamei reclamante spre creştere şi educare pe minora Halmagy Janosi Kriszta născută la data de 7 iunie 2003 în Tîrgu-Mureş, apreciind că mama prezintă garanţiile morale şi materiale necesare creşterii, educării şi întreţinerii acesteia.
În conformitate cu art. 86, 94 şi 107 Codul Familiei, având în vedere venitul minim pe economie de 600 lei lunar, a dispus obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei, conform cotei legale de 1/4 din venituri, în cuantum de 150 lei lunar, cu începere de la data introducerii cererii de chemare în judecată (25.04.2008) şi până la majoratul minorei sau noi dispoziţiuni.
În baza art. 40 al.3 din Codul Familiei, faţă de poziţia procesuală a reclamantei cu privire la această cerere, a dispus ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de „Halmagy”, iar pârâtul să revină la numele de „Janosi”.
Asupra petitului vizând evacuarea pârâtului din apartamentul constituind domiciliu comun al părţilor, instanţa a constatat că este o cerere nefondată , întrucât atât din relatările martorilor audiaţi cât şi din recunoaşterile la interogatoriu ale reclamantei, a reieşit că deşi au existat episoade violente între soţi, în prezent relaţiile dintre aceştia s-au îmbunătăţit, sunt „civilizate”, deşi „fără sentimente de afecţiune”, principalul factor de destrămare a căsătoriei constituindu-l „nepotrivirea de caracter” .
În ceea ce priveşte cererea de partajare a bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei , s-a dispus disjungerea , iar faţă de soluţia de admitere în parte a acţiunii reclamantei, instanţa a compensat între părţi cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Janosi H. A.A., solicitând admiterea apelului şi schimbarea în parte a sentinţei atacate, în sensul respingerii cererii de desfacere a căsătoriei şi a cererilor accesorii acesteia.
Se arată în motivarea apelului că soluţia pronunţată de prima instanţă este nelegală şi netemeinică întrucât , în fapt relaţiile dintre părţi au decurs şi decurg în condiţii normale , un eveniment regretabil petrecut în cursul anului 2008 pe fondul unei stări de gelozie neputând fi apreciat ca un motiv temeinic pentru desfacerea căsătoriei , aşa cum reiese şi din probatoriul administrat în cauză , chiar şi din răspunsurile date de reclamantă la interogatoriu şi care nu a relevat decât existenţa unei nepotriviri de caracter. În prezent părţile convieţuiesc în condiţii civilizate , iar micile neînţelegeri inerente unei căsnicii nu pot împiedica continuarea relaţiilor de familie.
Apelul nu a fost motivat în drept .
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În faţa instanţei de apel a fost administrată proba testimonială , fiind audiaţi martorul F. T.Z. şi a fost depusă sentinţa civilă nr. 7895/02.11.2009 a Judecătoriei Tg. Mureş , pronunţată în dosarul nr. 1693/320/2009 .
Analizând hotărârea atacată în raport de efectul devolutiv al căii de atac , consacrat de art. 292 , 295 Cod de procedură civilă şi în raport de susţinerile apelanţilor , tribunalul reţine următoarele considerente :
Cererea reclamantei Janosi H. K. de desfacere a căsătoriei a fost justificată prin deteriorarea relaţiilor de familie , datorată distanţării pârâtului atât de reclamantă cât şi de familie , de existenţa unor certuri şi scandaluri .
Cu toate acestea , după cum reclamanta a recunoscut la interogatoriu ( fila 50 dosar fond ) , în afara certurilor avute în lunile de iarnă ale anului 2008 , aceasta invocă în ceea ce priveşte comportamentul intimatului apelant doar „ nepotrivirea de caracter” . De altfel , pârâtul apelant a recunoscut faptul că au existat între părţi unele neînţelegeri, degenerate în certuri , susţinând că acestea au fost determinate de bănuielile sale că reclamanta intimată ar avea o relaţie extraconjugală .
Martora H. E. – mama reclamantei intimate – ( fila 51 dosar fond ) a confirmat susţinerile acesteia, respectiv faptul că între părţi există certuri , că pârâtul era agresiv faţă de reclamantă atât verbal cât şi fizic şi a relatat un incident petrecut în cursul lunii aprilie 2008 când pârâtul ar fi lovit-o pe reclamantă , ocazie cu care au fost chemate organele de poliţie .
Acest incident la care a făcut referire martora a fost confirmat de certificatul – medico legal depus la dosarul cauzei , adeverinţa eliberată de Centrul de prevenire , Monitorizare şi Combaterea Violenţei în familie ca şi de relaţiile furnizate de compartimentul de poliţie de Proximitate .
În schimb , declaraţia martorei Vegh Kamila ( fila 50 dosar fond ) – propusă de reclamantă – a relevat doar existenţa unor neînţelegeri minore între soţi , ca şi faptul că pârâtul avea suspiciuni legate de o anumită relaţie extraconjugală a reclamantei .
Coroborând această declaraţie cu cea a martorului F. T.Z. şi cu considerentele reţinute prin sentinţa civilă nr. 7895/ 2 noiembrie 2009 a Judecătoriei Tg. Mureş , tribunalul reţine că gelozia pârâtului apelant a fost determinată de relaţia extraconjugală a reclamantei intimate .
În acest context , chiar dacă incidentul din cursul lunii aprilie 2008 – când pârâtul apelant a lovit-o pe reclamanta intimată – nu poate fi scuzat , acesta se explică prin comportamentul reclamantei – intimate .
Întrucât pentru pronunţarea unei hotărâri de desfacere a căsătoriei este esenţială stabilirea culpei soţului pârât , iar divorţul nu se poate pronunţa decât dacă instanţa constată că motivele temeinice care fac cu neputinţă continuarea căsătoriei au fost provocate de către soţul pârât , nu şi atunci când cauza dezbinării este imputabilă soţului reclamanta , având în vedere aspectele mai sus menţionate, tribunalul conchide că în fapt culpa pentru neînţelegerile dintre soţi nu este imputabilă pârâtului apelant , ci reclamantei .
În consecinţă, faţă de cele ce preced , tribunalul , în temeiul art.296 Cod de procedură civilă , va admite apelul formulat de pârâtul apelant Janosi H. Attila şi în consecinţă va schimba în tot hotărârea atacată , în sensul că va dispune respingerea acţiunii civile formulate de reclamanta Janosi H. K. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE
Admite apelul formulat de pârâtul J.K. A.A.domiciliat în Tg.Mureş, B-dul 1848, nr.36, ap.16, jud.Mureş, împotriva sentinţei civile nr.3297/27.04.2009 pronunţată de Judecătoria Tg.Mureş în dosar nr.3680/30/2008 şi în consecinţă:
Schimbă în tot hotărârea atacată în sensul că:
Respinge acţiunea civilă formulată de reclamanta J.K. K. domiciliat în Tg.Mureş, B-dul 1848, nr.36, ap.16, jud.Mureş, în contradictoriu cu pârâtul J.K. A.A.domiciliat în Tg.Mureş, B-dul 1848, nr.36, ap.16, jud.Mureş.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică azi 29 Aprilie 2010.
