Pe rol se află judecarea cererii având ca obiect cu copii, privind reclamanta-pârâtă S.P. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant S.P.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă reclamanta-pârâtă asistată de avocat T.M. si martorii:I.F. şi I.G. , lipsă fiind pârâtul-reclamant reprezentat de avocat V.I. precum si reprezentantul Primăria com.M.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,
Se constată depusă la dosar prin serviciul registratură întâmpinare formulată la cererea reconventională de către reclamanta-pârâtă, precum si referatul de anchetă socială întocmit de Primăria com.M. la domiciliul reclamantei-pârâte.
Avocat T.M. pentru reclamanta-pârâtă insistă în actiunea formulată.
Avocat V.I. pentru pârâtul-reclamant depune la dosar o cerere prin care solicită a se act că a reziliat contractul de asistentă juridică încheiat cu acesta la care a anexat chitanta privind onorariu de avocat.
În conf. cu prev. art. 186, 193 c.p.c. au fost audiati martorii prezenti, depozitiile lor fiind consemnate în procese-verbale ataşate la dosar.
Instanţa revine de la audierea martorilor lipsă şi văzând că alte cereri nu mai sunt de formulat, constată pricina în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.
Apărătoarea reclamantei-pârâte solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, în sensul de a se dispune desfacerea căsătoriei din culpa pârâtului-reclamant, ea să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de „ I.”, să-i fie încredinţati ei spre creştere şi educare minorii S.V. şi S.A.M., cu obligarea pârâtului-reclamant la plata pensiei de întreţinere lunare în favoarea acestora, stabilită în funcţie de venitul minim pe economie, de la data depunerii cererii cu cheltuieli de judecată.
Cât priveste cererea reconventională formulată în cauză de pârâtul-reclamant solicită respingerea acesteia, pe de o parte pentru că nu a fost timbrată iar pe de altă parte pentru că nu a fost dovedită.
După deliberare,
J U D E C Ă T O R I A
Asupra cauzei de faţă, constată:
Prin cererea adresată instanţei la data de 30.11.2009 şi înregistrată sub nr. 3758/227/2009 reclamanta S.P. a chemat în judecată pe pârâtul S.P. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se declare desfăcută căsătoria încheiată între părţile, la data de 11.02.2001, din vina pârâtului; să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de „Istrate”; să-i fie încredinţati spre creştere şi educare minorii :V. şi A.M., cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea acestuia, stabilită în funcţie de venitul minim pe economie, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, arată că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 11 februarie 2001, iar din căsătorie au rezultat minorii S.V. născut la data de 2.07.2001, si S.A.M. născută la data de 9.06.2005.
Din anul 2001 au convietuit în conditii bune pană în anul 2002 până când părintii pârâtului i-au alungat din casă fiind nevoiti să se mute la mama ei.
Apoi la scurt timp pârâtul a început să consume băuturi alcoolice a devenit foarte violent, lovind-o adesea atât pe ea cat si mama sa si chiar pe copii.
Susţine reclamanta că în luna iulie 2006 nemaiputând suporta comportamentul pârâtului fată de familie a luat decizia de a se separa o perioadă de vreme dându-i acestuia răgaz să mediteze sperând că îşi va reveni si vor fi din nou o familie.
Pârâtul s-a mutat la părintii săi si în foarte scurt timp a plecat în Italia, lăsând copii în grija sa si a bunicii materne fără să-l intereseze de nevoile acestora.
Pentru acest motiv solicită ca prin hotărârea ce se va pronunta să-i fie încredinţaţi ei spre creştere si educare cei doi minori cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întretinere , precum si a cheltuielilor de judecată.
În dovedire a anexat la dosar înscrisuri doveditoare respectiv certificat fiscal eliberat de Primăria com.M., si în copii: certificatul de căsătorie, certificatele de nastere ale minorilor, actul său de identitate si a solicitat proba cu martori.
Legal citat, pentru termenul de judecată din data de 22 ianuarie 2010 pârâtul-reclamant a depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională.
Arată că este de acord cu cererea de însă desfacerea căsătoriei să se pronunte din culpă comună având în vedere că reclamanta se face vinovată în cea mai mare parte de destrămarea relatiilor de familie.
La început au locuit la părintii lui la P. com.M. însă după un an la cererea reclamantei a fost de acord să se mute la mama ei la S. desi conditiile de locuit erau precare.Între timp relatiile dintre ei au început să se deterioreze,
din vina reclamantei care tot timpul îi făcea reproşuri că îşi ajută părintii si un timp s-au despărtit în fapt.
În luna septembrie a murit tatăl său si i-a propus reclamantei să se întoarcă în loc.P. pentru a putea avea grijă si de mama lui care este bolnavă si unde erau conditi foarte bune de locuit însă aceasta a refuzat.
Mai arată pârâtul că în tot acest timp a ţinut legătura cu copii, le-a asigurat cele necesare însă după introducerea actiunii de divort reclamanta a refuzat să-i permită să ia legătura cu acestia.Le-a adus daruri însă aceasta le-a aruncat si nu i-a permis să vadă copii.
Pe cale de cerere reconventională solicită să se pronunte desfacerea căsătoriei din culpă comună, să-i fie încredintat lui băiatul iar fetita reclamantei ea să revină la numele purtat anterior căăstorie si stabilirea unui program de vizită si anume în a doua si a patra săptămână din lună de sâmbăta orele 14:00 până duminică la orele 17:00 să poată lua copii la domiciliul său iar vara în luna august si o săptămână la Crăciun să-i poată lua să locuiască la el.
În cauză a fost introdusă Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria com. M., care a întocmit şi comunicat în cauză referatele de anchetă socială atât la domiciliul reclamantei cat si la cel al pârâtului.(f. 22, 23 dosar).
Au fost audiati martorii propusi de reclamanta-pârâtă, respectiv I.G. si I.F. (f.43,44 dosar).
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că părţile s-au căsătorit la data de 11 februarie 2001 iar din această relaţie au rezultat minorii V. născut la data de 2.07.2001 si A.M. născută la 9.06.2005.
Prin coroborarea depoziţiilor martorilor audiati cu susţinerile reclamantei-pârâte reiese faptul că ,de destrămarea relaţiilor de familie se face culpabil pârâtul –reclamant întrucât acesta a adoptat faţă de reclamanta-pârâtă si minori o atitudine agresivă fizic în urma căreia s-a produs separaţia în fapt a părţilor în urmă cu aproximativ 4 ani..
Potrivit art. 38 alin. 1 C. fam., căsătoria nu poate fi desfăcută prin divorţ decât atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Astfel, instanţa reţine că separaţia în fapt s-a produs datorită atitudinii culpabile a pârâtului-reclamant.
Din punct de vedere juridic, căsătoria este o stare de drept, menită să consfinţească, să întărească prin forţa legii, o realitate faptică.
Însă, atunci când situaţia de fapt se schimbă, atunci când legăturile dintre soţi dispar, perpetuarea situaţiei legale îşi pierde la rândul ei justificarea.
Faţă de acestea, instanţa, în raport de dispoziţiile art 37, 38 C.fam, va admite cererea principală de divorţ şi în parte cererea reconvenţională şi va declara desfăcută din culpa pârâtului-reclamnat, căsătoria încheiată între părti la data de 11 februarie 2001 şi înregistrată sub nr. 7 în Registrul stării civile al Primăriei com.M. din aceeasi dată.
În temeiul art. 40 alin. ultim Cfam, va dispune ca reclamanta-pârâtă să revină la numele purtat anterior căsătoriei acela de „I”.
Din concluziile referatelor de anchetă socială coroborate cu depozitiile martorilor audiati în cauză si potrivit art.42 C.fam, instanta pentru a lua măsura încredinţării minorilor reclamantei-pârâte, va avea în vedere faptul că ea prezintă garanţii morale si materiale pentru a asigura acestora o evolutie corespunzătoare.
Cererea formulată de pârâtul-reclamant de ai se încredinţa minorul Sandu Vasile va fi respinsă având în vedere pe de o parte că pârâtul-reclamant nu locuieşte în prezent în R.,nu a făcut dovada condiţiilor pe care le poate oferi şi care sunt necesare în procesul de creştere al copilului. Totodată, se apreciaza ca separatiacelor doi fraţi nu le-ar aduce decat prejudicii in plan afectiv.
Pârâtul-reclamant va fi obligat să plătească în favoarea minorilor o de între?inere lunară de câte 100 lei pentru fiecare , ţinându-se seama de cuantumul venitului minim pe economia natională.
Potrivit art. 43 alin.3 C.fam, părintele divorţat căruia nu i s-a încredinţat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională.
Aceste dispoziţii legale se completează cu dispoziţiile art.. 14 din Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, ce instituie dreptul copilului de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie şi a dezvoltat legături de ataşament, părinţii sau un alt reprezentant al copilului neputând împiedica relaţiile personale ale acestuia cu persoanele anterior menţionate .
De asemenea art. 33 din Legea 272/2004 prevede că nu poate fi separat copilul de părinţii săi sau de unul dintre ei, împotriva voinţei acestora, cu excepţia cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare şi numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului.
În speţă, chiar dacă între părinţii copiilor persistă o stare tensionată datorată neînţelegerilor apărute între ei, ce au condus în final la desfacerea căsătoriei şi încredinţarea lor către mamă, acest lucru nu justifică împiedicarea tatălui de a menţine legătura cu acestia, câtă vreme nu s-a făcut dovada că prin comportamentul său, ar primejdui dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a minorilor.
Pentru considerentele arătate mai sus şi faţă de dispoziţiile art. 43 alin. 3 C.fam instanţa va încuviinţa ca pârâtul-reclamant să aibă legături personale fireşti cu minorii după următorul program de vizitare: în prima şi a patra duminică din fiecare lună între orele 12 00 – 18 00 la domiciliul reclamantei- pârâte.
Văzând si disp. art. 274 Cpciv,
Pentru aceste motive
În numele Legii,
H O T Ă R Ă Ş T E:
Admite cererea principală având ca obiect divorţ , privind reclamanta-pârâtă S.P., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant S.P.
Admite în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant.
Declară desfăcută, din culpa pârâtului căsătoria încheiată la data de 11 februarie 2001 si înregistrată sub nr. 7 în Registrul stării civile al Primăriei com.M.
Reclamanta-pârâtă revine la numele avut anterior căsătoriei, acela de „Istrate”.
Încredinţează reclamantei-pârâte spre creştere şi educare pe minorii: S.V. născut la data de 2.07.2001 si S.A.M. născută la 9.06.2005.
Obligă pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte, în favoarea minorilor, de câte 100 lei lunar începând cu data introducerii cererii şi până la majorat.
Încuviinţează pârâtului – reclamant următorul program de vizitare minori: prima si a patra duminică din fiecare lună între orele 12 :00- 18:00 la domiciliul reclamantei-pârâte.
Obligă pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de 608, 3 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din 5 martie 2010.
