Prin cererea înregistrata la Judecatoria Videle sub nr. 1251/335/17.08.2010, reclamanta F.I. a chemat în judecata pe pârâtul F.M.-R., pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna desfacerea casatoriei încheiata între parti si înregistrata sub nr. 48 din data de 14.09.2002 la Primaria orasului Videle, din vina exclusiva a pârâtului, sa-i fie încredintata spre crestere si educare minora F.C.-D., nascuta la data de 08.02.2003, pârâtul sa fie obligat la plata pensiei de întretinere, iar aceasta sa-si reia numele purtat anterior casatoriei, cu cheltuieli de judecata.
În privinta capatului accesoriu privind luarea masurii încredintarii minorei, instanta va respinge, sub acest aspect, actiunea principala si va admite petitul reconventional al pârâtului, gasindu-l întemeiat, dispunând încredintarea minorei catre tata, din urmatoarele considerente:
Criteriul dupa care se va calauzi instanta pentru a decide cu privire la încredintarea minorei este interesul acesteia. În determinarea acestui interes se va tine seama de o serie de factori, printre care: posibilitatile materiale ale parintilor (sensibil apropiate, mama – reclamanta, fiind salariata Spitalului, iar parintele – pârât fiind beneficiar al indemnizatiei de somaj acordata începând cu data de 01.08.2010. Veniturile proprii ale parintilor se completeaza însa cu veniturile membrilor de familie (parinti), cu care acestia locuiesc si se gospodaresc, constatare rezultata din concluziile delegatilor autoritatilor tutelare în anchetele sociale întocmite), posibilitatile de dezvoltare fizica, morala si intelectuala pe care copilul le poate gasi la unul dintre parinti (din anchetele sociale rezultând un plus al conditiilor de locuit de la domiciliul tatalui pentru minora, în defavoarea mamei, tatal beneficiind atât de fosta locuinta comuna a sotilor dobândita de acesta prin contractul de întretinere, cât si de locuinta parintilor sai, situata pe aceeasi raza teritoriala, ambele imobile prezentând conditii net superioare fata de cele de la locuinta parintelui – reclamant), dupa un examen comparativ al conditiilor oferite de ambii parinti.
Se vor avea, de asemenea, în vedere si urmatoarele considerente, relevate de ansamblul probator, elementele de baza hotarâtoare: plecarea mamei din locuinta comuna în strainatate pe o perioada de aproximativ 3 ani învederata de depozitiile testimoniale, motivata de insuficienta veniturilor familiale, aspect însa ce nu a rezultat din probatoriul testimonial, martorii nu au aratat ca sotii aveau posibilitati financiare reduse care sa determine plecarea reclamantei.
Dupa plecarea mamei, minora ramâne în grija exclusiva a tatalui si a bunicilor paterni, sustinere rezultata din declaratia minorei, depozitiile martorilor si probele scriptice administrate, contactele mamei cu minora reducându-se la câte un apel telefonic (sustinere minora cu prilejul ascultarii sale în camera de consiliu), însa contactele personale periodice, parintesti, dintre mama si fiica, astfel reduse nu pot suplini grija si interesul zilnic pentru minora acordat de tata si bunicii paterni, toate probele testimoniale indicând-o pe bunica dinspre tata ca fiind cea careia i-a revenit, într-o mai mare masura, grija copilului.
Profilul socio – moral al tatalui, caruia i s-a reprosat o relatie cu o alta persoana ce ar determina faptul locuirii sale în cele doua imobile în momente temporale diferite (pe timpul zilei si respectiv pe timpul noptii), nu se rasfrânge, în principiu, si asupra calitatilor sale de parinte, întrucât comportamentul de sot si obligatia de fidelitate conjugala (ce nu au fost cercetate de instanta) nu afecteaza comportamentul parintesc.
Dorinta manifestata de minora de a fi încredintata tatalui, optiunea exprimata de aceasta, în conditiile legii, nu este de neglijat (minora confirmând, cu ocazia ascultarii sale în camera de consiliu de catre instanta, grija acordata de tata si bunica dinspre tata în sensul preocuparii pentru pregatirea scolara si grija zilnica), retinându-se, totodata, ca se afla de mai multa vreme în îngrijirea tatalui, fata de care a declarat ca are preferinta, fiind preferabil sa se afle sub supravegherea parinteasca a acestuia, cel putin pentru perioada urmatoare de dezvoltare.
Vârsta copilului (7 ani si 6 luni), comportarea parintilor fata de copil pâna la separarea în fapt, legaturile de afectiune stabilite între copil si familie si, în general, existenta celor mai prielnice conditii pentru cresterea si educarea sa, se vor verifica, în continuare, de instanta.
Astfel, sustinerea, în mod generic, ca numai mama copilului poate asigura îngrijirea corespunzatoare a acestuia, contravine principiului îndreptatirii egale a ambilor parinti de a se ocupa cresterea si dezvoltarea fizica, morala si intelectuala a minorului si deformeaza principiul calauzitor în materie, al preeminentei interesului superior al copilului.
Facând un examen comparativ al conditiilor oferite de fiecare din parinti pentru cresterea si educarea copilului, instanta conchide motivat ca, în momentul actual, ele sunt mai bine realizate prin încredintarea minorei tatalui, din urmatoarele considerente:
Fara a constata o conduita neconforma vietii de familie ce ar afecta închegarea armonioasa a individualitatii copilului din partea mamei, pârâtul si-a însusit responsabilitatea grijii minorei atât în perioada plecarii mamei în strainatate, cât si ulterior dupa separarea în fapt (modalitate fortata a unui parinte de a lasa copilul în grija celuilalt si parasirea locuintei comune de reclamanta au fost retinute din depozitia martorei, ce a învederat împrejurarile parasirii premeditate).
Schimbarea mediului familial la aceasta vârsta, trecerea de la mediul urban la cel rural cu toate avantajele sale, astfel cum a rezultat din referatul de ancheta sociala care conchide ca în casa tatalui, dezvoltarea fizica si intelectuala a copilului este normal asigurata, beneficiind si de suportul bunicilor, atasamentul acestuia fata de bunicii paterni în grija carora se afla, conduc la concluzia ca nu este în interesul acestuia de a-l deplasa la locuinta bunicilor materni, cu care a avut de-a lungul timpului contactele obisnuite, justifica masura luata de instanta ca minora sa stea împreuna cu tatal sau.
În acest sens sunt si recomandarile facute de cadrele didactice ale Gradinitei de copii, subliniind îngrijirea deosebita acordata de tata si bunicii din partea acestuia.
Sub aspectul starii de sanatate, din probele scriptice administrate (adeverinta medicala, buletinele de analiza si cel ecografic – releva ca minora are o stare de sanatate ce impune crearea unui confort psihologic, cu evitarea situatiilor conflictuale si a schimbarilor intempestive de mediu, probe scriptice ce se coroboreaza si cu cele testimoniale – depozitia martorului G.I..
Timpul alocat minorei, raportat la natura serviciului (parintele reclamant, mama, având serviciul pe raza municipiului Bucuresti ce impune efectuarea sa în ture si deplasarile aferente, spre deosebire de tata, care aflat în perioada acordarii ajutorului de somaj beneficiaza de un plus de timp liber, martorii aratându-l ca fiind cel care îsi conduce copilul la gradinita, zilnic, preocupându-se sa-i asigure acestuia însotirea si la întoarcere) vor fi avute în vedere la solutia de admitere a cererii reconventionale, existând diferente ce ar putea fi apreciate ca fiind în interesul minorei.
Întregul complex de împrejurari retinut de instanta astfel cum a rezultat din probatoriu, ce a atins, într-o mare masura, raporturile reale dintre parti, a fost considerat de natura a demonstra temeinicia cererii reconventionale a tatalui, conducând spre o solutie de admitere a sa.
Probele testimoniale sunt contradictorii sub aspectul opunerii tatalui la vizitele mamei efectuate la locuinta sa pentru a-si vedea copilul, urmând a fi privita circumspect de catre instanta, dat fiind posibilul subiectivism al martorilor aflati în legaturi de rudenie cu partile pentru care depun în aceasta calitate, dar nu vor fi înlaturate total.
Se va încuviinta de catre instanta renuntarea pârâtului la beneficiul pensiei de întretinere datorate de mama, având în vedere: manifestarea de vointa a acestuia – partea care renunta fiind prima care îsi apreciaza posibilitatile financiare proprii si ale parintelui în favoarea caruia a renuntat, urmând ca o astfel de renuntare, în conditiile în care nu afecteaza interesul minorului, sa fie primita, de care instanta nu va lua act, fara a verifica veniturile actuale ale tatalui, asa cum rezulta din actele dosarului (referatul de ancheta sociala, în care se arata ca tatal beneficiaza de indemnizatia de somaj, provizoriu ce se completeaza cu cel al parintilor, respectiv pensiile de ajutor social), constatând ca, în lipsa unui echilibru financiar al veniturilor parintilor parti, renuntarea pârâtului la solutionarea petitului de actiune privind obligarea mamei la suportarea cheltuielilor aferente cresterii minorei, nu încalca principiul interesului superior al minorului, dominant în aceasta materie.
Renuntarea pârâtului la capatul de cerere privind stabilirea unei pensii de întretinere în sarcina reclamantei si în favoarea minorei, chiar si în conditiile inexistentei unei superioritati ale veniturilor sale fata de cele ale mamei, urmeaza a fi încuviintata de instanta.
Pentru aceste considerente, instanta constata întemeiata cererea pârâtului, urmând a o admite si a dispune încredintarea minorei catre tata si sa încuviinteze renuntarea acestuia la petitul de cerere privind stabilirea unei pensii de întretinere în sarcina mamei si în favoarea copilului.
