Divorţ cu minori Minori


Din aceasta casatorie s-a nascut la data de 19.12.2007, minorul B G – A (f.7).

Din declaratiile martorilor audiati în cauza coroborat cu raspunsurile pârâtei la interogatoriu, instanta retine ca neîntelegerile între soti au culminat cu despartirea lor în fapt în luna iunie a anului 2010.

Din depozitiile martorilor rezulta ca neîntelegerile dintre parti s-au datorat datoriilor mari pe care le-au acumulat în tara, dar si faptului ca în urma gasirii de catre pârâta a unui loc de mai bun, aceasta a parasit domiciliul comun pe care îl aveau partile în Spania.

Raporturile dintre soti grav vatamate datorita unor motive temeinice generate de atitudinea culpabila a ambilor soti, pe fondul lipsei de comunicare si al lipsei unui dialog constructiv, ambele asociate cu despartirea în fapt a partilor în urma cu aproximativ 6 luni ( declaratia martorilor audiati în cauza ).

Partile nu au mai reluat pâna în prezent convietuirea.

Având în vedere situatia de fapt retinuta instanta apreciaza ca sunt întrunite cerintele legale pentru admiterea în parte a cererii formulate de reclamant.

În drept, potrivit art.38 alin.1 Codul familiei „instanta poate desface casatoria prin divort, atunci când, datorita unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila” iar potrivit art.617 alin.1 Cod procedura civila, instanta poate pronunta divortul împotriva ambilor soti chiar daca numai unul dintre ei a formulat cerere, daca din probele administrate în cauza rezulta culpa amândurora.

Fata de aceste dispozitii legale si având în vedere faptul ca din probele administrate în cauza a rezultat ca raporturile dintre soti sunt grav vatamate datorita atitudinii necorespunzatoare a ambelor parti, acestea sunt despartite în fapt de aproximativ 6 luni si nu au mai reluat pâna în prezent convietuirea, iar casatoria nu mai are la baza prietenia si afectiunea reciproca a sotilor, instanta va admite în parte cererea principala si va dispune desfacerea din culpa comuna a sotilor a casatoriei încheiate de parti la data de 23.09.2006 si înregistrata în Registrul Starii Civile al Comunei G, jud. Olt, sub nr. 9/23.09.2006.

Având în vedere ca între parti a intervenit o învoiala în ce priveste numele pe care acestea le vor purta dupa desfacerea casatoriei, instanta va dispune revenirea pârâtei la numele purtat anterior casatoriei, acela de „ P”.

În ceea ce priveste încredintarea minorului nascut din casatorie, instanta retine ca sotii sunt despartiti în fapt, copilul se afla în prezent în îngrijirea bunicilor paterni si a reclamantului, acesta este plecat la munca în strainatate, iar din declaratiile martorilor P E si A N (f.80-81) rezulta faptul ca este un tata responsabil.

De asemenea, din cuprinsul referatului de ancheta sociala de la fila 15 rezulta ca spatiul în care locuieste minorul este mobilat si bine întretinut, iar pâna în prezent minorul s-a aflat în grija si educarea bunicii paterne, fiind foarte atasat de aceasta.

Conform referatului întocmit de Autoritatea Tutelara, instanta retine ca reclamantul nu are un loc de munca stabil în tara, fiind plecat la munca în strainatate.

La încredintarea copilului minor unuia dintre parinti, instanta va tine seama exclusiv de interesul superior al copilului, determinat atât de conditiile materiale pe care le ofera parintii cât si comportarea lor fata de copil, de vârsta copilului si de atasamentul lui fata de fiecare dintre parinti.

În ceea ce priveste întelesul notiunii de interes al copilului, se va avea în vedere prevederea legala în baza careia parintii sunt obligati sa-l creasca, îngrijind de sanatatea si dezvoltarea sa fizica, morala si intelectuala, potrivit cu însusirile sale.

În aprecierea interesului superior al minorului trebuie sa se aiba în vedere nu numai afectiunea pe care o poate gasi într-o masura mai mare la unul dintre parinti, ci si asigurarea bunastarii materiale si a unei îngrijiri corespunzatoare.

Fata de aceste considerente, instanta constata ca reclamantul se îngrijeste atât de nevoile materiale ale minorului, cât si de educarea acestuia, în conformitate cu dispozitiile art. 101 C.fam. si având în vedere faptul ca pârâta are o locuinta separata, iar de la data despartirii în fapt minorul a ramas în grija bunicilor paterni, instanta considera întemeiate pretentiile reclamantului, urmând sa dispuna încredintarea minorului spre crestere si educare catre acesta.

Din raspunsurile la interogatoriul luat pârâtei coroborat cu depozitia martorei Ion Maria rezulta ca pârâta intentioneaza sa se întoarca la munca în Spania, fara a fi în masura sa precizeze cu cine va lasa copilul de 3 ani, având în vedere ca mama sa Ion Maria este stabilita în Italia, iar din probe nu rezulta ca intentioneaza sa ramâna în tara.

Mai mult, instanta apreciaza ca schimbarea mediului familial în care a trait minorul, respectiv în Com. G, jud. Olt, pâna în prezent ar fi de natura sa-i prejudicieze dezvoltarea morala a acestuia.

Pârâta nu a dovedit ca are în prezent un loc stabil de munca în tara si nici faptul ca poseda în proprietate o locuinta. Pe de alta parte este adevarat ca pârâta locuieste la mama sa în Orasul Bals, dar nu a fost confirmat faptul relatat în ancheta sociala – f-54, precum ca minorul ar fi fost crescut de strabunica acestuia – în Com.Teslui, jud. Dolj, cât timp pârâta s-a aflat la munca în strainatate.

Fata de aceste considerente, instanta va dispune încredintarea minorului B G – A spre crestere si educare tatalui reclamant.

Cu privire la pensia de întretinere în favoarea minorului, încredintat reclamantului, având în vedere precizarea cererii principale, instanta va obliga pe pârâta sa plateasca în favoarea minorului B G – A, de întretinere, în cuantum lunar de 126 lei, de la data introducerii cererii, 15.06.2010, si pâna la majoratul minorului sau intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligatiei, raportat la venitul minim pe economie garantat în România.

Se va înfiinta poprire la cererea reclamantului.

În temeiul art. 274 alin.1 C.pr.civ. obliga pârâta la plata catre reclamant a sumei de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând taxa judiciara de timbru si timbru judiciar. Va respinge ca neîntemeiata cererea reclamantului de obligare pârâtei la plata catre acesta a contravalorii biletului de avion depus la dosar pentru data de 17.06.2010 (f.38-39), având în vedere ca cererea de trebuie depusa personal de catre reclamant, aceasta fiind introdusa la data de 15.06.2010.

Data publicarii pe site: 22 martie 2011