DOSAR NR. 20715/301/2009
SENTINTA CIVILA NR. 7123/18.05.2010
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 28.09.2009, reclamanta CE a chemat in judecata pe paratul CCE solicitând instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna desfacerea căsătoriei incheiata la data de 26.09.2006 si inregistrata in Registrul de Stare Civila al Primariei Sectorului 3 Bucuresti sub nr.2423, conform certificatului de casatorie seria CE nr.752688, încredinţarea minorei CS, ns. la data de 20.12.2005 catre mama şi reluarea numelui avut anterior căsătoriei.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat că s-a casatorit cu paratul la data de 26.09.2006, iar din relaţia părţilor a rezultat minora CS, ns. la data de 20.12.2005. Arata ca relatiile de familie au decurs normal, dar începând cu anul 2008 s-au deteriorat continuu. Pe fondul lipsei de comunicare, pârâtul a părăsit domiciliul conjugal şi s-a muata la părinţii săi în judeţul Tulcea.
In drept, cererea se intemeiaza pe dispozitiile art. 38 C. Familiei şi art.607 şi urm. C.pr.civilă si este legal timbrată.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei certificatul de casatorie in original si, in copie, certificatul de nastere al minorului.
Pârâtul depune la data de 6.04.2010 întâmpinare, prin care învederează instanţei că este de acord cu divorţul, dar nu consimte la încrediţarea minorei. În motivare, pârâtul arată că în perioada concubinajului cu reclamanta s-a nascut minora Cherim Selma, care a fost crescută şi educată de părinţii sai, în comuna Măcin, judeţul Tulcea. Deşi soţii s-au înţeles să se mute împreună la părinţii pârâtului, în judeţul Tulcea, pentru a fi aproape de minoră, reclamanta nu a mai vrut să meargă, astfel că pârâtul nu a mai văzut-o din luna august 2009. Pârâtul a solicitat instanţei emiterea unei adrese pentru a se obţine relaţii cu privire la problemele medicale ale reclamantei de la Spitalul de Psihiatrie Titan „ dr. Constantin Gorgos”.
La termenul de judecata din data de 06.04.2010, partile au solicitat si le-au fost incuviintate probele cu inscrisuri, interogatorii si testimoniala. La interpelarea instanţei, reclamanta a recunoscut că nu şi-a mai văzut copilul de un an de zile, urmând să o vadă după pronunţarea hotărârii de divorţ.
S-a efectuat referatul de ancheta sociala de catre Primaria Sectorului 3 Bucuresti – Serviciul Autoritate Tutelara şi de către Primăria Măcin, jud.Tulcea.
Se depune la dosar (fila 38), adresa din partea Spitalul de Psihiatrie Titan „ dr. Constantin Gorgos, în care se comunică instanţei că reclamanta se află în evidenţa spitalului, cu afecţiuni psihice, diagnostic „schizofrenie afectivă”.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanţa reţine că părţile s-au căsătorit la data de 26.09.2006, iar din relaţia părţilor a rezultat minora CS, ns. la data de 20.12.2005.
La termenul de astăzi, pârâtul a învederat instanţei că întelege să renunţe la adminstrarea probei cu interogatoriul reclamantei, faţă de problemele medicale ale acesteia, aşa cum rezultă din actele depuse la dosar.
Din răspunsurile pârâtului la interogatoriu, instanţa reţine că acesta neagă că în apartamentul reclamantei din Bucureşti, Calea Moşilor nr.88, ap.26 ar fi condiţiipentru a locui cu minora. Suţine că este o garsonieră de 5,7 mp, fără apă şi WC. Nu recunoaşte că minora imediat după naştere s-a aflat în grija reclamantei, ci susţine că nu a fost lăsată de medici, pentru că a avut o tentativă de sinucidere cu 4 zile înainte de naştere.
Martorul audiat la cererea reclamantei, Ciutacu Vasile, tatăl acesteia, a declarat instanţei că soţii au locuit în Bucureşti, iar minora de la naştere a locuit la bunicii paterni. Mai declară că reclamanta nu are condiţii să crească copilul în Bucureşti şi ştie că a avut unele probleme medicale, dar acum medicii spun că este bine şi s-ar putea ocupa de copil. Mai ştie că reclamanta nu şi-a mai văzut copilul din anul 2008.
Martorul audiat la cererea pârâtului, Iordan Adrian a relatat instanţei că a fost vecin cu părţile pe când locuiau în Calea Moşilor şi atunci se întelegeau bine, iar minora era crescută de bunicii paterni. Ştie despre reclamantă că avea unele probleme
Căsătoria este uniunea liber consimtiţă între un bărbat şi o femeie, încheiată potrivit dispozitiilor legale, cu scopul de a intemeia o familie, şi reglementată de normele imperative ale legii. Soţii sunt datori să convieţuiască, sprijinindu-se reciproc în susţinerea sarcinilor căsătoriei, ca o consecinţă a prieteniei şi afecţiunii pe care se întemeiază raporturile de căsătorie, datorie pe care părţile din prezenta cauză nu au fost in măsură să o susţină.
Faţă de ansamblul probelor administrate în cauză, instanta retine că relatiile dintre părti s-au deteriorat din cauza ambilor soţi, care au manifestat lipsă de respect si afecţiune fată de partenerul de viaţă, manifestând în general dezinteres fată de salvarea mariajului.
In raport de disp. art. 37 alin.2, art. 38 alin. 1 coroborat cu art. 2 C.fam instanţa reţine că exista motive temeinice de divort, iar relatiile dintre soti sunt grav si iremediabil vatamate nemaifiind posibila continuarea casatoriei, astfel ca va admite în parte actiunea astfel cum a fost formulata si va dispune desfacerea căsătoriei din culpă comună.
În conf. cu art. 40 al.3 C.Fam, va dispune că reclamanta să îşi reia numele avut anterior căsătoriei, acela de „Ciutacu”.
Sub aspectul încredinţării minorei C S, potrivit art. 38 alin. (4) coroborat cu 42 C. Fam, odată cu pronunţarea divorţului, instanţa va hotărî căruia dintre părinţi va fi încredinţat copilul minor, ţinând cont şi de interesul acestuia.
Instanţa urmează să decidă asupra încredinţării minorului, potrivit art. 42 alin. (4) C. Fam, şi cu respectarea interesului superior al copilului la care se referă disp. art. 2 din Legea nr. 272/2004, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
Având în vedere probele administrate în cauză, respective declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, referatele de anchetă socială şi înscrisurile depuse la dosar, instanta apreciază neîntemeiată cererea reclamantei asupra aspectului încredinţării minorei spre creştere şi educare. Instanţa are în vedere problemele grave medicale de care suferă reclamanta, faptul că nu are o corespunzătoare şi nu în ultimul rând, faptul că reclamanta nu a mai încercat să vadă minora de cel puţin un an de zile.
Potrivit Legii 272/21.06.2004 (publicată în M.Of., Partea I nr.557 din 23.06.2004) principiul interesului superior al copilului prevalează în toate demersurile şi deciziile care privesc copii. Articolul 3 alin. 1 din Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului (ratificată prin Legea 18/1990, republicată în M.Of. 314 din data de 13.06.2001) consacră acelaşi principiu al interesului superior al copilului. Astfel, potrivit acestui articol, „ în toate deciziile care îi privesc pe copii, fie că sunt luate de instituţi publice sau private de ocrotiri sociale, de către tribunale, autorităţi administartive sau de organe legislative, interesele superioare ale copilului trebuie să fie luate în considerare cu prioritate”.
Instanţa a admis în parte acţiunea principală şi cererea reconvenţională şi a dispuns încredinţarea minorei spre creştere şi educare tatălui pârât, care locuieşte la părinţii săi în comuna Măcin, judeţul Tulcea, acolo unde a fost crescută de bunici paterni de la naştere.În baza art.86 şi 94 C. familiei, instanţa a dispuns obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de 150 lei lunar de întreţinere începând cu data introducerii actiunii (28.09.2009) şi până la majoratul minorei.
