DECIZIE
Familie
Divorţ. Nelegala citare a pârâtei.
Dispoziţiile legale privitoare la citare au scopul de a asigura părţilor dreptul de a se apăra în proces, ca drept fundamental, căci numai atunci când acestora li s-au adus la cunoştinţă, cu respectarea exigenţelor legale, existenţa procesului şi termenele de judecată stabilite ori sunt prezente în instanţă, ele îşi pot construi apărarea potrivit calităţii în proces a fiecăreia.
Dispoziţiile legale privitoare la citare au scopul de a asigura părţilor dreptul de a se apăra în proces, ca drept fundamental, căci numai atunci când acestora li s-au adus la cunoştinţă, cu respectarea exigenţelor legale, existenţa procesului şi termenele de judecată stabilite ori sunt prezente în instanţă, ele îşi pot construi apărarea potrivit calităţii în proces a fiecăreia.
Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. I civ., dec. nr. 53/A/25 aprilie 2012
Prin sentinţa civilă nr. 6033/2012 pronunţată la data de 22 iunie 2012 de Judecătoria Bistriţa în dosarul nr. 10454/190/2010 s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamantul ŢG în contradictoriu cu pârâta ŢM şi în consecinţă s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părţi la data de 12.03.1988 şi înregistrată sub nr. 119/12.03.1988 la Primăria municipiului Bistriţa, din culpa pârâtei; revenirea pârâtei la numele avut anterior căsătoriei, acela de „G”.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond, în baza probatoriului administrat, a reţinut faptul că părţile s-au căsătorit la data de 12.03.1988, căsătoria fiind înregistrată sub nr. 119/12.03.1988 la Primăria mun. Bistriţa, iar din relaţiile de căsătorie nu au rezultat copii care să fie în prezent minori.
Probatoriul testimonial administrat în cauză a relevat faptul că încă de la începutul căsătoriei soţii nu s-au înţeles bine, întrucât pârâta obişnuia să consume băuturi alcoolice şi nu contribuia la îndeplinirea sarcinilor gospodăreşti. Din anul 1999 părţile sunt despărţite în fapt, pârâta fiind plecată în străinătate, astfel încât s-a concluzionat că relaţiile dintre cei doi soţi sunt grav vătămate, nemaifiind posibilă continuarea căsătoriei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta.
Apelul a fost considerat în termen declarat, având în vedere faptul că hotărârea s-a afişat la uşa instanţei, nefiind comunicată la domiciliul pârâtei apelante din străinătate, cunoscut de reclamant care a locuit şi el până în mai 2008 la această adresă. Fiind vorba de o comunicare nelegală sentinţa primei instanţe se consideră comunicată la data depunerii cererii de apel, conform art. 284 alin. 3 C.proc.civ., astfel că problema unei repuneri în termenul de apel nu se pune, cererea astfel formulată fiind fără obiect.
Pe de altă parte, comunicarea hotărârii trebuie realizată în aceeaşi modalitate în care s-a realizat procedura de citare, ceea ce înseamnă că hotărârea trebuia afişată la uşa instanţei, însă ea trebuia publicată, cel puţin în extras, într-un ziar de circulaţie naţională, ceea ce nu s-a realizat în cauză.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate, precum şi din oficiu conform art. 295 alin. 1 teza finală C.proc.civ., tribunalul reţine că apelul declarat este fondat, judecata desfăşurându-se în condiţiile nelegalei citări a apelantei, aspect imputabil exclusiv intimatului reclamant, care nu a comunicat instanţei de fond adresa pârâtei apelante.
Aşa cum rezultă din dosarul de fond judecata s-a desfăşurat cu citarea pârâtei apelante în condiţiile art. 95 C.proc.civ., prin publicitate, realizată prin afişare la uşa instanţei şi publicitate într-un ziar de circulaţie naţională.
Reclamantul intimat nu a adus la cunoştinţa instanţei faptul că a locuit împreună cu pârâta apelantă pe teritoriul spaniol la domiciliul din M, strada …nr. …, de unde a fost arestat şi unde a trimis scrisori în perioada detenţiei sale.
Citarea prin publicitate se dispune numai atunci când reclamantul dovedeşte că deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă nu a reuşit să afle domiciliul pârâtului.
În prezenta cauză, aşa cum rezultă din copia hotărârii instanţei spaniole şi din poziţia intimatului exprimată în faţa instanţei de apel şi consemnată în practicaua prezentei decizii, reclamantul intimat cunoştea fără îndoială faptul că pârâta apelantă locuia în oraşul Z, M, strada …nr. …, sau cel puţin cunoştea că la momentul despărţirii sale de soţie, urmare a executării pedepsei pentru violenţă, aceasta locuia la adresa mai sus menţionată.
Cu toate acestea, reclamantul intimat nu a comunicat această adresă instanţei de fond în vederea realizării procedurii de citare cu reclamanta la acest domiciliu.
În analiza legalei îndepliniri a procedurii de citare nu au relevanţă motivele pentru care reclamantul intimat a omis să comunice adresa apelantei din străinătate pe care o cunoştea. Oricum, motivul invocat, acela al temerii faţă de o nouă condamnare în cazul în care s-ar încălca interdicţia de comunicare, nu subzistă în condiţiile în care comunicarea cu apelanta nu se realiza direct de intimat, ci comunicarea se realiza de instanţa de judecată prin citarea apelantei în cadrul procesului de divorţ.
Este evident, aşadar, că legala citare a părţilor reprezintă o condiţie indispensabilă unui proces echitabil, în acord cu prevederile art. 6 paragraf 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Reţinând că procedura de citare cu pârâta nu a fost legal îndeplinit în condiţiile în care reclamantul deşi cunoştea domiciliul pârâtei din Z, M, strada …nr. …, nu l-a comunicat instanţei de fond, tribunalul în baza art. 297 alin. 1 C.proc.civ., văzând cererea apelantei de trimitere a cauzei spre rejudecare instanţei de fond, va admite apelul declarat, va anula sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.
