Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buhuşi sub nr.788/199/2011, reclamantul R. A. a chemat în judecată pe pârâta R. E.-L., solicitând instanţei, desfacerea căsătoriei din vina pârâtei, revenirea pârâtei la numele avut anterior căsătoriei şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cererea a fost legal timbrată cu 39 lei taxă de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat instanţa că s-a căsătorit cu pârâta la data de 15.03.2004 conform certificatului înregistrat sub nr.13/15.03.2004 la Primăria Buhuşi. Încă de la începutul căsătoriei pârâta a manifestat dezinteres faţă de relaţia familială, cheltuind sume enorme de bani fără a putea justifica folosinţa acestora, este o persoană numai pentru sine şi nu o interesează în nici un mod familia. Pârâta, fiind mult mai tânără decât reclamantul, părăsea domiciliul comun plecând cu alţi bărbaţi, fără a se gândi că este o persoană bolnavă şi suferindă. Singurul ei interes de a se căsători cu reclamantul a fost doar faptul că i-a făcut acte pe garsoniera acestuia.
Pârâta şi la momentul de faţă este cu un alt bărbat. Acest comportament ireprobant al pârâtei a dus la ruperea relaţiilor dintre ei, raporturile dintre ei au devenit grav şi iremediabil vătămate, încât continuarea căsătoriei este vădit imposibilă.
În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.37 Cod familie.
În dovedirea acţiunii a solicitat proba cu acte, şi martori.
Cererii i-au fost anexate următoarele acte: certificat de căsătorie, taxă de timbru şi timbru judiciar.
Reclamantul, a solicitat proba cu martorii B. Ghe. şi C. O..
Pârâta, a depus întâmpinare, prin care a arătat că nu este de acord cu acţiunea.
În motivarea întâmpinării se arată că relaţiile nu s-au deteriorat din culpa pârâtei, fiind aberante afirmaţiile potrivit cărora ar fi cheltuit sume mari de bani sau că ar fi avut relaţii extraconjugale(ori că în prezent ar întreţine o astfel de relaţie). Dimpotrivă, singurul care a avut o atitudine contrară normelor de comportament şi principiilor care ar trebui să guverneze relaţiile dintre soţi a fost reclamantul, care în ultimii ani şi-a schimbat atitudinea, a devenit ostil agresând-o verbal şi fizic şi alungând-o de acasă.
Cum însă reclamantul, nu-şi poate invoca propria culpă pentru a solicita desfacerea căsătoriei şi considerând că ea nu are nici o vină pentru situaţia creată, înţelege să nu fie de acord cu acţiunea de divorţ, cu atât mai puţin putând accepta să se pronunţe un din culpa ei sau să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Întâmpinării i-au fost anexate 2 bilete unul de trimitere şi altul de internare.
Pârâta, a solicitat proba cu martorii Ţ. S. şi C. C..
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Părţile s-au căsătorit la data de 15.03.2004, conform certificatului de căsătorie, înregistrat în registrul stării civile al Primăriei Buhuşi sub nr.31.
Din căsătoria părţilor nu au rezultat copii minori.
Părţile sunt despărţite în fapt, din luna aprilie 2011, când pârâta a plecat din domiciliu.
Din depoziţiile martorilor B. Ghe. şi C. O., propuşi de reclamant, rezultă că reclamantul este bolnav, iar pârâta nu-l îngrijea şi lipsea periodic din domiciliu, plecând la mama sa. Pârâta, nu avea serviciu. Martorii, au relatat că nu au văzut-o niciodată pe pârâtă lovită sau cu vânătăi. Părţile au locuit o perioadă la mama pârâtei.
Din relatările martorei Ţ. S., rezultă că, reclamantul o lovea pe pârâtă, o insulta şi o alunga din locuinţă, iar pârâta venea la ea. Martora, a mai arătat că pârâta „a mai fost plecată de acasă pe motiv că o bătea”. Reclamantul nu i s-a plâns niciodată că pârâta avea o relaţie cu un alt bărbat a mai arătat martora. Or martora cunoaşte despre acest aspect din spusele pârâtei.
Instanţa reţine că între părţi este o diferenţă de vârstă de 37 de ani. În prezent părţile se judecă în dosarul nr.593/19972011 pentru anularea contractului de vânzare cumpărare privind locuinţa, iar dacă pârâta ar fi fost lovită, cum susţine martora aceasta nu ar mai fi rămas în împreună cu reclamantul. De altfel pârâta a arătat în întâmpinare că nu este de acord cu desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a ei.
Instanţa, apreciază că raporturile dintre părţi sunt grav vătămate, că nu mai există sentimentul de respect şi preţuire care stau la baza oricărei căsătorii, şi că nu mai este posibilă continuarea acesteia, astfel încât, în temeiul art.379 va admite acţiunea şi va desface căsătoria din culpă comună.
În baza art.383 Cod civil, pârâta va reveni la numele avut anterior căsătoriei, acela de Buluc.
În temeiul art.274 Cod pr.civilă, va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant conform culpei procesuale.
