Divorţ. Păstrarea numelui avut în timpul căsătoriei în absenţa acordului celuilalt soţ. Motive temeinice. înţeles


Revenirea la numele avut înainte de încheierea căsătoriei poate aduce, în unele cazuri, prejudicii soţului respectiv, considerente pentru care instanţa, pentru motive temeinice, poate încuviinţa, chiar fără acordul celuilalt soţ, păstrarea numelui avut în timpul căsătoriei (art. 40 alin. 2 teza a ll-a din Codul familiei).

Prin noţiunea de motive temeinice se înţelege orice interes care ar fi vătămat prin schimbarea numelui purtat de soţ în timpul căsătoriei, interes ce poate să fie nu numai moral, ci şi material.

(Decizia nr. 1691 din 24 iunie 2003 – Secţia a lll-a civilă)

Prin Sentinţa civilă nr. 6816 de la 9.09.2002, pronunţată în Dosarul nr. 6581/2002 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, a fost respinsă acţiunea principală formulată de reclamantul-pârât F.M. împotriva pârâtei-reclamante F.C.; a fost admisă cererea reconvenţională; a fost desfăcută căsătoria încheiată între părţi din vina exclusivă a reclamantului-pârât; a fost obligat pârâtul la plata unei pensii de întreţinere lunare în favoarea reconvenientei de 275.000 lei, cu începere de la data pronunţării sentinţei; s-a dispus revenirea pârâtei-reclamante la numele purtat anterior căsătoriei, C., cu obligarea reclamantului la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Instanţa de fond a reţinut că relaţiile de căsătorie sunt iremediabil vătămate datorită comportamentului reclamantului care şi-a neglijat familia. Reconvenienta se află în incapacitate parţială de muncă, fiind îndrituită să primească de întreţinere în conformitate cu dispoziţiile art. 41 alin. 3 din Codul familiei. Lipsa acordului reclamantului şi a motivelor temeinice pentru păstrarea numelui din timpul căsătoriei sunt temeiurile reţinute pentru respingerea acestei cereri formulate de reclamantă.

Tribunalul Bucureşti – Secţia a lll-a civilă, prin Decizia civilă nr. 487/A din 18.03.2003, pronunţată în Dosarul nr. 263/2003, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a încuviinţat ca pârâta-apelantă să păstreze numele dobândit în timpul căsătoriei.

Considerentele avute în vedere de instanţa de apel au fost următoarele:

în raport de actele medicale depuse, ce atestă sănătatea precară a apelantei, care a condus la pensionarea sa medicală, s-a apreciat că revenirea la numele avut anterior căsătoriei, prin efortul necesar de a obţine de la autorităţi efectuarea menţiunilor corespunzătoare în acte, coroborat cu încadrarea medicală de a nu presta activităţi care presupun efort fizic, reprezintă motive temeinice în sensul art. 40 alin. 2 teza a ll-a din Codul familiei.

Prin recursul declarat de reclamantul-pârât, întemeiat pe baza dispoziţiilor art. 299- 316 din Codul de procedură civilă, este criticată hotărârea instanţei de apel sub aspectul greşitei reţineri a unor motive temeinice pentru ca intimata să-şi păstreze numele dobândit în timpul căsătoriei, deoarece aceasta nu este infirmă, iar taxele necesare schimbării actelor de identitate nu sunt împovărătoare. S-a mai arătat că schimbarea numelui intimatei nu poate produce acesteia un prejudiciu moral, deoarece aceasta nu este cunoscută ca o persoană publică, nu a scris nici o operă literară, fiind cunoscută sub acest nume doar de prietenii de familie. Deplasarea la serviciul de evidenţă informatizată a persoanei necesită tot atâta efort fizic cât o deplasare la instanţa de judecată, astfel încât nu subzistă nici argumentul referitor la recomandarea medicală de a nu depune efort.

Criticile formulate au fost analizate din prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, întrucât recurentul, prin motivele prezentate, a invocat greşita aplicare a dispoziţiilor art. 40 alin. 2 teza a ll-a din Codul familiei.

Recursul este nefondat.

în urma divorţului, fiecare dintre foştii soţi redobândesc numele avut înainte de încheierea căsătoriei (art. 40 alin. ultim din Codul familiei).

Revenirea la numele avut înainte de încheierea căsătoriei poate aduce, în unele cazuri, prejudicii soţului respectiv, considerente pentru care instanţa, pentru motive temeinice, poate încuviinţa chiar fără acordul celuilalt soţ păstrarea numelui avut în timpul căsătoriei (art. 40 alin. 2 teza a ll-a din Codul familiei).

Prin noţiunea de motive temeinice se înţelege orice interes care ar fi vătămat prin schimbarea numelui purtat de soţ în timpul căsătoriei, interes ce poate să fie nu numai moral, ci şi material.

Schimbarea numelui din căsătorie presupune pentru intimată un efort fizic, psihic şi material, dat fiind starea sa precară de sănătate şi financiară. Sub acest ultim aspect, prima instanţă a obligat recurentul la plata unei pensii de întreţinere lunare, modice, de 275.000 lei, în favoarea intimatei, faţă de împrejurarea că incapacitatea de muncă a survenit în timpul căsătoriei.

Multitudinea de acte medicale prin care sunt constatate afecţiunile acesteia şi care sunt necesare pentru expertizarea periodică în vederea stabilirii gradului de invaliditate sunt emise pe numele din căsătorie. Obţinerea altor înscrisuri de la autoritatea competentă presupun efort fizic şi psihic, împrejurare ce aduce recurentei prejudicii morale, materiale şi de sănătate, întrucât aceasta nu are voie să facă eforturi fizice.

Cheltuielile inerente cu deplasările şi taxele practicate de autorităţi pentru schimbarea actelor de identitate, carnet de asigurat, acte şi certificate medicale ş.a., faţă de veniturile modice ale intimatei, situate sub venitul minim pe economia naţională, afectează major interesul material al pârâtei. (Judecator Doina Popescu)