Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect – – formulată de reclamanta S.C.E. în contradictoriu cu pârâtul S.I.P.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă reclamanta asistată de avocat B.A.S. (cu delegaţie la fila 16 dosar Judecătoria B.şi respectiv 6 dosar Judecătoria F.) şi avocat M.M. în calitate de mandatar al pârâtului (cu specială la filele 22-27 dosar Judecătoria B.).
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care :
Instanţa constată că părţile au şi calităţi inverse respectiv : reclamant-pârâtă şi pârât-reclamant.
În temeiul art. 159 1 alin.4 Cod procedură civilă introdus prin Legea 202/2010, instanţa pune în discuţie competenţa sa generală, materială şi exclusiv teritorială în soluţionarea cauzei.
Părţile, prin apărători, nu invocă excepţii privind competenţa instanţei.
În temeiul art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 607 Cod procedură civilă, instanţa se consideră competentă să soluţioneze cauza, din punct de vedere : general, material şi teritorial, după care acordă cuvântul părţilor.
Apărătoarea pârâtului-reclamant, avocat M.M. – precizează că părţile s-au înţeles cu privire la soluţionarea litigiului în sensul ca divorţul să fie pronunţat pe baza acordului dintre părţi, după care, reclamanta-pârâtă să revină la numele avut anterior căsătoriei, minora să fie încredinţată spre creştere şi educare reclamantei-pârâte, cu obligarea pârâtului-reclamant la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei, în cuantum de 160 lei lunar şi stabilirea în favoarea pârâtului-reclamant a unui drept de vizitare minor, conform cererii reconvenţionale.
Apărătoarea reclamantei-pârâtei – avocat B.A.S. – confirmă că părţile au căzut de acord cu privire la modalitatea de desfacerea căsătoriei respectiv – pe baza acordului dintre ele, pentru încredinţarea minorei respectiv reclamantei-pârâte, pentru pensia de întreţinere în cuantum de 160 lei şi pentru stabilirea programului de vizitare minor care însă să se facă la domiciliul reclamantei-pârâte, nefiind de acord cu luarea minorei la domiciliul pârâtului-reclamant dată fiind vârsta acesteia şi care trebuie ferită de starea tensionată existentă în acest moment între părţi, urmând ca ulterior, funcţie de comportamentul minorei, acest program să poată fi modificat.
Apărătoarea pârât-reclamantului învederează părţii reclamante-pârâte că înţelegerea dintre părţi, care s-a făcut în pretoriul instanţei, a vizat inclusiv luarea minorei la domiciliul pârâtului-reclamant conform programului indicat în cererea reconvenţională.
Apărătoarea reclamantei-pârâte precizează că îşi menţine poziţia mai sus prezentată urmând ca programul de vizitare minor să fie stabilit de instanţă.
Nemaifiind excepţii de invocat, cereri de formulat şi probe de administrat, instanţa constată procesul în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.
Apărătoarea reclamant-pârâtei – avocat B.A.S. – solicită admiterea în parte a cererii principale şi a celei reconvenţionale în sensul : desfacerii căsătoriei pe baza acordului dintre părţi, încuviinţarea ca după desfacerea căsătoriei reclamanta-pârâtă să revină la numele avut anterior căsătoriei, încredinţarea spre creştere şi educare a minorei născută din căsătorie – S-I-A. reclamantei-pârâte, cu obligarea pârâtului-reclamant la plata către reclamant-pârâtă şi în favoarea minorei a unei pensii de întreţinere în cuantum de 160 lei lunar şi stabilirea în favoarea pârâtului-reclamant a unui drept de vizitare minor la domiciliul reclamantei-pârâte, la sfârşitul primei şi a treia săptămâni din lună, între orele 12-15.; fără cheltuieli de judecată.
Apărătoarea pârât-reclamantului – avocat M.M. – solicită admiterea în parte a cererilor principale şi reconvenţionale, aşa cum au fost modificate, respectiv : desfacerea căsătoriei pe baza acordului dintre părţi, revenirea reclamantei-pârâte la numele avut anterior căsătoriei, încredinţarea minorei născută din căsătoria părţilor, spre creştere şi educare reclamatei-pârâte, obligarea pârâtului-reclamant la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei, în cuantum de 160 lei lunar şi stabilirea în favoarea pârâtului-reclamant a unui program de vizitare minor conform celui expus în cererea reconvaneţională respectiv : luarea minorei, în fiecare sfârşit de săptămână, de vineri orele 17 până duminică orele 17 la domiciliul pârâtului-reclamant din comuna V.M. (în perioadele când acesta vine în ţară) şi două săptămâni în luna august a fiecărui an (în perioada concediului de odihnă a pârâtului-reclamant); fără cheltuieli de judecată.
Aceeaşi apărătoare precizează că insistă în stabilirea acestui program de vizitare minor prin luarea acestuia la domiciliul pârâtului-reclamant întrucât, acesta a încercat să o viziteze pe minoră la domiciliul reclamantei-pârâte însă nu i s-a permis spunându-i-se că minora şi mama ei nu sunt acasă.
În replică la această precizare, apărătoarea reclamantei-pârâte arată că această situaţie a existat în fapt şi s-a datorat pârâtului-reclamant care nu a anunţat despre vizita pe care urma să o facă, reclamanta-pârâtă şi minora nefiind la domiciliu.
După deliberare,
I N S T A N Ţ A
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele :
Prin cererea adresată Judecătoriei B., înregistrată sub nr. 461/193/2011 din 12.01.2011, reclamanta S.C.E., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S.I.P. – desfacerea căsătoriei încheiată între părţi, să i se încredinţeze spre creştere şi educare minora S.I.A. cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei, încuviinţarea ca după divorţ să revină la numele avut anterior căsătoriei acela de „M.”, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta arată că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 19.08.2007 şi că din căsătorie a rezultat minora S.I.A. născută la data de 01.12.2008.
A mai arătat că la începutul mariajului, a locuit împreună cu pârâtul în Italia şi că, începând cu luna iulie 2010 sunt despărţiţi în fapt din cauza bătăilor repetate şi ameninţărilor pârâtului care, pe fondul unui consum exagerat de băuturi alcoolice, avea un comportament agresiv, tot ca urmare a acestui consum exagerat de alcool pârâtul având probleme şi cu Poliţia I. care l-a surprins conducând sub influenţa băuturilor alcoolice.
A precizat că de la data despărţirii în fapt, respectiv luna iulie 2010, pârâtul nu a mai contribuit cu nimic la creşterea şi educarea minorei şi întreţinerea familiei.
În dovedire a depus la dosar înscrisuri (acte de stare civilă respectiv certificatele de căsătorie a părţilor şi de naştere a minorei – filele 5-6) şi a solicitat audierea martorilor M.D. şi M.G.L.
Prin întâmpinare (filele 18-19 dosar), pârâtul a invocat – pe cale de excepţie – necompetenţa teritorială a Judecătoriei B. motivat de faptul că părţile au avut ultimul domiciliul comun în comuna V.M., judeţul S. – localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei F.
Prin aceeaşi întâmpinare, apreciind că susţinerile reclamantei nu sunt reale, pârâtul a solicitat – pe cale reconvenţională – desfacerea căsătoriei din culpa reclamantei, ca pensia de întreţinere să fie stabilită la venitul minim pe economia naţională şi stabilirea în favoarea sa a unui drept de vizitare minor în sensul luării minorei la domiciliul său în comuna V.M., la sfârşitul fiecărei săptămâni începând de vineri orele 17,00 până duminică orele 17,00 şi două săptămâni în luna august a fiecărui an.
În dovedire, a depus la dosar înscrisuri (20-27) şi a solicitat audierea martorilor S.I. şi S.G.
Prin întâmpinarea la cererea reconvenţională (fila 36 dosar), reclamanta-pârâtă a solicitat respingerea excepţiei de necompetenţă teritorială ca nefiind dată invocând ultimul domiciliul comun al părţilor ca fiind în satul C., comuna F. a precizat că nu este de acord cu programul de vizitare minor solicitat de pârâtul-reclamant respectiv cu luarea minorei la domiciliul pârâtului întrucât minora se află la o vârstă la care are nevoie în permanenţă de îngrijirea mamei aceasta nefiind ataşată de pârât, contestând totodată susţinerile pârâtului cu privire la culpa desfacerii căsătoriei.
Atât cererea principală cât şi cea reconvenţională, au fost legal taxate şi timbrate (filele 2 respectiv 17 dosar).
În cauză s-a dispus Primăriei comunei V.M. efectuarea unei anchete sociale concluziile căreia au fost ataşate la fila 38 dosar.
Analizând prioritar excepţia de necompetenţă teritorială, instanţa a constatat din depoziţiile martorilor S.G. şi M.G.L. , coroborat cu înscrierile din certificatul de căsătorie al părţilor şi de naştere al minorei rezultată din căsătoria părţilor, precum şi cartea de identitate a pârâtului, că părţile au avut domiciliu comun în localitatea V.M., judeţul S., unde au locuit cea mai mare parte a timpului şi unde intenţionau să-şi construiască o casă, reclamanta-pârâtă mutându-se după revenirea din Italia în urma certurilor cu pârâtul-reclamant la părinţii ei, la F. însă pârâtul-reclamant continuând să aibă domiciliul la V.M. jud. S.
Astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 158 Cod procedură civilă, excepţia de necompetenţă teritorială a fost admisă cauza fiind declinată, potrivit S.C. nr.1991/28.03.2011, spre competenţă soluţionare, Judecătoriei F.
La această instanţă, cauza a fost înregistrată sub acelaşi nr. la data de 8 iunie 2011.
Prezente în instanţă, la termenul de astăzi, părţile şi-au modificat în parte cererile, atât cea principală cât şi cea reconvenţională, cu privire la : – modalitatea de desfacere a căsătoriei care să se facă pe baza acordului şi – încredinţarea spre creştere şi educare a minorei care să se facă în favoarea mamei cu obligarea tatălui la plata unei pensii de întreţinere lunare în favoarea minorei.
Privind capătul de cerere pentru stabilirea programului de vizitare a minorei, părţile şi-au menţinut poziţiile procesuale aşa cum le-au formulat.
Analizând actele şi lucrările, instanţa reţine următoarele :
Conform Certificatului de căsătorie, căsătoria dintre părţi a fost înregistrată în Registrul Stării Civile din cadrul Primăriei comunei V.M., sub nr. 25/19 august 2007.
Din relaţiile de căsătorie, la data de 1 Decembrie 2008, s-a născut I.A., a cărei naştere a fost înregistrată în registrele de stare civilă ale localităţii G.I., sub nr. 5/20.10.2009.
Aşa cum rezultă din depoziţiile martorilor S.G. M.G.L. şi M.D. (filele 32-24 dosar) coroborat cu înscrierile din certificatul de căsătorie al părţilor şi de naştere al minorei rezultată din căsătoria părţilor, precum şi cartea de identitate a pârâtului, părţile au avut domiciliu comun în localitatea V.M. jud. S., unde au locuit cea mai mare parte a timpului şi unde intenţionau să-şi construiască o casă, reclamanta-pârâtă mutându-se după revenirea din Italia în urma certurilor cu pârâtul-reclamant la părinţii ei, la F., însă pârâtul-reclamant continuând să aibă domiciliul la V.M. jud. S .
Având în vedere că ambele părţi şi-au manifestat expres în faţa instanţei acordul privind desfacerea căsătoriei lor, şi reţinând că sunt realizate condiţiile prevăzute de art. 38 alin. 2 Codul Familiei, instanţa, în baza acestui text de lege, coroborat cu art. 37 alin. 2 Codul Familiei, va admite cererea principală şi pe cea reconvenţională, aşa cum au fost modificate, şi în consecinţă va dispune desfacerea căsătoriei, prin acordul părţilor.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privitor la nume, în baza art. 40 alin. 3 Codul Familiei, instanţa va încuviinţa ca reclamanta-pârâtă să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de „M.”.
În conformitate cu dispoziţiile art. 42 alin. 1 Codul familiei, având în vedere referatul de anchetă socială, vârsta minorei şi înţelegerea părţilor în acest sens, instanţa va încredinţa reclamantei-pârâte spre creştere şi educare pe minora S.I.A., născută la data de 1 Decembrie 2008.
În temeiul art. 86 şi 94 Codul Familiei, având în vedere şi înţelegerea dintre părţi, va obliga pe pârât să plătească reclamantei-pârâte, în favoarea minorei, o de întreţinere în cuantum de 160 lei lunar, începând cu data introducerii acţiunii şi până la majoratul minorei.
Potrivit art. 43 alin. 3 Codul Familiei, părintele divorţat căruia nu i s-a încredinţat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională.
Aceste dispoziţii legale se completează cu dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, ce instituie dreptul copilului de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie şi a dezvoltat legături de ataşament, părinţii sau un alt reprezentant al copilului neputând împiedica relaţiile personale ale acestuia cu persoanele anterior menţionate.
În consecinţă, faţă de dispoziţiile legale mai sus menţionate, instanţa va stabili în favoarea pârâtului-reclamant următorul program de vizitare a minorei : la sfârşitul primei şi la sfârşitul celei de a treia săptămâni din lună în zilele de sâmbătă şi duminică între orele 9,00 – 16,00 la domiciliul reclamantei-pârâte şi cu posibilitatea luării minorei în locuri de agrement şi obligaţia de a fi readusă la domiciliul reclamantei-pârâte. Instanţa a încuviinţat programul de vizitare în această modalitate ţinând seama de vârsta fragedă a minorei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R Ă Ş T E :
Admite – aşa cum a fost modificată – cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă S.C.E.
Admite în parte – aşa cum a fost modificată, cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant S-I.P.
Declară desfăcută, prin acordul părţilor, căsătoria încheiată la data de 19 august 2007 şi înregistrată sub nr. 25 în registrul Stării Civile al comunei V.M. jud. S.
Reclamanta-pârâtă revine la numele „M.”.
Încredinţează reclamantei-pârâte spre creştere şi educare pe minora I.A.născută la data de 1 Decembrie 2008.
Încuviinţează învoiala părţilor privind plata pensiei de întreţinere, în cuantum de 160 lei lunar datorată de pârât-reclamant în favoarea minorei începând cu data introducerii cererii şi până la majorat.
Încuviinţează pârâtului-reclamant următorul program vizitare minor : la sfârşitul primei şi la sfârşitul celei dea treia săptămâni din lună în zilele de sâmbătă şi duminică între orele 9,00 – 16,00, la domiciliul reclamantei-pârâte şi cu posibilitatea luării minorei în locuri de agrement şi obligaţia de a fi readusă la domiciliul reclamantei-pârâte.
Definitivă şi irevocabilă pe divorţ.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din 15 septembrie 2011.
