C. civ., art. 1169 C. fam., art. 21
Nu se poate anula căsătoria pentru doi prin reticenţă, în condiţiile în care reclamantul nu a făcut nicio probă că pârâta era bolnavă înainte de încheierea căsătoriei şi că ar fi ascuns acest lucru, existând în cauză dovezi în sens contrar, potrivit cărora reclamantul avea cunoştinţă de boala pârâtei, din hotărârea de rezultând că „motivul destrămării relaţiilor de familie a fost determinat de boala de care suferă pârâta, ale cărei simptome au devenit tot mai frecvente în ultimii doi ani”.
C.S.J., Secţia civilă, decizia nr. 935 din 11 martie 2003,
Reclamantul L.C. a chemat în judecată pe pârâta V.A., solicitând instanţei să anuleze căsătoria încheiată între părţi la data de 29 decembrie 1990.
în motivarea acţiunii, reclamantul arată că: încă de la începutul căsătoriei, pârâta s-a manifestat ciudat, dar a apreciat că acest fapt este datorat împrejurării că aceasta este foarte tânără; după aproximativ un an, pârâta nu a mai putut ascunde boala de care suferea şi a început să aibă ieşiri necontrolate şi nemotivate, incoerenţă în gândire şi se manifesta violent; că, înaintea formulării acţiunii cu o săptămână, a aflat de la nişte colegi că pârâta a avut un comportament mai aparte încă din timpul liceului, ceea ce denotă că era bolnavă, împrejurare pe care a ascuns-o la încheierea căsătoriei.
Reclamantul a precizat că în anul 1995 a formulat o acţiune de divorţ, care a fost admisă şi s-a desfăcut căsătoria din vina ambilor soţi, prin sentinţa civilă nr. 6254/1995 a Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin.
Tribunalul Mehedinţi, prin sentinţa civilă nr. 70 din 10 mai 2001, a respins acţiunea.
Apelul formulat de către reclamant a fost respins prin decizia nr. 213 din 13 decembrie 2001 a Curţii de Apel Craiova, Secţia civilă.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, susţinând că instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii, în sensul că a reţinut că, în timpul căsătoriei, el ar fi constatat că pârâta era bolnavă; or, ceea ce trebuia analizat era dacă pârâta era bolnavă înainte de încheierea căsătoriei şi a ascuns acest fapt.
Recursul este nefondat.
în conformitate cu prevederile art. 1169 C. civ., reclamantului îi revine obligaţia să facă dovada acţiunii sale; or, în cazul în speţă, reclamantul nu a făcut nicio dovadă că pârâta era bolnavă înainte de încheierea căsătoriei, nici că a ascuns acest lucru – în ipoteza că ar fi fost bolnavă – şi nici că el ar fi aflat de această împrejurare cu numai 7 zile înainte de înregistrarea prezentei acţiuni. Dimpotrivă, din hotărârea prin care s-a pronunţat divorţul, rezultă că „motivul destrămării relaţiilor de familie a fost determinat de boala de care suferă pârâta, ale cărei simptome au devenit tot mai frecvente în ultimii doi ani”.
în actul nou depus de către pârâtă, respectiv un certificat medical, se arată că „boala a debutat în anul 1992, în timpul căsătoriei”, diagnosticul fiind de tulburare schizo-afectivă.
Aceeaşi împrejurare, respectiv că boala s-a declanşat în timpul căsătoriei, este atestată, implicit, prin sentinţa civilă nr. 9500 din 19
noiembrie 1998 a Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin, prin care reclamantul, din această cauză, a fost obligat la plata unei pensii de întrefinere pentru pârâtă, pentru acest motiv.
în atare situaţie, rezultă că pârâta s-a îmbolnăvit în timpul căsătoriei, iar reclamantul a cunoscut acest fapt.
în consecinţă, motivul de anulare a căsătoriei, ca urmare a „dolului prin reticenţă”, nu a fost dovedit şi, în mod temeinic, acţiunea a fost respinsă de către instanţă.
Astfel fiind, recursul a fost respins, ca nefondat.
