DOSAR NR. 873/221/2008
SENTINŢA CIVILĂ NR. 2839/2008
Şedinţa publică din data de 08.07.2008
Domeniu : Plângere civilă. Lipsă temeinicie proces verbal de contravenţie. Despăgubiri acordate martorului.
Pe rol pronunţarea asupra cauzei civile privind pe petenta P.N.M., în contradictoriu cu intimata IPJ Hunedoara, având ca obiect anulare proces verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.
Dezbaterile şi concluziile părţilor s-au desfăşurat în şedinţa din data de 04.07.2008, fiind consemnate în încheierea de şedinţă ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANŢA :
Asupra cauzei civile de faţă :
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul 873/221/2008 din data de 11.02.2008 petenta P.N.M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata IPJ Hunedoara, anularea procesului verbal seria PCA nr. 3482948 din 13.01.2008.
În motivarea plângerii petenta arată că în data de 13.01.2008 autoturismul cu numărul de înmatriculare HD 04 FSW, proprietatea tatălui petentei, era staţionat pe trotuarul din faţa blocului 21 de pe Aleea Jupiter, situat perpendicular pe autoturismele cu numerele HD 06 UCM şi HD 07 CPP, staţionate lângă zidul blocului.
Se învederează faptul că în data respectivă, agentul constatator i-a solicitat să mute autoturismul din poziţia în care se afla, iar când s-a deplasat în faţa blocului, proprietarul autoturismului HD 07 CPP, G.V., a început să o ameninte, deşi petenta le-a explicat faptul că nu a fost ea cea care a parcat vehiculul în acel loc, după care a procedat la mutarea maşinii.
Petenta precizează că agentul constataor nu a încercat să stabilească exact starea de fapt, nefăcându-se vinovată de faptele pentru care a fost sancţionată, procesul verbal nerespectând nici condiţiile de formă prevăzute de lege, în sensul că fapta nu a fost suficient descrisă, data, ora şi locul încheierii procesului verbal nefiind menţionate, trecându-se doar localitatea în care s-au petrecut faptele.
Se arată că agentul constatator nu i-a adus la cunoştinţă dreptul de a formula obiecţiuni, atingându-i-se dreptul la apărare şi nici nu i-a solicitat documentele, petenta nefiind pusă astfel în situaţia de a refuza prezentarea acestora.
După indicarea mai multor dispoziţii legislative, petenta menţionează faptul că deşi au fost reţinute în sarcina sa două contravenţii, agentul constatator nu a realizat individualizarea sancţiunii pentru fiecare contravenţie în parte.
În drept au fost invocate dispoziţiile OUG 195/2002, Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, OG 2/2001 şi C.pr.civ..
În termen legal intimata a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii întrucât motivele învederate de către petentă sunt neîntemeiate, săvârşirea faptei rezultând din procesul verbal de constatare a contravenţiei şi din raportul agentului constatator.
Se arată că procesul verbal face dovada deplină a celor înscrise în acesta, el bucurându-se de prezumţie relativă de legalitate, sarcina probei revenind petentului.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 115-118 C.pr.civ şi ale OG 2/2001.
În administrarea probei cu înscrisuri, petenta a depus la dosar copia procesului verbal de contravenţie(f.6), certificatul de înmatriculare(f.21) şi practică judiciară(f.58-59), iar intimata raportul agentului constatator(f.12).
Prin încheirea din data de 11.04.2008 instanţa a încuviinţat pentru petentă proba testimonială, fiind audiaţi la termenul din data de 23.05.2008 şi respectiva din data de 04.07.2008 martorii G.V. şi O.C., declaraţiile acestora fiind consemnate în scris şi ataşate la dosar – filele 25 şi 45.
La solicitarea petentei, instanţa a emis adrese către intimată şi Consiliul Local Deva, acestea raspunzând prin adresele nr. 390.629/05.06.2008(f.31) şi respectiv nr. 2862/05.06.2008 însoţită de înscrisuri(f.34-38).
Analizând întregul material probatoriu administrat în cauză instanţa reţine următoarele :
La data de 13.01.2008 petenta a fost sancţionată contravenţional întrucât, în data respectivă, la ora 1000, în Deva, a staţionat autoturismul Dacia cu numărul de înmatriculare HD 04 FSW în faţa blocului 21 de pe Aleea Jupiter, blocând calea de acces din parcare a autoturismului VW Golf cu numărul HD 07 CPP parcat regulamentar şi a refuzat să prezinte documentele personale.
Pentru aceaste contravenţii prevăzute de art. 143 lit.d şi art.35 alin.2 din şi sancţionate de art.100 alin.2 şi 101 alin.3 din acelaşi act normativ, petenta a fost sancţionată cu 10 puncte-amendă în cuantum de 500 lei şi 7 puncte de penalizare.
Împotriva procesului verbal seria PCA nr.3482948 din data de 13.01.2008, petenta a formulat plângere.
În baza art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, instanţa va analiza legalitatea şi temeinicia procesului verbal atacat, verificând şi sancţiunea aplicată.
Din punct de vedere al legalităţii procesului verbal, raportat la motivele de nulitate absolută, instanţa constată că la întocmirea acestuia, au fost respectate toate dispoziţiile art.16 si 17 din OG 2/2001, vizând menţiunile ce în mod obligatoriu trebuie să fie cuprinse în procesul verbal, cu privire la numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, a faptei săvârşite, a datei săvârşirii şi semnătura agentului constatator, elemente pe care instanţa le verifică şi din oficiu.
În ceea ce priveşte faptul alegat de către petentă în sensul că agentul constatator nu i-a adus la cunoştinţă dreptul de a formula obiecţiuni, instanţa are în vedere Decizia nr. XXII din 19.03.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, decizie dată în recursul în interesul legii având ca obiect unificarea practicii în aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin.7 din OG 2/2001, în sensul că acest motiv nu face parte dintre cele de nulitate absolută enumerate limitativ de art. 17 din OG 2/2007 şi poate atrage doar o nulitate relativă, în condiţiile dovediri acestei împrejurări şi a unei vătămări încercate.
Petenta nu a făcut dovada vreunei vătămări, în condiţiile în care obiecţiunile referitoare la încheierea procesului verbal au fost expuse în faţa instanţei de judecată, urmând ca acestea să fie analizate fiecare în parte de către aceasta. Astfel, cauza nulităţii relative s-a acoperit prin formularea obiecţiunilor şi analizarea acestora în faţa instanţei de judecată.
Nu pot fi reţinute nici susţinerile petentei în sensul că nu au fost consemnate în procesul verbal data, ora şi locul săvârşirii faptelor, actul administrativ cuprinzând aceste elemente. Este adevărat că la locul faptei este trecut generic Deva, însă din descrierea faptei rezultă care este locul de săvârşire, agentul constatator indicând strada şi numărul blocului.
De asemenea, nici motivul de nulitate constând în descrierea generică a faptei nu este întemeiat, agentul constatator individualizând contravenţia prin suficiente elemente de fapt, nerezumându-se doar la reluarea abstractă a textului legislativ care consacră contravenţiile reţinute în sarcina petentei.
Asupra temeiniciei procesului verbal de constatare a contraventiei seria PCA nr.3482948 din 13.01.2008, instanţa reţine următoarele:
Deşi în OG nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forţa probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenţiei, în practica judiciară internă, se reţine în mod constant că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 Cod civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Prin urmare, este evident că o persoană care are calitatea de contravenient, nu beneficiază de o prezumţie de nevinovăţie aşa cum s-ar fi întâmplat dacă fapta ar fi fost calificată ca fiind penală.
Este adevărat că nu se poate nega forţa probatorie a procesului verbal de constatare a unei contravenţii, acesta fiind totuşi un act întocmit de cărtre un agent al statului, însă toate acestea până la limita de a-l pune pe contraventient în imposibilitate de a se apăra. Astfel, în măsura în care procesul verbal de constatare a contravenţiei nu este suţinut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, iar contravenientul nu are altă probă de nevinovăţie, nu se mai poate susţine temeinicia procesului verbal fără a se încălca prezumţia de nevinovăţie instituită de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi recunoscută de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în numeroase cauze referitoare la contraventii( cauza Öztürk contra Germaniei, 21 februarie 1984, cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, cauza Dorota Szott-Medinska şi alţii împotriva Poloniei din 09.10.2003, cauza Anghel contra României din octombrie 2007).
Analizând faptele şi sancţiunile aplicate prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PCA nr. 3482948 din 13.01.2008, prin prisma criteriilor stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în soluţionarea unor plângeri formulate de persoane care fiind sancţionate contravenţional au sesizat Curtea cu privire la încălcarea de către instanţele naţionale a art. 6 din Convenţie, prin nerespectarea garanţiilor prevăzute în acest text cu privire la „acuzaţiile în materie penală”, instanţa constată că în speţă, normele juridice pretins a fi fost încălcate se adresează tuturor participanţilor la trafic, sancţiunea aplicată este amenda de 500 lei, aceasta din urmă având caracter punitiv, nu recuperator, petentei aplicându-i-se şi sancţiunea complamentară constând în 7 puncte de penalizare.
În această situatie instanţa apreciază că în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile art. 6 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului , cu toate garanţiile conferite de acesta, contravenientul beneficiind de prezumţia de nevinovăţie( cauza Anghel contra României – octombrie 2007), sarcina probei revenenind organului constatator, cu respectarea în acest mod a principiului egalităţii armelor, garanţie instituită tot prin articol sus-menţionat din Conventia Europeană a Drepturilor Omului.
De altfel, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, impune respectarea principiului egalităţii armelor, nu numai în procedura penală ci şi în cea civilă (a se vedea în acest sens parag. 33 din Hotărârea Dombo Beheer B.V. contra Olandei din 27.10.1993), cu particularitatea că exigenţele inerente conceptului de „proces echitabil” nu sunt în mod necesar similare în cauzele care vizeză stabilirea drepturilor şi obligaţiunilor cu caracter civil cu cele care vizează stabilirea unei acuzaţii penale.
Cu respectarea principiilor prezumţiei de nevinovăţie şi a egalităţii armelor impuse de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi a principiilor contradictorialităţii şi al dreptului la apărare prevăzute de Codul de procedură civilă, s-a dat posibilitate ambelor părţi de a propune probe, părţile folosindu-se de proba cu înscrisuri, iar petenta şi de cea testimonială.
Din declaraţiile celor doi martori rezulcă că în data de 13.01.2008, autoturismul cu numărul de înmatriculare HD 04 FSW, în proprietatea numitului Petruţ Nicolae conform certificatului de înmatriculare(f.21), era staţionat în faţa blocului nr. 21 de pe Aleea Jupiter din Deva, blocând autoturismul cu numărul HD 07 CPP, aparţinând martorului Greaca Viorel.
Nici unul dintre cei doi martori audiaţi nu a putut însă preciza faptul că petenta P.N.M. a fost cea care a parcat vehiculul HD 04 FSW în spatele autoturismului HD 07 CPP, blocând accesul acestuia. Acesta reprezintă un element faptic de o importanţă deosebită pentru a se putea stabili fără putinţă de tăgadă vinovăţia petentei, mai ales în condiţiile în care vehiculul HD 04 FSW nu aparţine în proprietate petentei, ci tatălui acesteia, P.N., fiind folosit de toată familia, astfel cum declară martorul O.C., vecin al petentei.
Astfel, era necesar ca agentul constatator să identifice cu exactitate persoana care a parcat vehiculul cu numărul HD 04 FSW blocând accesul din parcare al autoturismului HD 07 CPP, în data de 13.01.2008 şi ulterior să procedeze la sancţionarea acesteia.
În situaţia de faţă, raportat la declaraţiile martorilor care nu au putut preciza faptul că petenta a fost cea care a parcat necorespunzător, ţinând cont că autoturismul cu numărul HD 04 FSW aparţine în proprietate numitului P.N. şi este condus de toată familia acestuia şi având în vedere jurisprudenţa CEDO menţionată mai sus, se creează un dubiu în ceea ce priveşte vinovăţia petentei, dubiu ce profită acesteia. Din aceste considerente, rezultă că procesul verbal este netemeinic în ceea ce priveşte contravenţia prevăzută de art.143 lit.d şi 100 alin.2 din OUG 195/2002.
Referitor la contravenţia constând în refuzul petentei de a prezenta documentele, martorul O.C., a cărui declaraţie instanţa o consideră mai obiectivă decât cea a martorului G.V., întrucât nu a fost implicat direct în incident, spre deosebire de cel de al doilea martor, a precizat şi faptul că nu a observat ca agentul constatator să fi cerut petentei să prezinte actele, astfel încât se concluzionează că petenta nu a fost pusă în situaţia de a refuza prezentarea acestora.
Prin urmare şi în privinţa acestei contravenţii se creează dubiu, ce profită petentei, procesul verbal nefiind temenic şi sub aspectul contravenţiei prevăzute de art. 35 alin.2 din OUG 195/2002.
Raportat la cele arătate în precedent şi având în vedere prezumţia de nevinovăţie de care se bucură petenta potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, prezumţie care poate fi răsurnată doar prin probe pertinente, instanţa reţine că petenta nu se face vinovată de săvârşirea contravenţiilor reţinute în sarcina sa şi, prin urmare procesul verbal seria PCA nr. 3482948 din 13.01.2008 nu este temeinic.
Din toate aceste considerente instanţa va admite plângerea formulată de către petenta P.N.M., în contradictoriu cu IPJ Hunedoara şi va anula procesul verbal seria PCA nr. 3482948 din data de 13.01.2008, cu consecinţa exonerării petentei de la plata amenzii de 500 lei şi a înlăturării sancţiunii complementare a celor 7 puncte de penalizare.
Cu privire la cererea martorului O.C. de a fi despăgubit cu partea din salariu ce se cuvine pentru o zi de muncă, instanţa, în baza art.200 din C.pr.civ. o consideră întemeiată.
La stabilirea despăgubirii cuvenite martorului se va avea în vedere faptul că salariul net este în sumă de 1871 lei, conform fluturasului depus – fila 46. Raportat la această sumă, rezultă că ziua de muncă valorează 62,36 lei (1871 lei:30 zile).
Având în vedere dispoziţiile art. 200 C.pr.civ. raportate la art.247 C.pr.civ., intimata căzând în pretenţii, instanţa va admite cererea de despăgubire a martorului O.C. şi va obliga intimata IPJ Hunedoara la plata sumei de 62,36 lei reprezentând ziua de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Admite plângerea formulată de către petenta P.N.M., în contradictoriu cu IPJ Hunedoara, cu sediul în Deva, str. Mihai Eminescu, nr. 130, jud. Hunedoara.
Anulează procesul verbal seria PCA nr. 3482948 din data de 13.01.2008, cu consecinţa exonerării petentei de la plata amenzii de 500 lei şi a înlăturării sancţiunii complementare a celor 7 puncte de penalizare.
Obligă intimata IPJ Hunedoara la plata către martorul O.C. a sumei de 62,36 lei reprezentând ziua de muncă.
Executorie în ceea ce priveşte despăgubirea martorului.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 08.07.2008.
PREŞEDINTE GREFIER
5 ex./ 06.08.2008
NCR, SR
