Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul de mai sus, reclamantii VG; VM au chemat în judecată pe pârâtul MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să oblige pârâtul la restituirea preţului de piaţă al imobilului dobândit in baza Legii 112/1995.
În motivare au susţinut ca au dobândit imobilul prin contractul xxxxx încheiat cu Municipiul Bucuresti. Prin decizia civila xxxx s-a constatat nulitatea contractului de vânzare cumpărare. Având în vedere că au pierdut un drept de proprietate, au solicitat admiterea cererii în temeiul art. 50/1 din Legea 10/2001 aşa cum a fost modificată.
Paratul, deşi legal citat, nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţa pentru a-şi face apărări.
În dovedire s-a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar şi expertiza. Instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri şi a respins proba cu expertiză ca nefiind utilă pentru soluţionarea cauzei.
Analizând cererea, prin prisma probelor administrate, instanţa reţine următoarele:
In drept, conform art. 50/1 introdus in Legea 10/2001 prin Legea 1/2009 „Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare”.
Faţa de acest text de lege, rezultă că au dreptul la restituirea pretului de piata al imobilelor numai proprietarii ale căror contracte de vânzare cumpărare fusesera încheiate cu respectarea prevederilor Legii 112/1995, chiriaşii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive avand dreptul, potrivit art. 50 alin. 2, la restituirea doar a preţului actualizat.
In prezenta cauza, s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat ca contractul xxxx a fost încheiat cu încălcarea prevederilor Legii 112/1995. Astfel, prin decizia xxxxxx, irevocabila s-a reţinut că acest contract a fost încheiat cu încălcarea prevederilor art. 1 din Legea 112/1995 potrivit cărora procedurile reglementate de această lege vizează exclusiv locuinţele preluate cu titlu, in condiţiile în care statul nu avea vreun titlu asupra imobilului care făcuse obiectul acestui contract
Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat si in cauza SC Pilot Service c. României din iunie 2008 că articolul 6 § 1 din Convenţie nu face nici o distincţie între hotărârile prin care se admite acţiunea şi cele prin care se respinge acţiunea şi că indiferent de rezultat, hotărârea trebuie să fie respectată şi aplicată şi a reamintit că în cauza Zazanis si alţii c. Greciei a statuat că obligaţia de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitivul acesteia, iar autorităţile nu pot împiedica şi cu atât mai mult nu pot repune în discuţie fondul problemei soluţionate prin hotărârea judecătorească.
De asemenea, in cauza Amuraritei c. României din septembrie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 presupune, printre altele, ca soluţiile definitive date de instanţele judecătoreşti să nu mai poată fi contestate. Pentru respectarea acestui principiu, statele trebuie să depună diligenţe pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe şi să interzică redeschiderea unor noi proceduri judiciare referitoare la aceeaşi problemă. In cauza Amuraritei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat că instanţele ar fi trebuit sa ţină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, cu privire la situaţia terenului din locul numit „B”. Repunerea în discuţie a situaţiei soluţionate prin hotărâri judecătoreşti definitive, nu poate fi justificată prin prisma art. 6 § 1din Convenţie (a se vedea mutatis mutandis, Riabykh c. Rusiei, § 52). Instanţele sesizate cu acţiunea în revendicare, ar fi trebuit sa ţină cont de probele pe care părţile le-au administrat în procedurile anterioare, de partaj, nulitate act, în care s-a soluţionat definitiv problema suprafeţei de teren şi nu ar fi trebuit să mai repună în discuţie constatările jurisdicţiilor anterioare.
Plecând de la acelaşi raţionament, aplicabil in prezentul dosar, rezulta ca constatarea de către instanţe de judecata prin hotărâri irevocabile a faptului ca, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare de către reclamanţii din cauza, nu s-au respectat dispoziţiile legii 112/1995 nu mai pot fi repuse in discutie, ele intrând sub efectul autorităţii de lucru judecat si fiind opozabile partilor si in prezenta cauză.
Pentru aceste motive, având in vedere ca, aşa cum era si normal, restituirea preţului actualizat se poate acorda numai in masura in care s-au respectat dispoziţiile Legii 112/1995, ca s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat ca la incheierea contractului reclamantilor nu s-au respectat aceste dispozitii legale, ca autoritatea de lucru judecat conform jurisprudenţei CEDO nu este limitata numai la dispozitivul unei sentinţe ci şi la aspectele reţinute de instanţa prin considerente, instanţa constata ca reclamanţii nu intra sub incidenta art. 50/1 Legea 10/2001.
Instanţa a pus in vedere părţilor să precizeze exact temeiul de drept şi obiectul cererii lor, iar la termenul din 03.11.2011 (f. 21), reclamanţii au arătat că temeiul este art. 50/1 din legea 10/2001 şi că solicită preţul de piaţa al imobilului în. Avand in vedere ca, în condiţiile art. 129 alin. 6 C.pr.cv, instanţa judeca numai in limitele in care a fost investită, fiind legată de obiectul şi temeiul juridic indicat de reclamanţi, că aceştia nu au solicitat plata preţului actualizat în temeiul art. 50 alin. 2 Legea 10/2001, instanţa va respinge cererea în condiţiile în care a fost formulata ca neîntemeiată.
