Sentinţa civilă nr. 1936/8.10.2010.
Prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă sub nr. 2221/269/2010 reclamanta D. I. a chemat în judecată pe pârâţii S. N., Comisia locală de fond funciar C. şi Comisia judeţeană C. solicitând să se constate nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 12018/19.10.1992 emis pe numele pârâtului, pentru suprafaţa de 0,22 ha. situată în T. 63, suprafaţă dispusă de o parte şi de alta a casei ; să se dispună adăugirea pe titlul de proprietate nr. 13591/20.11.2002 emis pe numele său a suprafeţei mai sus menţionată. A solicitat şi cheltuieli de judecată. De asemenea a mai solicitat obligarea pârâtului în temeiul art. 24 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 modificată să-i dea pentru suprafaţa de 1.000 m.p. respectiv 10.000 lei despăgubiri.
In motivarea acţiunii reclamanta arată că este singura moştenitoare a tatălui său P. Gh. I. de pe urma căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate, conform titlului de proprietate nr. 13591/20.11.2002.
In anii 1956/1958, înainte de colectivizare, P. Gh. I. figura în registrul agricol cu suprafaţa de 0,62 ha. în tarlaua Lunci, parcela Prival, cum se numea atunci, tarlaua care se va numi după 1989 „ T 63” teren aflat în intravilanul com. C.. Din această suprafaţă de 0,62 ha., din tarlaua menţionată, i s-a reconstituit doar 0,29 ha. fiind denumită T. 107, P. 406/1.
In aceeaşi perioadă, figura în registrul agricol şi vecinul lor, S. N. ( de fapt socrul său S. D. cu care locuia) cu o suprafaţă de 0,50 ha. în „Lunca „ pe care avea o casă construită, acest teren aflându-se la sud de terenul lor.
In anii 1962 – 1991, fiind numit preşedinte de C.A.P. pârâtul S. N., a preluat prin abuz, înregistrând ca lot în folosinţă (conform documentaţiilor cadastrale din 1979 (plan de încadrare), terenul în suprafaţă de 0,62 ha. demolându-şi casa şi construind alta pe teren (în spatele casei sale), deşi figura pe acest teren din spatele casei sale , ca fiind atribuit ca „ lot de folosinţă.”
Este de menţionat că din suprafaţa totală de 0,62 ha. cât avea în această tarla, pârâtul a reţinut doar 0,33 ha. renunţând la rândul său şi la suprafaţă din terenul lui pe care au fost puşi în posesie vecinii P. I. şi P. D., astfel încât, pârâtul are în prezent reconstituit în această tarla, T 63, doar 0,59 – 88 (din măsurători), în condiţiile în care acesta figura pe rolul agricol între anii 1956 – 1958 cu suprafaţa de 0,50 ha. Nu diferenţa de 998 m.p. l-ar indica faptul că i s-a reconstituit o suprafaţă mai mare ca în actele sale de proprietate , ci „mişcarea„ terenului pe care a făcut-o în sensul că şi-a abandonat o parte din curte, lăsând-o ca lot în folosinţă actualilor deţinători P. D. şi P. I., care se învecinează la E – cu proprietatea sa şi totodată i-a acaparat terenul aflat din spatele casei sale, pe care şi-a demolat-o şi şi-a construit alta pe terenul său în suprafaţă de 0,33 ha. situaţia juridică a acestui teren acaparat de ei este cea înscrisă în planul de încadrare din 1979, respectiv este „ lot în folosinţă „ .
Aşa fiind, conform art. 23 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005 „ Pentru suprafaţa de teren agricol atribuită de C.A.P. ca lot de folosinţă, potrivit prev. art. 4 din Decretul Lege nr. 42/1992, nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul de proprietate persoanei căreia i s-a atribuit, indiferent dacă acest teren se află în continuarea grădinii în intravilan sau în alt loc, în extravilan, cu excepţia celor strămutaţi, pentru realizarea unor investiţii de interes local, sau de utilitate publică „, iar potrivit art. 25 alin. 1 din aceeaşi lege „ In cazul în care CAP a atribuit loturi în folosinţă unor cooperatori, în grădinile din intravilan ale foştilor proprietari, asemenea terenuri revin , de drept, în proprietatea deţinătorilor iniţiali sau a moştenitorilor acestora.”
Solicită desfiinţarea partială a titlului de proprietate emis pe numele pârâtului S. N., respectiv titlul de proprietate nr. 12018/19.10.1992, în ceea ce priveşte suprafaţa de 0,22 ha. , suprafaţa repartizată de o parte şi de alta a casei pe laturile de E şi V, cu excluderea terenului de 0,1000 ha. necesari pentru locuinţă, conf. art. 8 din Decretul Lege nr. 43/1990. Precizează că suprafaţa totală pe care trebuia să o solicite era de 0,33 ha. ( 0,62 ha. cu cât figurează în registrul agricol în anul 1959 – 0,29 ha. cât i s-a reconstituit din acest total = 0,33 ha.) însă având în vedere că pârâtul a construit o casă, înţelege să renunţe la 1000 m.p. unde se află amplasată casa, pârâtul urmând să se folosească de terenul din faţa casei sale, care i-a aparţinut cu titlu de proprietate.
Mai arată că terenul său, pe care şi-a construit casa pârâtul , nu i-a fost atribuit de CAP pentru construcţia de locuinţă, fiindcă acesta avea deja o alăturat terenului lor, însă i s-a atribuit ca lot de folosinţă.
Pe cale de consecinţă, solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
In drept a invocat dispoz. art. 23, alin. 3, art. 25 alin. 1, art. 24 alin. 2, art. 58 din Legea nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005 şi art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997 modificată.
La dosar reclamanta a depus titlul de proprietate nr. 13591/20.11.2002, certificatul de moştenitor nr. 282/11.05.1994, adeverinţa nr. 3184/21.12.2000 emisă de Primăria com. C., schiţa cu suprafeţele de teren deţinute, certificatul nr. C-81 din 8.02.1994, adresa emisă de Arhivele Naţionale, titlul de proprietate nr. 12018/19.10.1993 şi planul de încadrare.
Pârâtul S. N. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea actiunii ca neîntemeiată.
Pe cale de excepţie a invocat dispoz. art. 163/1 C.pr.civilă cu privire la excepţia puterii de lucru judecat întrucât „ Nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte înaintea mai multor instanţe.”
Astfel, arată că în urmă cu 10 ani, a fost chemat în judecată de aceeaşi reclamantă pentru a se constata nulitatea absolută a titlului său de proprietate nr. 12018/1995 pentru suprafaţa de 0,22 ha. şi reconstituirea dreptului său de proprietate pentru aceeaşi suprafaţă de teren, având ca temei al nulităţii acelaşi articol de lege, respectiv art. III lit. a din Lg. 169/1997.
La acea vreme atât instanţa de fond cât şi instanţele de control au respins acţiunea ca neîntemeiată, având în vedere faptul că în această cauză nu exista nici un motiv de nulitate absolută „ deoarece nulitatea absolută se referă în special la frauda la lege şi nu a fost dovedit acest lucru. In acest sens a fost pronunţată în recurs de Curtea de Apel Bucureşti, decizia civilă nr. 1111/19.04.2001 în dosarul nr. 788/2001 rămasă definitivă şi irevocabilă prin care s-a respins ca nefondat recursul promovat de D. I..
Atâta vreme cât instanţa s-a mai pronunţat printr-o hotărâre irevocabilă cu privire la acelaşi obiect, pentru aceeaşi cauză şi între aceleaşi părţi, prezenta acţiunea nu poate fi primită de instanţă, urmând a fi respinsă pe cale de excepţie.
Tot pe cale de excepţie, a invocat şi lipsa calităţii procesuale pasive, întrucât toată suprafaţa de 2 ha. şi 4.000 m.p. teren reconstituit conform Legii 18/1991 a înstrăinat-o nepoţilor săi S. I. – C şi P. G., aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 732/2009 pronunţată de Judecătoria O., definitivă şi irevocabilă.
In baza acestei hotărâri, a fost întabulat dreptul acestora de proprietate în cartea funciară nr. 23116 UAT C., având nr. cadastral 23116, aşa cum rezultă din încheierea nr. 6753/22.06.2010 emisă de Oficiul de şi Publicitate Imobiliară Călăraşi – Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară O.
Faţă de aceste motive, solicită respingerea acţiunii şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
La dosar, pârâtul a depus decizia civilă nr. 1111/19.04.2001 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a Civilă, sentinţa civilă nr. 732/16.04.2009 pronunţată de Judecătoria Olteniţa cu mentiunea definitivă şi irevocabilă, încheierea nr. 6753/22.06.2010 emisă de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Călăraşi – Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară O, planul de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate, extras de carte funciară pentru informare precum şi copie B.I.
La termenul din data de 10.09.2010 pârâtul prin apărător a precizat faptul că prin întâmpinare a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat prev. de art. 166 C.pr.civilă, din eroare invocând excepţia prev. de art. 163 C.pr.civilă.
Pe excepţia invocată au fost administrate probele cu înscrisuri.
Analizând excepţiile invocate de pârât prin întâmpinare, instanţa reţine următoarele : potrivit art. 1201 C. civil, „ Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părti, făcută de ele şi în contra lor, în aceeaşi calitate.”
In speţă, prin sentinţa civilă nr. 1933 din 29.09.2000 pronunţată de aceeaşi instanţă, a fost respinsă ca nefondată actiunea formulată de reclamantii D. I.şi D. G. împotriva pârâtului S. N., Comisia judeţeană C. pentru aplicarea Legii 18/1991 şi Comisia locală C., pentru aplicarea Legii 18/1991. Actiunea a avut ca obiect constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 12018/1995 eliberat pârâtului pentru suprafaţa de 0,22 ha. , trecerea acestei suprafeţe în proprietatea reclamantei şi eliberarea titlului de proprietate pentru o suprafaţă de 3,72 ha.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispoz. art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997.
Sentinţa a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 1111/19.04.2001 a Curtii de Apel Bucureşti – Sectia a III-a civilă care a respins ca nefundat recursul declarat de reclamanti.
Prin cererea ce formează obiectul prezentei cereri, reclamanta D. I.în contradictoriu cu pârâtii S. N., Comisia judeţeană C. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi Comisia locală C., pentru aplicarea Legii 18/1991, solicită constatarea nulităţii absolute şi partială a titlului de proprietate nr. 12018/1995 eliberat pe numele pârâtului S. N. pentru suprafaţa de 0,22 ha. teren situat în tarlaua 63 şi adăugirea pe titlul de proprietate nr. 13591/20.11.2002 eliberat pe numele său a acestei suprafeţe de 0,22 ha.
Elementele lucrului judecat sunt acelea care structurează lucrul judecat şi care-i determină efectele. Aceste elemente rezultă din art. 1201 C. civil text care se referă la tripla identitate de părti, obiect şi cauză.
Pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesar ca obiectul din cea de-a doua actiune să fie identic. In sfera noţiunii de obiect se include nu numai obiectul material (pretenţia) ci şi dreptul subiectiv, care poartă asupra obiectului sub aspect material. In mod constant s-a decis că există identitate de obiect chiar dacă acesta este diferit formulat în cele două cereri, când rezultă că scopul final urmărit de reclamant este acelaşi.
In ceea ce priveşte părtile, art. 1201 C. civil, are vedere nu prezenţa lor fizică, ci cea juridică , adică participarea în proces în nume propriu sau în calitate de reprezentant.
Cât priveşte cel de-al treilea element – cauza – trebuie avut în vedere temeiul juridic al dreptului valorificat prin cerere, care nu se confundă nici cu cauza actiunii, dar nici cu dreptul subiectiv şi nici cu mijloacele de dovadă ale temeiului juridic.
Cauza reprezintă justificarea pretenţiei promovate în justiţie şi regula generală este aceea că identitatea de cauză implică existenţa unei identităţi de fapte şi de reguli de drept aplicabile acestor fapte.
In speţă, există tripla identitate de elemente la care se referă art. 1201 C., civil : părti, obiect, cauză, astfel încât instanţa va admit excepţia autorităţii de lucru judecat şi va respinge actiunea reclamantei.
Având în vedere considerentele de mai sus, instanţa va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului S. N.
