În motivarea plângerii petenta arata ca a fost sanctionata în baza dispozitiilor art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990 R, pe motivul ca, în urma verificarilor documentelor financiar contabile, s-a constatat ca a comercializat catre diverse societati, bunuri în suma de 415.075 lei, fara a face dovada provenientei acestora.
Pe cale de exceptie, în baza prevederilor art. 16 alin. 6 si 7 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 18 C.proc.fiscala, invoca anulabilitatea actului sanctionator, lipsa calitatii de reprezentant a „administratorului delegat” si încalcarea dreptului de a formula obiectiuni.
Precizeaza petenta ca, la data efectuarii controlului, cel care a oferit explicatii si a pus la dispozitia organului de control documentele societatii, a fost dl. B.V. care, nu era administrator al societatii (situatie adusa la cunostinta organului de control) si nu avea nici calitatea de împuternicit fiscal al societatii (aspect pe care organul fiscal îl putea verifica prealabil realizarii controlului). Apreciaza petenta, ca sub acest aspect, i s-a produs o vatamare care nu poate fi înlaturata decât prin anularea actului administrativ – jurisdictional.
Sustine petenta ca a fost privata de dreptul de a formula obiectiuni întrucât veritabilul administrator al societatii, B.G.A., nu a avut cunostinta de efectuarea acestui control fiscal, necunoscând nici continutul actelor dresate cu aceasta ocazie.
Mai mult, apreciaza petenta, comunicarea actelor de procedura a fost viciata, din moment ce acestea au fost înmânate unei persoane care nu avea nici calitatea de administrator, si nici aceea de împuternicit, fara a fi completate niciuna din rubricile procesului-verbal de îndeplinire a procedurii, singura mentiune fiind aceea a semnaturii unei persoane (probabil, tot B.V.) si stampila societatii.
Arata petenta ca a luat cunostinta de existenta actului administrativ jurisdictional cu ocazia depunerii acestuia, de catre D.G.F.P. în dosarul având ca obiect contestatia la formulata împotriva executarii silite pornite de catre aceasta împotriva sa.
Pe fondul cauzei, petenta precizeaza ca marfurile sunt însotite de documente de provenienta.
În dovedirea plângerii au fost propuse probele cu înscrisuri, interogatoriu, martori si expertiza.
În drept sunt invocate dispozitiile O.G. nr. 2/2001, Legea nr. 93/2003.
A fost depus la dosar copia procesul-verbal de contraventie contestat.
La data de 17.11.2009 intimata formuleaza întâmpinare prin care solicita respingerea plângerii contraventionale formulate de catre petenta aratând ca aceasta a fost sanctionata pentru nerespectarea dispozitiilor art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990 R, cu sanctiunea principala a avertismentului si sanctiunea complementara a confiscarii sumei de 415.075 lei reprezentând venituri obtinute ilicit din efectuarea de acte si fapte de comert cu bunuri a caror provenienta nu a putut fi dovedita cu documente legale.
Pe cale de exceptie, intimata invoca tardivitatea formularii plângerii contraventionale, având în vedere ca, potrivit art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, aceasta trebuie formulata în termenul de 15 zile de la data înmânarii. În speta, precizeaza ca actul sanctionator a fost înmânat în data de 11.06.2009 administratorului delegat al societatii, care a semnat si a aplicat stampila pe dovada de comunicare. Petenta însa, a formulat plângere împotriva procesului-verbal de abia în data de 19.10.2009, evident peste termenul prevazut de lege.
Solicita intimata respingerea exceptiei nulitatii procesului-verbal, invocata de catre petenta prin plângere, apreciind ca potrivit Deciziei nr. 1/20.03.2009 persoana careia i-a fost înmânat actul sanctionator (dl. B.V.), are calitatea de reprezentant al societatii.
Pentru aceleasi considerente, solicita si respingerea exceptiei nulitatii din perspectiva comunicarii viciate a actului administrativ-jurisdictional.
Mai mult, arata intimata ca în urma efectuarii controlului au fost dresate doua procese verbale de contraventie, nr. 0250566/11.06.2009 – prin care a fost aplicata amenda contraventionala în cuantum de 1.500 lei si procesul-verbal de contraventie nr. 0250565/11.06.2009 – prin care au fost aplicate sanctiunea principala a avertismentului si sanctiunea complementara a confiscarii sumei de 415.075 lei. Desi au fost dresate la aceeasi data, în mod surprinzator, petenta invoca necunoasterea existentei numai a celui din urma act sanctionator (contestat în prezenta cauza).
Pe fond, arata intimata ca petenta a fost sanctionata cu sanctiunea principala a avertismentului si cu sanctiunea complementara a confiscarii sumei de 415.075 lei reprezentând venituri obtinute ilicit din efectuarea de acte si fapte de comert cu bunuri a caror provenienta nu a putut fi dovedita cu documente legale.
În drept, art. 115 – 118 C.proc.civ.
În dovedire a fost propusa proba cu înscrisuri (filele nr. 21 – 36 din dosar).
Prin raspunsul la întâmpinare petenta a precizat ca termenul de exercitare a caii de atac curge de la data comunicarii procesului-verbal de constatare si nu de la data înmânarii sale viciate, unei persoane neîndreptatite; ca numitul B.V., persoana fata de care s-au derulat procedurile de comunicare nu putea avea calitatea de reprezentant al sau în relatia cu autoritatea fiscala.
Atasat raspunsului de întâmpinare au fost depuse o serie de înscrisuri aflate la filele 38-103 din dosar.
În cauza s-a încuviintat si proba cu interogatoriul intimatei D.G.F.P., interogatoriu ale carui raspunsuri se afla atasate la filele 116-117 din dosar.
Analizând actele si lucrarile dosarului, prin prisma exceptiei invocate, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul verbal seria A 200 nr. 0250565/11.06.2009 încheiat de intimata D.G.F.P., petenta a fost sanctionata cu sanctiunea avertisment, pentru ca în data de 11.06.2009 în urma verificarii documentelor financiar-contabile puse la dispozitie de societatea petenta, s-a constatat ca agentul economic verificat a comercializat catre diverse societati comerciale bunuri în suma de 415.075 lei fara a face dovada provenientei acestora în conditiile legii: cu factura fiscala, seria CL ALA nr. 3407027 din 25.03.2004 a comercializat catre SC CCPR A.I. alumina calcinata, cu factura fiscala Seria CL ALA nr. 3407031 din 11.05.2004 a comercializat catre S.C. CCPR A.I., alumina calcinata, cu continuare în anexa 1 la procesul-verbal mai sus-mentionat si, cu masura complementara a confiscarii sumei de 415.075 lei.
Conform procesului verbal, la rubrica alte mentiuni, petenta recunoaste fapta si nu are obiectiuni de formulat,semnând în consecinta procesul-verbal.
Din perspectiva art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, verificând legalitatea procesului verbal de constatare a contraventiei, instanta apreciaza ca acesta întruneste cerintele prevazute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mentiunile obligatorii ce trebuie prevazute sub sanctiunea nulitatii ce poate fi constatata de instanta chiar si din oficiu.
Potrivit art. 31 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta retine ca împotriva procesului – verbal de constatare a contraventiei se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânarii sau comunicarii acestuia. Asadar, legiuitorul a stabilit un termen imperativ (peremptoriu) înauntrul caruia contravenientul trebuie sa îndeplineasca actul procedural prevazut de lege – în speta plângerea contraventionala – sub sanctiunea decaderii din dreptul de a mai exercita calea de atac si considerarii plângerii ulterioare ca tardiv formulata. Fiind stabilit în vederea exercitarii unui act de procedura, termenul are natura procedurala.
Pentru a stabili daca cererea petentei a fost facuta în termenul legal, instanta se raporteaza la punctul de plecare si de împlinire a termenului, ca si la modalitatea de calcul a acestuia.
Conform prevederii legale sus-citate termenul începe sa curga de la data înmânarii sau comunicarii procesului verbal de constatare a contraventiei. În speta, din mentiunile procesului verbal, petenta a semnat la rubrica privind luarea la cunostinta, rezultând, asadar, ca procesul verbal i-a fost comunicat prin înmânare, imediat dupa întocmirea sa, în data de 11.06.2009.
Conform art. 101 C.proc.civ., termenul pentru formularea plângerii contraventionale, termen procedural astfel cum s-a aratat mai sus, se calculeaza pe zile libere, fara a socoti ziua când a început si nici ziua când s-a sfârsit. Raportat la aceste dispozitii, în speta termenul s-a împlinit la sfârsitul zilei de 27.06.2009.
Momentul împlinirii termenului desemneaza încetarea posibilitatii de exercitare a dreptului în vederea caruia termenul a fost acordat. Astfel, în data de 23.10.2009, data la care a fost înregistrata la instanta – Judecatoria Calarasi plângerea contraventionala, petenta se afla în afara intervalului prevazut de lege pentru exercitarea acestui drept, cu consecinta constatarii tardivitatii plângerii sale.
Instanta nu poate retine apararea petentei formulata pe exceptie, anume aceea ca procesul-verbal de contraventie a fost înmânat unei persoane neîndreptatite si aceasta deoarece, la data efectuarii controlului dar, si întocmirii procesului-verbal contestat, avea calitatea de reprezentant al petentei, administratorul delegat B.V., care a preluat aceasta functie potrivit deciziei nr. 1/20.03.2009, de la numitul B.G.A. La data de 11.06.2009 s-a mai întocmit un act sanctionator, în prezenta aceleiasi persoane, ce avea în acel moment, potrivit aceleiasi decizii, nr. 1 din 20.03.2009 calitatea de administrator delegat al societatii petentei, acestuia fiindu-i înmânate pe baza de semnatura si stampila cele doua procese verbale. Mai mult din declaratiile date de numitul B.V. ( aflate la filele 21, 23 din dosar) la data efectuarii controlului rezulta ca acesta avea calitatea de administrator si împuternicit legal al societatii. Chiar si din “punctul de vedere” (aflat la fila 22 din dosar) exprimat de aceeasi persoana la solicitarea intimatei, rezulta ca acesta la data efectuarii controlului era administrator al societatii petente. Acest înscris mai scoate in evidenta si faptul ca numitul B.V. – administrator delegat al societatii petente, a fost de acord cu modul de desfasurare si rezultatele inspectiei fiscale. Nota explicativa data de aceeasi persoana la data efectuarii controlului si aflata la fila 24 din dosar, de asemenea scoate în evidenta faptul ca, aceasta nota explicativa a fost data tot în calitate de administrator. Potrivit deciziei administratorului unic exercitarea caii de atac împotriva procesului verbal era una din prerogativele atribuite administratorului delegat. Totodata retine ca petenta a achitat contravaloarea amenzii în cuantum de 1500 lei stabilita prin procesul-verbal încheiat în aceeasi zi, cu nr. 0250566 din 11.06.2009, aspect, de altfel recunoscut de catre petenta în sedinta publica din data de 19.01.2010, când, a precizat ca nu poate exista egalitate între cele doua procese verbale, aspect care conduce instanta la concluzia ca petenta a avut cunostinta de ambele procese verbale.
Cu privire la raspunsurile la interogatoriu formulate de intimata, cum ca acestea ar fi fost formulate în mod gresit de catre Activitatea de Inspectie Fiscala, retine ca aceasta, care este emitenta actului sanctionator, este o structura a D.G.F.P., fara personalitate juridica, iar potrivit Regulamentului de Organizare si Functionare, Biroul Juridic asigura reprezentarea acesteia în fata instantelor de judecata.
Fata de aceste considerente instanta apreciaza întemeiata exceptia invocata privind tardivitatea plângerii contraventionale formulate de petenta, urmând a o admite.
Din punct de vedere procedural, exceptia tardivitatii, fiind absoluta si peremptorie, conduce la respingerea plângerii contraventionale formulate (ca tardiva), iar cercetarea motivelor invocate de petenta apare, astfel, ca fiind de prisos.
Sentinta civila a ramas definitiva prin decizia civila nr. 448/R/11.05.2010 pronuntata de Tribunalul Calarasi.
