Drept civil. Plângere contravenţională. Plângeri prealabile


Drept civil. Plângere contravenţională.

Prin sentinţa civilă amintită instanţa a admis plângerea contravenţională formulată de petent împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei, a dispus înlocuirea sancţiunii amenzii aplicate prin procesul-verbal contestat, cu sancţiunea „avertisment”.

Pentru aceasta a avut în vedere următoarele:

Prin plângerea formulată la această instanţă la data de 10.10.2008 şi înregistrată sub nr. 4390/202/2008 petentul M.P.S. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie seria CC nr. 1441062 dresat la data de 27.09.2008 de agent constatator din cadrul intimatului I.P.J. Călăraşi.

În motivarea plângerii sale petentul arată că în data de 27.09.2008 a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 500 lei şi reţinerea permisului de conducere pentru neacordarea priorităţii de trecere pietonilor angajaţi în traversarea carosabilului prin zona semnalizată cu indicatorul „trecere pietoni”.

Precizează petentul că, deşi nu a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa şi a solicitat agentului constatator să-i prezinte filmul care susţine cele consemnate în actul sancţionator, acesta a refuzat.

Arată petentul că pe trecerea de pietoni nu era angajată nicio persoană în traversarea carosabilului.

În dovedire petentul a înţeles să se folosească de probele cu înscrisuri şi testimonială.

A fost depus la dosarul cauzei procesul-verbal contestat seria CC nr. 1441062/27.09.2008 (în original şi copie) şi adeverinţa nr. 626/06.11.2008 din care rezultă că petentul este student.

În termen legal intimatul I.P.J. Călăraşi formulează întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii contravenţionale şi menţinerea procesului-verbal, ca legal şi temeinic.

Se arată în întâmpinare că s-a procedat la sancţionarea contravenientului ca urmare a neacordării de către acesta a priorităţii de trecere pietonilor angajaţi în traversarea străzii.

În dovedire intimatul a propus administrarea probei cu înscrisuri (foto RADAR).

În drept, art. 115 – 118 C.proc.civ.

Pentru termenul de judecată din data de 25.11.2008 intimatul a comunicat instanţei două foto RADAR, raportul agentului constatator şi graficul de patrulare din 27.09.2008.

La solicitarea contestatorului, în cauză a fost audiat martorul D.E. în aceeaşi şedinţă de judecată.

Din depoziţia acestui martor a rezultat că este prieten cu petentul şi ştie pentru ce a fost sancţionat contravenţional; că, în momentul în care petentul a trecut cu autovehiculul pe trecerea de pietoni, nu era nici un pieton angajat în traversare; că, personal, nu a văzut nici un pieton angajat în traversare.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

În data de 27.09.2008 petentul, M.P.S., a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 500 lei şi cu măsura complementară a reţinerii permisului de conducere pentru neacordarea priorităţii de trecere pietonilor angajaţi în traversarea părţii carosabile prin zona semnalizată prin marcaj „trecere pietoni”, faptă prevăzută de art. 100 (3) b din O.U.G. nr. 195/2002,şi pentru nerespectarea conducătorului auto de a avea asupra sa documentele prevăzute de lege,în speţă permisul de conducere,faptă prevăzută de art. 101(1)18 din O.U.G 195/2002.

Verificând prioritar legalitatea procesului verbal de constatare a contravenţiei din perspectiva art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor (ordonanţa), instanţa apreciază că acesta întruneşte cerinţele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la menţiunile obligatorii ce trebuie înscrise sub sancţiunea nulităţii, ce poate fi constatată de instanţă chiar şi din oficiu.

În ce priveşte temeinicia procesului verbal, petentul a contestat starea de fapt reţinută, arătând, în esenţă, că nu erau angajaţi pietoni în traversarea străzii.

Reţinând din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 şi art. 34 din O.G. nr. 2/2001, cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie a petentului garantată de art. 6 CEDO, că procesul verbal de contravenţie nu este lipsit de forţă probantă, ci dimpotrivă face dovada situaţiei de fapt până la proba contrară, probă care trebuie făcută de contestator, instanţa constată că petentul nu a infirmat temeinicia procesului verbal sub aspectul existenţei faptei.

Astfel, conform declaraţiilor martorului audiat reţine că la momentul când a fost surprins de camerele video de supraveghere a traficului, în traversarea străzii nu erau angajaţi pietoni .Însă fotogramele radar arată că petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonilor.

Potrivit art. 109 din OUG nr. 195/2002 constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se face direct de către poliţistul rutier, iar conform art. 179 alin. 2 lit. b) din H.G. nr. 1391/2006, principala atribuţie a poliţistului rutier este de a constata şi aplica sancţiuni în cazul contravenţiilor aflate în competenţa sa. Constatarea (perceperea) faptelor contravenţionale are loc, de drept comun, prin propriile simţuri ale agentului rutier, fiind un moment distinct de cel al întocmirii procesului verbal şi care urmează ca o consecinţă firească a constatării/perceperii faptei.

În speţă, din declaraţiile luate de instanţă, rezultă că agentul rutier a constatat fapta personal şi prin mijloacele tehnice din dotare.

În aceste condiţii, instanţa apreciază că petentul nu a făcut dovada contrară celor constatate de agentul constatator şi sancţionate cu amendă, astfel că procesul verbal este legal şi temeinic întocmit.

Pe de altă parte, instanţa, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, va analiza legalitatea procesului verbal contestat sub aspectul sancţiunii aplicate, având în vedere şi dispoziţiile art. 21 alin. 3 din ordonanţă, potrivit cărora sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite. Art. 7 din acelaşi act normativ prevede posibilitatea aplicării sancţiunii avertismentului pentru fapte de gravitate redusă, chiar şi atunci când în actul de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu se prevede această sancţiune.

Dincolo de pericolul abstract pe care îl poate prezenta o contravenţie, trebuie individualizată sancţiunea în raport de circumstanţele concrete ale faptei şi ale persoanei. Astfel, sancţiunea trebuie dozată încât să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv şi educativ. Or, faţă de aceste considerente, instanţa apreciază că sancţiunea avertismentului este adecvată ţinând cont de faptul că petentul este student şi se află în întreţinerea părinţilor,fiind şi la prima abatere de acest gen.

În consecinţă, dispune reformarea procesului-verbal sub aspectul sancţiunii aplicate pentru fapta prevăzută la art. 101 (1) 18 din O.U.G. nr. 195/2002, în sensul înlocuirii sancţiunii amnezii dispuse, în sumă de 300 lei, cu sancţiunea “avertisment”.

Dispune reformarea procesului-verbal de contravenţie şi sub aspectul sancţiunii aplicate pentru fapta prevăzută de art. 100(3) b din O.U.G. nr. 195/2002, în sensul înlocuirii sancţiunii amnezii dispuse, în sumă de 200 lei, cu sancţiunea “avertisment”.

Menţine celelalte dispoziţii ale procesului-verbal, în sensul că va menţine măsura complementară a reţinerii permisului de conducere.

1

2