-Art.720 indice 1 Cod de procedură civilă
Modalitatea de conciliere nu trebuie să fie excesiv de formală cât priveşte desfăşurarea acesteia, fiind suficient ca din corespondenţa purtată între părţi să rezulte în mod neechivoc încercarea reclamantului de a soluţiona pe cale amiabilă litigiul apărut între părţi.
SENTINŢA CIVILĂ NR. 1003 DIN 30.04.2010
Reclamanta X a chemat în judecată pe pârâta Y solicitând ca aceasta să fie obligată la plata sumei de 7.491,09 lei din care 6788,17 lei cu titlu de tarife livrare apă şi 602,91 lei cu titlu de chirie teren de incintă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în anul 2007 prin punctul de lucru a livrat apă către Y în valoare de 6788,17 lei pe care a facturat-o cu facturile. Societatea pârâtă datorează reclamantei chiria aferentă semestrului II al anului 2007 în valoare de 602,92 lei pentru suprafaţa de 36 m.p. din incinta Punctului de Lucru proprietatea X necesar accesului în şi din birourile Punctului de lucru Y din vecinătate, pe care au facturat-o cu factura. Deşi au încercat în repetate rânduri compensarea între datoriile reciproce, pârâta nu a plătit facturile menţionate. S-a apelat şi la conciliere directă însă nu s-a ajuns la nici un rezultat.
Cererea este întemeiată pe dispoziţiile art.720 indice 1 şi urm. Cod procedură civilă.
Pârâta legal citată a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii formulate ca neîntemeiată şi nefondată, invocă excepţia timbrării insuficiente a cererii reclamantei şi excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată întrucât la dosarul cauzei nu există nici o dovadă de primire a textului concilierii şi confirmarea primirii acesteia de către societatea pârâtă aşa cum prevăd dispoziţiile art. 720 indice 1 alin.2 din . Se anexează înscrisuri. Societatea pârâtă a depus cerere reconvenţională prin care solicită obligarea societăţii reclamante la plata sumei de 84.859,93 lei reprezentând sold debitor ca urmare a chiriei pe teren şi pe calea ferată datorată de aceasta, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că între societatea pârâtă, în calitate de proprietar, şi societatea reclamantă, în calitate de pârât, au fost încheiate două contracte: unull având ca obiect suprafaţa de teren de 466 m.p. cu o chirie lunară de 512 USD /lună +TVA, şi unul având ca obiect calea ferată, încheiate pe o perioadă de un an, pentru plata chiriei şi a căii ferate au fost emise facturilecare au fost depuse la poştă pe data de 21.08.2008 şi primite de reclamantă la data de 22.08.2008. Aceste facturi nu au fost achitate de reclamantă deşi aceasta a intrat în posesia lor refuzând în mod nefondat achitarea acestora. Şi în prezent terenul în suprafaţă de 466 m.p. închiriat prin contract este folosit de societatea reclamantă pe el fiind amplasate puţ, cabină pompe, cabină hidrofor şi hidrofor, proprietatea reclamantei. Se face referire la dispoziţiile art. 1437 din Codul civil privind reînnoirea tacită a contractului de locaţiune cu toate drepturile şi obligaţiile care decurg . Se fac apoi precizări referitoare la sumele datorată de societatea reclamantă către pârâtă, în sensul că chiria pentru teren este de 45.855,35 lei, iar chiria pentru calea ferată este de 39.004,58 lei, prin urmare suma totală datorată de societatea reclamantă este de 84.859,93 lei.
Faţă de cele susţinute se solicită admiterea cererii reconvenţionale şi obligarea reclamantei la plata sumei de 84.859,93 lei, cu cheltuieli de judecată.
Z a depus la dosar cerere de intervenţie în interes propriu prin care solicită obligarea reclamantei la plata sumei de 7.680 lei reprezentând sold debitor ca urmare a prestaţiilor efectuate de către aceasta, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că în luna iunie 2008 au fost efectuate prestări servicii către reclamantă constând în treceri cu bacul în zona în care reclamanta are teren agricol concesionat. Ca urmare a prestărilor efectuate a fost emisă factura în valoare de 14.805 lei , ce nu a fost achitată de reclamantă. La data de 25.11.2009 prin adresa reclamanta a fost chemată la conciliere care nu a avut rezultatul dorit în sensul de a se stinge litigiul pe cale amiabilă, iar la data de 12.02.2010 reclamanta a achitat suma de 7124,20 lei din factura rămânând astfel un rest de plată de 7680 lei care este obiectul prezentei cereri de intervenţie în interes propriu.
Reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care solicită respingerea excepţiei de netimbrare şi a excepţiei prematurităţiii, iar cu privire la cererea reconvenţională se solicită respingerea acesteia ca nefondată întrucât în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1437 din Codul civil fiind aplicabile dispoziţiile privitoare la servitutea de trecere conform art. 616 şi urm. şi faţă de dispoziţiile OG 60/2004 privind dreptul de trecere pe linia ferată industrială. Se solicită şi respingerea cererii de intervenţie în interes propriu formulată de intervenient Z.
Prin încheierea de şedinţă instanţa, având în vedere faptul că nu se indică şi nu rezultă o legătură între raportul juridic dintre intervenient şi pârât şi pretinsul raport dintre reclamant şi Z a respins cererea de intervenţie în interes propriu. Referitor la excepţia de netimbrare invocată de pârâtă prin întâmpinare, faţă de faptul că la dosar reclamanta a depus dovada timbrării acţiunii a respins excepţia de netimbrare a cererii, şi având în vedere că au fost depuse dovezi că pârâta a fost convocată pentru concilieri, a respins excepţia prematurităţii cererii invocată de pârâtă.
Prin urmare instanţa constată că în anul 2007 X a livrat apă prin Punctul de lucru către Y şi că a închiriat societăţii menţionate o suprafaţă de 37,5 m.p. teren . Pentru cantitatea de apă livrată şi pentru chiria aferentă ultimelor 9 luni din anul 2007 au fost emise facturile fiscale în care se menţionează că valoarea apei livrate este de 6788,17 lei , iar valoarea chiriei este de 602,92 lei.
Potrivit art. 7201 Cod procedură civilă, în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. Modalităţile şi condiţiile în care urmează să se efectueze această conciliere sunt reglementate tot de art. 720 indice 1 Cod procedură civilă, alin.2 – 5. Aşa cum se poate observa din adresa pârâta a fost invitată pentru soluţionarea litigiului dintre părţi la sediul reclamantei pentru data de 13 iunie 2008, invitaţie căreia nu i-a dat curs.
Conform deciziei nr. 1789/27 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modalitatea de conciliere nu trebuie să fie excesiv de formală cât priveşte desfăşurarea acesteia, fiind suficient ca din corespondenţa purtată între părţi să rezulte în mod neechivoc încercarea reclamantului de a soluţiona pe cale amiabilă litigiul apărut între părţi. Întrucât din probele administrate în cauză s-a dovedit că reclamanta a invitat pârâta la sediul său pentru soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, concilierea neavând loc tocmai datorită refuzului pârâtei de a da curs acestei invitaţii, instanţa urmează a respinge excepţia privind prematuritatea cererii ca fiind neîntemeiată.
În apărare pârâta a depus la dosar contractul de închiriere teren încheiat între pârâtă în calitate de proprietar (locator) şi reclamantă în calitate de chiriaş (locatar) având ca obiect suprafaţa de teren de 466 m.p. cu o chirie lunară de 512 USD /lună +TVA, şi contractul de închiriere având ca obiect calea ferată, încheiate pe o perioadă de un an. Pentru plata chiriei şi a căii ferate societatea pârâtă a emis facturile în valoare de 8614 lei şi în valoare de 9081,61 lei, facturi care au fost depuse la poştă pe data de 21.08.2008 şi primite de societatea reclamantă la data de 22.08.2008, dar neachitate de aceasta. Şi în prezent terenul în suprafaţă de 466 m.p. închiriat prin contractul este folosit de societatea reclamantă pe el fiind amplasate puţ, cabină pompe, cabină hidrofor şi hidrofor, proprietatea reclamantei. Din cele două facturi se constată că datoria reclamantei către pârâtă este de 17.695,61 lei( 8.614 lei+ 9.081,61 lei).
Potrivit dispoziţiilor art. 969 Cod civil Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Ele se pot revoca prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege, iar potrivit art. 970 Cod civil Convenţiile trebuie executate cu bună-credinţă. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei, după natura sa.
Întrucât societatea reclamantă nu a făcut dovada că ar fi achitat facturile şi nici emise pentru ultimele 6 luni ale anului 2007 se apreciază că atât contractele şi-au încetat aplicabilitatea, întârzierea la plata depăşind cele 30 de zile stipulate în contracte. În cauză sunt incidente dispoziţiile speciale prevăzute prin OG nr.60/2004 şi ale HG nr2299/2004.
Având în vedere materialul probator administrat în cauză şi faţă de dispoziţiile legale sus – menţionate instanţa urmează a admis cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta şi a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă.
Sentinţa a rămas irevocabilă la data de 02.12.2010 prin respingerea recursului.
