jurisprudentei Curtii de Justitie a U.E. (C-402/09 – Cauza TATU)
Prin cererea înregistrata pe rolul acestui tribunal la data de 13 aprilie 2011, reclamantul MV, a chemat în judecata ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SLOBOZIA si DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE IALOMITA, ambele cu sediul în Slobozia, str.Matei Basarab, nr.14, judetul Ialomita, solicitând anularea deciziei nr.332/7 decembrie 2010, emisa de pârâta D.G.F.P. Ialomita si, pe cale de consecinta, desfiintarea deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr.23474/15 noiembrie 2010 si restituirea sumei de 3.595 lei, actualizata cu rata dobânzii legale, precum si plata cheltuielilor de judecata .
În motivarea cererii sale, reclamantul a aratat ca a achizitionat un autoturism second – hand dintr-un stat al Uniunii Europene, iar pentru înmatricularea acestuia a fost obligat sa achite taxa auto d e poluare .
Considera reclamantul ca perceperea acestei taxe este contrara normelor Comunitatii Europene întrucât ea se constituie într-un depozit discriminatoriu care încalca principiul liberei circulatii a produselor între statele U.E.
În dovedirea cererii sale, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri .
În drept, reclamantul si-a întemeiat cererea sa pe dispozitiile Tratatului Comunitatii Europene, Constitutia României si Codul de procedura civila .
Cererea a fost legal timbrata cu suma de 39 lei – taxa timbru si 0,5 lei timbru judiciar .
Prin întâmpinare, pârâta D.G.F.P. Ialomita a solicitat respingerea cererii reclamantului, considerând ca încasarea taxei de poluare este legala si se sprijina pe dispozitiile O.U.G. nr.50/2008, dispozitii care în ultima forma a actului normativ sunt în concordanta cu normele C.E.
S-a solicitat totodata de catre pârâta introducerea în cauza, în calitate de chemat în garantie, a Administratiei Fondului pentru Mediu, întrucât taxa perceputa reclamantului se varsa în acest fond, iar în situatia în care s-ar admite actiunea reclamantului chematul în garantie sa fie obligat sa achite pârâtului suma solicitata de reclamant.
La rândul sau, pârâta A.F.P. Slobozia, prin întâmpinare, a solicitat de asemenea respingerea ca neîntemeiata a cererii reclamantului, sustinând ca dispozitiile cuprinse în O.U.G. nr.50/2008 sunt în concordanta cu Tratatul Comunitatii Europene.
Din actele si lucrarile dosarului, tribunalul retine urmatoarele :
Pentru înmatricularea unui autoturism marca OPEL achizitionat de reclamant din Franta, s-a perceput taxa de poluare, potrivit deciziei de calcul din 15 noiembrie 2010 în suma de 3.595 lei, decizie emisa de pârâta A.F.P. Slobozia .
Împotriva acestei decizii, în conditiile art.205 si urmatoarele Cod procedura fiscala, reclamantul a formulat contestatie, contestatie care a fost respinsa de pârâta D.G.F.P. Ialomita, potrivit deciziei nr.332/7 decembrie 2010.
În ambele situatii pârâtele organe fiscale au motivat faptul ca perceperea si calculul taxei de poluare sunt legale si au la baza dispozitiile O.U.G. nr.50/2008, dispozitii care sunt în concordanta cu normele Tratatului Comunitatii Europene.
Cererea formulata de reclamant apare întemeiata pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.1 alin.1 din O.U.G. nr.50/2008, cu modificarile ulterioare rezulta ca se instituie plata taxei de poluare pentru autovehiculele reglementate de art.3 alin.1 din acelasi act normativ, respectiv autovehiculele din categoriile M1, M3 si M1-M3, astfel cum acestea sunt definite în RNTR2.
Rezulta din cuprinsul art.7 lit.a din O.U.G. nr.50/2008 ca obligatia de plata a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculari a unui autovehicul în România.
Din economia acestui din urma text de lege se poate retine existenta unei discriminari atunci când autovehiculele înmatriculate într-un stat comunitar, la prima înmatriculare în Române li se percepe taxa de poluare, în schimb autovehiculelor similare aflate pe piata interna, la reînmatriculare în urma vânzarii acestora, aceasta taxa nu s e percepe.
Se poate concluziona ca aceasta practica instituita potrivit O.U.G. nr. 50/3008 încalca principiul liberei circulatii a produselor între statele U.E. afirmat de art. 28 din T.C.E., actualmente art. 34 din TFUE si cel al instituirii unor taxe discriminatorii reglementate de art. 90 din T.C.E., actualmente art. 110 din TFUE întrucât masurile fiscale sunt astfel stabilite încât descurajeaza punerea în circulatie în România a tuturor autovehiculelor de ocazie, cumparate din state membre, fara însa a descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie, cu vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala.
Rezulta aceasta concluzie cu suficienta convingere si din hotarârea Curtii de Justitie a U.E. din 7 aprilie 2011 (C-402/09 Cauza Tatu), când aceasta curte, având a da un raspuns unei întrebari preliminare formulata în temeiul art. 234 C.E. de Tribunalul Sibiu a statuat ca reglementarile O.U.G. nr. 50/2008 nu asigura neutralitatea taxei de poluare în privinta vehiculelor de ocazie importate si a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul national anterior instituirii taxei mentionate, si ca prin aceasta se încalca dispozitiile art. 90 din fostul T.C.E., actualmente art. 110 din TFUE.
Asa fiind, existând o contradictie între norma interna si norma comunitara, în cauza îsi gaseste aplicarea dispozitiile art. 148 din Constitutie, care prevad ca urmare a aderarii la Uniunea Europeana prevederile tratatelor constitutive precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2) iar Parlamentul, Presedintele, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la îndeplinire a obligatiilor din actul de aderare asumate prin Legea nr. 157/2005.
De altfel jurisprudenta Curtii Europene de Justitie a stabilit ca legea care se îndeparteaza de tratat nu ar putea sa duca la anularea lui, dat fiind natura sa originara si speciala, fara a-l lipsi de caracterul de lege comunitara.
Acest principiu stabilit în cauza COSTA/ENEL(1964) a stabilit si relatia dintre dreptul comunitar si dreptul national al statelor membre, aratând ca dreptul comunitar este o ordine juridica independenta care are prioritate de aplicare chiar si în fata dreptului national ulterior.
Asa fiind, constatându-se neconcordanta dintre norma interna (O.U.G. nr. 50/2008) si norma comunitara (TCE actualmente TFUE) tribunalul urmeaza a admite ca întemeiata actiunea reclamantului si a dispune restituirea sumei încasata de la acesta cu titlu de taxa auto de poluare.
Totodata, fiind o suma încasata necuvenit cu titlu de taxa fiscala, urmeaza ca organele fiscale sa achite si dobânda legala calculata potrivit art. 124 Cod procedura fiscala la data restituirii efective a taxei încasate.
Cu privire la cererea de chemare în garantie a Administratiei Fondului pentru Mediu si aceasta urmeaza a fi admisa ca întemeiata.
Astfel, potrivit art. 60 si urmatoarele Cod procedura civila partea poate sa cheme în garantie o alta persoana împotriva careia ar putea sa se îndrepte când ar cadea în pretentii cu o cerere în garantie sau în despagubire.
Cum potrivit art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 sumele încasate cu titlu de taxa de poluare pentru autoturism se constituie la bugetul Fondului pentru mediu si se gestioneaza de Administratia Fondului pentru Mediu iar pârâta Administratia Finantelor Publice Slobozia a cazut în pretentii, urmeaza a admite cererea de chemare în garantie si a obliga chematul în garantie catre pârâta Administratia Finantelor Publice Slobozia la plata sumei achitata de acesta reclamantului.
La cererea reclamantului, potrivit art. 274 Cod procedura civila pârâtele Administratia Finantelor Publice Slobozia si D.G.F.P. Ialomita urmeaza a fi obligate si la plata cheltuielilor de judecata în suma de 3.950 lei catre reclamant.
Asa fiind, pentru aceste considerente urmeaza a admite ca întemeiata cererea formulata de reclamantul MV împotriva pârâtelor Administratia Finantelor Publice Slobozia si D.G.F.P. Ialomita.
Urmeaza a dispune anularea deciziei nr. 332 din 7 decembrie 2010 emisa de pârâta D.G.F.P. Ialomita si admitând contestatia formulata de reclamant va dispune desfiintarea deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 23474 din 15 noiembrie 2010, emisa de pârâta Administratia Finantelor Publice Slobozia.
Va dispune obligarea pârâtei Administratia Finantelor Publice Slobozia catre reclamant la restituirea sumei de 3.595 lei precum si a dobânzilor legale aferente, calculate potrivit art. 124 Cod procedura fiscala la data platii efective.
Va obliga pârâtele D.G.F.P. Ialomita si Administratia Finantelor Publice Slobozia la plata catre reclamant a sumei de 39,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Va admite ca întemeiata cererea de chemare în garantie si va obliga chemata în garantie Administratia Fondului pentru Mediu catre pârâta Administratia Finantelor Publice Slobozia la plata sumei achitata de aceasta cu titlu de suma încasata necuvenit reprezentând taxa de poluare si dobânzi legale, catre reclamant.
(TRIBUNALUL IALOMITA – SECTIA CIVILA, SENTINTA CIVILA NR.1485 din 06.06.2011)
