– Legea nr. 8/1996, art.4 alin.1;
Înregistrarea operei muzicale la organismul de gestiune colectiva a drepturilor de autor are un caracter facultativ, iar împrejurarea ca reclamantii au înregistrat si la ORDA opera muzicala nu este relevanta în ce priveste nasterea dreptului de autor, asa cum nu este constitutiva de drepturi nici înregistrarea la UCMR ADA, aceasta având relevanta doar cu privire la data si având drept scop asigurarea exercitarii colective, în conditiile legii, a drepturilor cuvenite pentru operele muzicale, mai ales a acelora pentru care gestiunea colectiva este obligatorie.
Prin urmare, pentru solutionarea problemei de drept deduse judecatii – cine este titularul dreptului de autor asupra operei muzicale ce face obiectul prezentei cauze – Curtea va porni, asemanator primei instante, de la prezumtia relativa cu privire la calitatea de autor, reglementata la art.4 alin.1 din legea dreptului de autor si a drepturilor conexe, prin care se prevede ca se prezuma a fi autor, pâna la proba contrara, persoana sub numele careia opera a fost adusa pentru prima data la cunostinta publica.
Prin urmare, pentru solutionarea problemei de drept deduse judecatii – cine este titularul dreptului de autor asupra operei muzicale ce face obiectul prezentei cauze – Curtea va porni, asemanator primei instante, de la prezumtia relativa cu privire la calitatea de autor, reglementata la art.4 alin.1 din legea dreptului de autor si a drepturilor conexe, prin care se prevede ca se prezuma a fi autor, pâna la proba contrara, persoana sub numele careia opera a fost adusa pentru prima data la cunostinta publica.
Din vizionarea CD-ului care contine fragmentul din emisiunea de televiziune din ziua de 03.04.2009 (data anterioara datei de înregistrare la UCMR-ADA de catre pârâti si care ar putea fi luata în considerare ca fiind data când opera a fost adusa la cunostinta publica pentru prima oara), reiese ca, în cadrul emisiunii, înainte de a interpreta melodia în litigiu, artista a mentionat titlul acesteia si numele compozitorului, astfel încât Curtea va constata ca fiind aplicabila prezumtia legala în favoarea reclamantului. (Decizia nr.169.A din 24.06.2010 – Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IX-a Civila si Pentru Cauze Privind Proprietatea Intelectuala)
Prin cererea înregistrata la data de 15.09.2009 pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a III-a Civila, reclamantii I.L.M. si SC RBA D.I.E. SRL au chemat în judecata pe pârâtii S.A. si SC R SRL, solicitând instantei si în contradictoriu cu UCMR-ADA, sa dispuna:
– recunoasterea drepturilor de autor si a drepturilor conexe pentru opera muzicala S.T. reclamantului I.L.M. ;
– recunoasterea dreptului de editor al operei muzicale S.T. pentru reclamanta SC RBA D.I.E. SRL;
– constatarea încalcarii de catre pârâti a dreptului de autor al reclamantului pentru opera muzicala S.T., si de editor al operei al reclamantei si pe cale de consecinta sa se dispuna interzicerea oricaror acte sau fapte juridice ale acestora în legatura cu opera muzicala, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, s-a aratat de catre reclamanti ca, prin contractul de cesiune a drepturilor de autor, contract de editare nr. 30 /27.02.2009, încheiat între SC RBA D.I.E. SRL în calitate de editor, si I.L.M., în calitate de autor, acesta din urma a cedat în exclusivitate editorului dreptul de proprietate asupra operei muzicale S.T., compozitor si textier I.L.M.
La data de 03.04.2009, opera muzicala S.T., compozitor si textier I.L.M., a fost adusa la cunostinta publicului prin difuzarea de catre postul TV Antena 1, la emisiunea “Neata cu Razvan si Dani”, în interpretarea artistei K., iar dupa 7 zile de la aceasta data, pârâtii au solicitat prin declaratie pe proprie raspundere înscrierea operei S.T. în registrele UCMR – ADA (declaratia nr. 2995/10.04.2009), cu mentiunea compozitor si textier S.A., editor SC R SRL.
Prin declaratia nr. 3071/22.04.2009, aceeasi opera muzicala a fost înregistrata la UCMR – ADA cu mentiunea compozitor si textier I.L.M., editor SC RBA D.I.E. SRL., iar potrivit raportului nr. 3/30.04.2009 al Comisiei Profesionale a UCMR ADA, cele doua declaratii privesc aceeasi opera muzicala, motiv pentru care aceasta a fost încadrata la categoria conflict si a fost blocata plata remuneratiilor pâna la solutionarea de catre parti a diferendului, fie pe cale amiabila, fie prin hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila.
Reclamantii arata ca încercarea de rezolvare pe cale amiabila a litigiului a ramas fara rezultat, asa încât se impune solutionarea litigiului în baza disp. art. 139 din legea nr. 8/1996, cu modificarile ulterioare, instanta urmând sa stabileasca cine are calitatea de autor, având în vedere ca potrivit dispozitiilor art. 3 din lege este autor persoana sau persoanele fizice care au creat opera, iar conform dispozitiilor art. 4 pct. 1 se prezuma a fi autor, pâna la proba contrara, persoana sub numele careia opera a fost adusa pentru prima data la cunostinta publica. Astfel, se instituie o prezumtie legala de autorat în favoarea persoanei care a adus pentru prima data opera la cunostinta publica.
Reclamantii invoca si dispozitiile de la art. 15 pct. 1 privind comunicarea publica a operei si definitia radiodifuzarii, aratând ca opera în discutie a fost adusa la cunostinta publica la data de 03.04.2009, fiind difuzata pe postul TV Antena 1, si întrucât nu exista nici o proba contrara din care sa rezulte ca autorul operei este pârâtul S.A., prezumtia legala opereaza în favoarea reclamantului I.L.M., acesta fiind prezumat de drept ca autor al operei muzicale.
Pârâtii SC R. SRL si S.A.C. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea actiunii reclamantilor, ca neîntemeiata.
În motivarea întâmpinarii, se arata ca opera muzicala S.T. a fost adusa la cunostinta publica prin difuzare la postul TV Antena 1, în interpretarea artistului K., prin frauda si sustragere a operei de la compozitorul real, la care reclamantul a fost invitat ca si colaborator. Acesta a profitat de situatie si a intrat în posesia suportului pe care fusese înregistrata piesa originala, fara permisiunea autorului, iar ulterior a adus-o prin frauda la cunostinta publicului. Pârâtii arata ca au formulat plângere penala împotriva reclamantului, cercetarile efectuându-se la Parchetul de pe lânga Tribunalul Iasi.
Mai arata pârâtii ca opera muzicala în discutie este exploatata în temeiul unor contracte de cesiune încheiate cu SC R., sub aspectul drepturilor de autor si al drepturilor conexe, piesa S.T. fiind realizata de un colectiv de persoane, în cadrul studioului administrat de S.A., pe baza liniei melodice compuse de acesta, iar reclamantul a facut parte din echipa, rezultatul fiind coordonat, aprobat si decis de pârâtul S.A. Reclamantul nu a avut un aport creativ la realizarea operei, participând doar la transpunerea tehnica a creatiei pârâtului, fiind astfel realizate toate elementele alaturate liniei melodice, respectiv ritmul, partea instrumentala, textul, traducerea, înregistrarea vocilor etc., iar toate etapele creatiei se afla stocate în echipamentele studioului.
Mai arata pârâtii ca se poate dovedi cu probe certe ca pârâtul S.A. este autorul, potrivit dispozitiilor art. 6, alin. 2 din Legea nr. 8/1996, modificata, prima fixare pe un suport mecanic a operei facând obiectul cesiunii catre SC R SRL.
Referitor la prezumtia relativa, instituita de lege la art. 4, alin. 1, pârâtii arata ca aceasta opereaza numai în lipsa unor probe contrare, iar acestea exista, una dintre probe fiind includerea în repertoriul UCMR ADA a operei, rasturnându-se astfel prezumtia relativa. Înregistrarea piesei a fost sustrasa din studioul pârâtului, asa cum s-a aratat, iar opera a fost realizata de un colectiv de autori.
Reclamantii au precizat cererea de chemare în judecata, în sensul ca temeiul de drept al actiunii este art.4 pct.1 din Legea nr.8/1996, opera fiind adusa la cunostinta publica, prima data, în emisiunea de la Antena 1, pe data de 03.04.2009.
Prin sentinta civila nr. 363 din 09.03.2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a III-a Civila a fost respinsa actiunea precizata a reclamantilor, ca neîntemeiata.
În motivarea sentintei, se arata ca atât reclamantii, cât si pârâtii, s-au înscris la organismul de gestiune colectiva, UCMR – ADA, în calitate de autor (persoana fizica), respectiv de editor (persoana juridica), ai operei muzicale S.T., având în vedere ca reclamantul I.L.M., a încheiat un contract de cesiune cu reclamanta SC RBA D.I.E. SRL, cu privire la opera muzicala S.T., iar pârâtul S.A. a încheiat cu pârâta SC R SRL un contract pentru opera muzicala S.T.. Faptul ca este vorba de aceeasi opera muzicala este confirmat de catre pârâta UCMR – ADA, care a stabilit în cadrul Comisiei profesionale, în baza partiturilor anexate declaratiilor de înscriere, ca este vorba de aceeasi lucrare, având acelasi titlu, asa încât a stopat toate platile rezultate din utilizarile operei muzicale( radiodifuzare, comunicare publica în orice fel etc.), urmând a se stabili cine este autorul.
Tribunalul a constatat ca, în raport de data depunerii declaratiei de înregistrare la UCMR – ADA, poate fi considerat drept autor, pârâtul S.A., având în vedere ca acesta s-a înregistrat la data de 10.04.2009, cu opera muzicala S.T., durata 4:00 min., editor SC R SRL, fata de data de 08.05.2009, la care s-a înregistrat reclamantul I.L.M., cu opera muzicala S.T., durata 3:20 min., editor SC RBA D.I.E. SRL. Reclamantul invoca însa faptul ca în favoarea sa opereaza prezumtia relativa cu privire la calitatea de autor, reglementata la art. 4 , alin. 1 din legea dreptului de autor si a drepturilor conexe, prin care se prevede ca se prezuma a fi autor, pâna la proba contrara, persoana sub numele careia opera a fost adusa pentru prima data la cunostinta publica. Tribunalul a constatat ca la alin. 2 se prevede ca atunci când opera a fost adusa la cunostinta publica sub forma anonima, sau sub un pseudonim, care nu permite identificarea autorului, dreptul de autor se exercita de catre persoana fizica sau juridica ce o face publica având consimtamântul autorului, atâta timp cât acesta nu-si dezvaluie identitatea.
În cauza nu sunt incidente nici dispozitiile de la alin.1 si nici dispozitiile de la alin.2 din textul citat. Astfel, cu privire la dispozitiile de la primul alineat, se retine din vizionarea CD-ului care contine fragmentul din emisiunea de la Antena 1 din ziua de 03.04.2009( data anterioara datei de înregistrare la UCMR ADA de catre pârâti si care ar putea fi luata în considerare ca fiind data când opera a fost adusa la cunostinta publica pentru prima oara) ca în cadrul emisiunii, înainte de a interpreta melodia S.T., artista K. a mentionat titlul acesteia si numele compozitorului, dar numele mentionat nu coincide cu numele reclamantului din actiune. De asemenea, pe ecran au fost mentionate numele operei muzicale si numele interpretei, dar nu si numele compozitorului, asa încât nu se poate stabili vreo legatura cu reclamantul. În plus, reclamantii nu au facut nici o dovada cu privire la eventuala folosire de catre acesta a unui pseudonim, care sa permita legatura cu numele reclamantului din cauza. Pentru aceste considerente nu sunt aplicabile nici dispozitiile de la alin. 2, având în vedere ca nu se mentioneaza nicaieri despre existenta unui eventual pseudonim artistic al reclamantului, care pretinde ca este autorul operei muzicale S.T., asa cum pretinde si pârâtul.
În aceasta situatie, având în vedere ca nu s-a facut dovada ca la prima aducere la cunostinta publica a operei muzicale aceasta a fost însotita de numele reclamantului, nu se poate retine ca opereaza prezumtia legala de la art. 4, ci dimpotriva, prezumtia este rasturnata de faptul înregistrarii la UCMR ADA, de catre pârâti a operei muzicale, anterior datei la care s-au înregistrat reclamantii, autorul operei muzicale putând astfel beneficia de toate drepturile exclusive (art. 12 la art. 14) prevazute de legea speciala, drepturi pe care acesta le-a cesionat, conform termenilor din contractul încheiat cu editorul sau.
Împrejurarea ca reclamantii au înregistrat si la ORDA opera muzicala nu este relevanta în ce priveste nasterea dreptului de autor, asa cum nu este constitutiva de drepturi nici înregistrarea la UCMR ADA, aceasta având relevanta doar cu privire la data si având drept scop asigurarea exercitarii colective, în conditiile legii, a drepturilor cuvenite pentru operele muzicale, mai ales a acelora pentru care gestiunea colectiva este obligatorie. Înregistrarea este deci facultativa, asa cum au sustinut reclamantii, dar sustinerile acestora cu privire la calitatea de autor urmeaza sa fie înlaturate, având în vedere ca nu s-a facut dovada ca opera apartine reclamantului I.L.M., conform prezumtiei legale examinate mai înainte.
Asa fiind, nu se poate recunoaste dreptul de autor în favoarea reclamantului si nici dreptul de editor în favoarea societatii reclamante, nu se poate constata vreo încalcare a drepturilor de autor sau editor si nu se poate interzice pârâtilor sa dispuna de opera muzicala S.T. în orice fel, conform legii.
Împotriva acestei sentinte au formulat apel la data de 21.04.2010 reclamantii I.L.M. si SC RBA D.I.E. SRL, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotarârii atacate si recunoasterea dreptului de autor si a drepturilor conexe pentru opera muzicala S.T. apelantului-reclamant I.L.M. cunoscut sub pseudonimul de E.M.; recunoasterea dreptului de editor al operei muzicale S.T. pentru apelanta-reclamanta SC RBA D.I.E. SRL; sa se constate ca pârâtii-intimati au încalcat dreptul de autor si de editor si pe cale de consecinta sa dispuneti interzicerea oricaror acte si fapte juridice ale acestora în legatura cu opera muzicala cunoscuta sub numele de S.T.; obligarea pârâtilor-intimati sa plateasca cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii de apel, se arata ca instanta de fond nu s-a pronuntat cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale active ridicata de pârâtul intimat UCMR-ADA.
Instanta, în motivarea sentintei ia în considerare întâmpinarea depusa la dosar de pârâtii-intimati S.A. si SC R SRL, cu toate ca în încheierea de sedinta din data de 08.12.2009 instanta admite sustinerile apelantilor cu privire la încalcarea dispozitiilor art.115 C.civ., considerând înscrisul denumit “întâmpinare” ca note scrise de sedinta, sedinta la care pârâtii-intimati nu au fost prezenti si nici reprezentati, deoarece la dosar nu exista nici o împuternicire avocatiala care sa faca dovada reprezentarii pârâtilor, deci înscrisul denumit “întâmpinare” nu poate fi luat în considerare nici chiar ca note scrise de sedinta, deoarece este semnat si stampilat de catre avocat, nu de catre pârâti.
Conform principiului rolului activ al judecatorului, prevazut de art.129 alin 4 si 5 C.pr.civ., instanta de fond, dupa administrarea probei cu CD-ul depus de apelantii-reclamanti si vizionarii acestuia de catre instanta, aceasta nu a pus în dezbatere si nici nu a solicitat probe suplimentare în vederea lamuririi celor sustinute de artista cunoscuta sub numele de K. în cadrul emisiunii “Neata cu Razvan si Dani” cu ocazia aducerii la cunostinta publica a compozitiei muzicale S.T. sub urmatoarele aspecte: cine este E.M.; artista a mentionat ca, compozitorul E.M. este persoana care a participat în calitate de compozitor si la crearea melodiilor de pe albumul AKCENT ~ STAY WITH ME si THATS MY NAME; sustinerile artistei ca, melodia S.T., este deja difuzata pe postul de radio VIBE FM; cu toate ca instanta face vorbire de prevederile art.4 alin.2 din Legea nr.8/1996 modificata nu a pus în vedere apelantilor-reclamanti necesitatea unei declaratii din partea artistei cunoscuta sub numele de K. prin care sa aduca la cunostinta instantei lamuriri cu privire la numele si persoana autorului compozitiei cunoscuta sub numele de S.T., probe suplimentare care, daca ar fi fost solicitate si administrate în dosar, ar fi facut dovada fara tagada ca dl. I.L.M. este unul si acelasi cu E.M.
De asemenea, se arata ca prin actiune apelantii – reclamantii au solicitat ca probe: acte, interogatoriu si martori din care instanta a admis numai înscrisuri, respingând interogatoriul si martorii cu toate ca în dezbateri avocatul apelantilor – reclamantii a motivat ca proba cu martori o solicita în dovedirea faptului ca apelantul – reclamant I.L.M., este una si aceeasi persoana cu E.M. despre care se face vorbire în CD.
În drept, au fost invocate dispozitiile art.282 – 298 C.pr.civ.
Intimata SC R SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivarea întâmpinarii, s-a retinut ca întâmpinarea de la prima instanta îndeplinea conditiile de fond si de forma pentru a produce efecte juridice. Lipsa dovezii reprezentarii este un aspect formal, pe care înteleg sa îl rezolve în acest stadiu procesual, depunând duplicat de pe împuternicirea avocatiala omisa pentru fondul cauzei. se sustine, în mod exagerat, ca instanta, în virtutea rolului activ, trebuia sa faca investigatii suplimentare privind stabilirea autorului. Admitând ca instanta ar fi procedat la administrarea unor probatorii suplimentare, lamurirea unor aspecte în cadrul judiciar restrâns al litigiului nu ar fi înlaturat omisiunea interpretei privind aducerea la cunostinta publica a numelui autorului odata cu aducerea la cunostinta a operei. Numele autorului ar fi trebuit indicat clar, în persoana reclamantului, la emisiunea “Dimineata împreuna cu Razvan si Dani” si nu în cadrul dezbaterii judiciare.
Pentru dovedirea cererii de apel, apelantii au solicitat administrarea probei cu înscrisuri si cu un martor, probe ce au fost încuviintate de instanta prin încheierea de sedinta de la data de 10.06.2010.
A fost audiata martora Popa Olga Cristiana, sub prestare de juramânt, declaratia acesteia fiind consemnata si atasata la dosarul cauzei.
Analizând cauza de fata prin prisma motivelor de apel formulate de apelanti, a apararilor invocate de intimati si fata de ansamblul probator administrat în cauza, Curtea retine urmatoarele:
Într-un prim motiv de apel, se invoca faptul ca instanta de fond nu s-a pronuntat cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive ridicata de pârâtul intimat UCMR-ADA.
Curtea constata ca aceasta exceptie a fost invocata de pârâta UCMR-ADA, si într-adevar, exceptia nu a fost solutionata prin sentinta în mod explicit, dar prin dispozitiv a fost respinsa actiunea ca neîntemeiata fata de toti pârâtii, deci inclusiv fata de pârâta UCMR-ADA.
Pe de o parte, se constata ca instanta s-a pronuntat implicit, pe exceptie în sensul considerarii ca neîntemeiata, cât timp actiunea a fost respinsa ca neîntemeiata fata de pârâta UCMR-ADA (deci, pârâta are calitate procesuala pasiva în cauza).
Pe de alta parte, reclamantii nu au interes procesual sa invoce nepronuntarea primei instantei pe exceptie, cât timp pârâta care avea interes sa îsi sustina lipsa de calitate procesuala nu a înteles sa formuleze apel pe acest motiv. Astfel, acest prim motiv de apel este nefondat.
Într-un al doilea motiv de apel, apelantii invoca faptul ca instanta a luat în considerare întâmpinarea depusa la dosar de pârâtii-intimati S.A. si SC R SRL, cu toate ca în încheierea de sedinta din data de 08.12.2009 a considerat înscrisul denumit “întâmpinare” ca note scrise de sedinta, sedinta la care pârâtii-intimati nu au fost prezenti si nici reprezentati, deoarece la dosar nu exista nici o împuternicire avocatiala care sa faca dovada reprezentarii pârâtilor, deci înscrisul denumit “întâmpinare” nu poate fi luat în considerare nici chiar ca note scrise de sedinta, deoarece este semnat si stampilat de catre avocat, nu de catre pârâti.
Curtea constata ca, prin încheierea de sedinta de la data de 10.11.2009, tribunalul a pus în vedere pârâtei SC R SRL sa semneze întâmpinarea, ce va fi avuta în vedere ca note scrise.
Desi pârâta nu a îndeplinit aceasta formalitate în fata primei instante, fata de faptul ca aceste note scrise erau semnate de un avocat, iar în fata instantei de apel s-a facut dovada existentei mandatului de reprezentare din partea acestui avocat fata de pârâta, înca de la data depunerii “întâmpinarii” la dosar, Curtea constata acoperita aceasta lipsa si îndeplinita cerinta semnarii, motivul de apel fiind, astfel, nefondat.
Se mai arata de catre apelanti ca prin actiune au solicitat ca probe: acte, interogatoriu si martori, din care instanta a admis numai înscrisuri, respingând interogatoriul si martorii, cu toate ca în dezbateri avocatul apelantilor – reclamantii a motivat ca proba cu martori o solicita în dovedirea faptului ca apelantul – reclamant I.L.M., este una si aceeasi persoana cu E.M. despre care se face vorbire în CD.
Curtea constata ca sustinerile reclamantilor sunt partial corecte, de vreme ce, prin aceeasi încheiere de la data de 10.11.2009, a fost încuviintata proba cu înscrisuri, fiind prorogate celelalte probe solicitate de apelanti, iar la ultimul termen de judecata, respectiv 02.03.2010, nu s-au mai pus în discutie probele ramase prorogate.
Aceasta omisiunea a instantei, de a pune în discutie cererea de probatorii ce fusese prorogata duce la considerarea ca întemeiat a urmatorului motiv de apel.
Astfel, apelantii sustin ca, potrivit principiului rolului activ al judecatorului, prevazut de art.129 alin 4 si 5 C.pr.civ., instanta de fond, dupa administrarea probei cu CD-ul depus de apelantii-reclamanti si vizionarii acestuia de catre instanta, nu a pus în dezbatere si nici nu a solicitat probe suplimentare în vederea lamuririi celor sustinute de artista cunoscuta sub numele de K. în cadrul emisiunii “Neata cu Razvan si Dani” cu ocazia aducerii la cunostinta publica a compozitiei muzicale S.T. sub urmatoarele aspecte: cine este E.M.; artista a mentionat ca, compozitorul E.M. este persoana care a participat în calitate de compozitor si la crearea melodiilor de pe albumul AKCENT ~ STAY WITH ME si THATS MY NAME; sustinerile artistei ca, melodia S.T., este deja difuzata pe postul de radio VIBE FM; cu toate ca instanta face vorbire de prevederile art.4 alin.2 din Legea nr.8/1996 modificata nu a pus în vedere apelantilor-reclamanti necesitatea unei declaratii din partea artistei cunoscuta sub numele de K. prin care sa aduca la cunostinta instantei lamuriri cu privire la numele si persoana autorului compozitiei cunoscuta sub numele de S.T., probe suplimentare care, daca ar fi fost solicitate si administrate în dosar, ar fi facut dovada fara tagada ca dl. I.L.M., este unul si acelasi cu E.M.
Prin urmare, Curtea retine o încalcarea principiului rolului activ, raportat la principiul disponibilitatii, cât timp cererea de probatorii fusese formulata de reclamanti.
Raportat la dispozitiile art.295 alin.2 din Codul de procedura civila, Curtea a procedat la administrarea probei cu un martor, solicitata de apelantii-reclamanti, direct în faza procesuala a apelului.
Pârâtul S.A. s-a înregistrat la organismul de gestiune colectiva UCMR ADA la data de 10.04.2009, cu opera muzicala S.T., durata 4:00 min., editor SC R.
Pe de alta parte, reclamantul I.L.M. s-a înregistrat la organismul de gestiune colectiva UCMR ADA cu opera muzicala S.T., durata 3:20 min., editor SC RBA D.I.E. SRL. la data de 08.05.2009.
Faptul ca este vorba de aceeasi opera muzicala este confirmat de catre pârâta UCMR ADA, care a stabilit în cadrul Comisiei profesionale, în baza partiturilor anexate declaratiilor de înscriere, ca este vorba de aceeasi lucrare, având acelasi titlu, asa încât a stopat toate platile rezultate din utilizarile operei muzicale (radiodifuzare, comunicare publica în orice fel etc.), urmând a se stabili cine este autorul.
Asa cum în mod corect a retinut prima instanta, înregistrarea are un caracter facultativ, iar împrejurarea ca reclamantii au înregistrat si la ORDA opera muzicala nu este relevanta în ce priveste nasterea dreptului de autor, asa cum nu este constitutiva de drepturi nici înregistrarea la UCMR ADA, aceasta având relevanta doar cu privire la data si având drept scop asigurarea exercitarii colective, în conditiile legii, a drepturilor cuvenite pentru operele muzicale, mai ales a acelora pentru care gestiunea colectiva este obligatorie.
La alin. 2 se prevede ca, atunci când opera a fost adusa la cunostinta publica sub forma anonima, sau sub un pseudonim, care nu permite identificarea autorului, dreptul de autor se exercita de catre persoana fizica sau juridica ce o face publica având consimtamântul autorului, atâta timp cât acesta nu-si dezvaluie identitatea.
Din vizionarea CD-ului care contine fragmentul din emisiunea de la Antena 1 din ziua de 03.04.2009 (data anterioara datei de înregistrare la UCMR-ADA de catre pârâti si care ar putea fi luata în considerare ca fiind data când opera a fost adusa la cunostinta publica pentru prima oara), reiese ca, în cadrul emisiunii, înainte de a interpreta melodia S.T., artista K. a mentionat titlul acesteia si numele compozitorului.
Numele mentionat nu coincide cu numele reclamantului din actiune, ci artista s-a referit la E.M..
Curtea mai retine ca, împrejurarea ca pe ecran au fost mentionate numele operei muzicale si numele interpretei, dar nu si numele compozitorului, nu are nicio relevanta, cât timp înainte de a interpreta melodia S.T., artista K. a mentionat titlul acesteia si numele compozitorului. Nu era obligatorie si o mentiune scrisa pe ecran, ca mod de afisaj, cât timp exista un anunt verbal referitor la compozitor.
Aspectele deduse din înregistrare se coroboreaza cu declaratia artistei, ce a fost audiata în fata procesuala a apelului, care a declarat ca în data de 03.04.2009, a adus la cunostinta publica o melodie compusa de reclamant, pe care l-a numit în cadrul emisiunii “E.M.”, aratând ca asa s-a facut cunoscut în lumea muzicala.
Declaratia martorei, cu privire la pseudonim, se coroboreaza cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractul de cesiune din 20 aprilie 2009, în care reclamantul I.L.M., apare ca având numele artistic “E.M.”.
Fata de prevederile art.4 din Legea nr.8/1996, potrivit cu care “se prezuma a fi autor, pâna la proba contrara, persoana sub numele careia opera a fost adusa pentru prima data la cunostinta publica”, Curtea va constata ca fiind aplicabila prezumtia legala în favoarea reclamantului, fata de probele administrate si fata de argumentele prezentate anterior.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 296 din Codul de procedura civila, Curtea va admite apelul, va schimba în tot sentinta în sensul ca va admite cererea; va constata ca reclamantul I.L.M., (cunoscut sub numele de scena E.M.) este autorul operei muzicale intitulata ,,S.T.”, iar reclamanta SC RBA D.I.E. SRL este titularul dreptului de editare al aceleiasi opere; va constata ca pârâtii au încalcat drepturile amintite si va interzice pârâtilor sa savârseasca orice acte sau fapte juridice de natura a încalca drepturile mai sus recunoscute.
