Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 1631/117 din 6.03.2010 la Tribunalul Cluj, reclamantul Cabinetul de B.R. – SC R.I. SRL Cluj-Napoca, i-a chemat în judecată pe pârâţii MUNICIPIUL CLUJ NAPOCA şi ASOCIAŢIA PATRONILOR ŞI MESERIAŞILOR CLUJ-NAPOCA, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa, să constate nulitatea absolută parţială a dispoziţiei de restituire nr. 7915 din 12.09.2007, în ceea ce priveşte restituirea în natură a cotei de 50,44/100 parte din terenul în suprafaţă de 294 mp înscris în CF nr. 113118 Cluj, nr. top.10983/2.
Prin încheierea civilă nr. 359 din 16 aprilie 2010 a Tribunalului Cluj, s-a admis excepţia necompetenţei materiale invocate de instanţă din oficiu şi în consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii civile intentate de reclamantul Cabinetul de insolvenţă B.R. în calitate de administrator judiciar al SC R.I. SRL Zalău, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Cluj-Napoca reprezentat prin Primar şi Asociaţia Patronilor şi Meseriaşilor Cluj-Napoca, având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a dispoziţiei primarului, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut că potrivit art. 26 alin.(3) din Legea nr.10/2001, republicată, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită, la secţia civilă a tribunalului, or reclamantul nu este persoana care se pretinde îndreptăţită, situaţie în care competenţa soluţionării acţiunii aparţine instanţei de drept comun în funcţie de valoare, respectiv Judecătoriei Cluj-Napoca.
După înregistrarea la Judecătoria Cluj-Napoca, prin sentinţa civilă nr. 558 din 17 ianuarie 2010 a acestei instanţe, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea intentată de reclamanta SC R.I. SRL prin administrator judiciar Cabinet Individual de insolvenţă B.R., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Cluj-Napoca prin Primar şi Asociaţia Patronilor şi Meseriaşilor Cluj-Napoca.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin dispoziţia de restituire nr. 7915 din 12.09.2007 a Primarului municipiului Cluj-Napoca, s-a dispus restituirea către Asociaţia Patronilor şi Meseriaşilor Cluj, a dreptului de proprietate asupra unei cote de 50,44/100 parte din terenul cu nr. top.10983/2 înscris în CF nr.113118; în CF nr.113118 este intabulată ca proprietar asupra unei cote de 49,56/100 parte reclamanta SC R.I. SRL.
Prin urmare, pârâtei Asociaţia Patronilor şi Meseriaşilor Cluj i s-a restituit numai cota de 50,44/100 parte din terenul cu nr. top.10983/2 înscris în CF nr.113118, iar nu şi cota de 49,56/100 parte aparţinând reclamantei.
Împrejurarea că Asociaţia Patronilor şi Meseriaşilor Cluj a fost pusă în posesie cu privire la întreaga suprafaţă de teren, nu este de natură să atragă nulitatea dispoziţiei de restituire, deoarece având o cotă ideală din dreptul de proprietate care se raportează la întregul bun, fiecare coproprietar are dreptul să exercite posesia şi folosinţa asupra întregului bun şi nu doar asupra unei părţi din acesta.
Modul în care s-a efectuat punerea în posesie, respectiv punerea în a dispoziţiei atacate, nu poate atrage nulitatea acesteia, fiindcă nulitatea se raportează la condiţiile de valabilitate care trebuie respectate în momentul emiterii unui act şi nu la modul de executare a acestuia.
Dreptul de proprietate al reclamantei nu este încălcat în nici un fel, întrucât oricare coproprietar are dreptul să solicite ieşirea din indiviziune potrivit art. 728 C. civ.
Modul în care s-a efectuat concesiunea unei părţi din teren în anul 2001, nu are nicio legătură cu valabilitatea dispoziţiei de restituire.
Nu corespunde realităţii că restituirea unei cote-părţi din dreptul de proprietate s-ar fi făcut de către un neproprietar, câtă vreme în momentul emiterii dispoziţiei de restituire, în cartea funciară figura în calitate de proprietar Statul Român prin Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, raportat la prevederile art. 30 alin.(1) din Legea nr. 7/1996.
Prin decizia civilă nr. 279 din 3 iunie 2011 a Tribunalului Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC R.I. SRL prin administrator judiciar Cabinetul Individual de Insolvenţă B.R., împotriva sentinţei civile nr. 558 din 17 ianuarie 2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care a păstrat-o în întregime.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că prin dispoziţia contestată, Statul Român a dispus doar asupra cotei pe care este înscris în cartea funciară: 50,44/100 parte, fără să aducă vreo atingere cotei de 49,56/100 parte deţinute de reclamantă.
Nu s-a adus nicio atingere cotei reclamantei prin faptul că în dispoziţie s-a trecut că Asociaţia Patronilor şi Meseriaşilor se subrogă în drepturile Statului Român în contractul de concesiune nr. 16837 din 29.05.1999, încheiat cu B. SA, întrucât din această formulare se înţelege că intimata nu poate dobândi mai multe drepturi decât cele pe care le-a avut Statul Român, or înscrierile în cartea funciară atestă atât întinderea dreptului statului, cât şi a dreptului reclamantei.
Menţiunea din dispoziţia de restituire, că beneficiara ei se subrogă în drepturi, era obligatorie faţă de dispoziţiile art. 14 din Legea nr.10/2001. Procesul-verbal de predare-primire dintre intimaţi, nu este de natură să atragă nulitatea dispoziţiei, nulitatea fiind cauzată întotdeauna de nerespectarea legii la momentul întocmirii actului, iar nu de aspecte ulterioare.
Prin înscrierea servituţii de trecere în dispoziţia de restituire, nu se încalcă dreptul de proprietate, care rămâne în favoarea titularului; prin servitutea de trecere s-a acordat doar un drept de a folosi imobilul prin trecerea peste acesta de către proprietarul vecin, care nu are alt mod de a accede la proprietatea lui.
În completarea la raportul de expertiză, expertul a arătat că accesul în clădire şi în apartamente se poate asigura doar pe o cale de acces instituită asupra terenului cu nr. top. 10983/2, astfel că se impunea înscrierea în dispoziţia de restituire a dreptului de trecere în favoarea proprietarilor apartamentelor, pentru ca aceştia să nu rămână lipsiţi de acces.
Din dispoziţia de restituire rezultă că doar cel în favoarea căruia i s-a restituit terenul şi doar pe terenul restituit, adică numai pe cota restituită, noul proprietar are obligaţia de a asigura servitutea de trecere în favoarea deţinătorilor construcţiilor, fără ca prin aceasta să se încalce dreptul de proprietate al reclamantei, care rămâne proprietară asupra cotei sale din imobil.
La momentul la care reclamanta a cumpărat imobilul de la SC N. SA prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5441 din 14.11.2000, a cunoscut care este situaţia din teren, faptul că imobilul iniţial cu nr. top. 10983, a fost dezmembrat în imobilul clădire cu nr. top.10983/1 şi imobilul teren cu nr.top.10983/2, precum şi faptul că la clădire nu există alt acces decât peste terenul cu nr. top.10983/2.
În documentaţia care a stat la baza dezmembrării, a fost trecut dreptul de servitute asupra curţii cu nr. top.10983/2 în suprafaţă de 294 mp, tocmai pentru că imobilul nou dezmembrat cu nr. top.10983/1, nu avea altă cale de acces, situaţie în care cumpărând imobilul, reclamanta şi-a asumat trecerea proprietarilor apartamentelor, peste terenul cumpărat.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta SC R.I. SRL Zalău prin Cabinetul Individual de Insolvenţă B.R., solicitând modificarea ei în sensul admiterii plângerii formulate de aceasta împotriva dispoziţiei de restituire nr. 7915 din 12.09.2007, emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca în favoarea Asociaţiei Patronilor şi Meseriaşilor, cu obligarea intimatei la cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamanta a susţinut că decizia recurată este lipsită de temei legal şi a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale privind regimul coproprietăţii: art. 136 alin.(4) din Constituţie, art. 14 din Legea nr. 10/2001 şi Legea nr. 50/1991.
Instanţa de apel a ignorat faptul că dispoziţia de restituire nr. 7915 din 12.09.2007 emisă de primar în favoarea Asociaţiei Patronilor şi Meseriaşilor, contravine regimului juridic al coproprietăţii şi al concesiunii, prin aceea că dă posibilitatea intimatei să beneficieze de o porţiune individualizată din terenul în suprafaţă de 294 mp, nu doar de cota ideală de 50,44/100 parte şi să beneficieze exclusiv de avantajele concesionării terenului în favoarea SC B. SA, or este de esenţa coproprietăţii că nici unul dintre coproprietari nu are determinată o porţiune materială din terenul ce face obiectul coproprietăţii.
Dispoziţiile art. 13 alin.(2) şi art. 14 din Legea nr. 50/1991, art.136 alin.(4) din Constituţie şi art. 14 din Legea nr. 10/2001, prevăd expres şi neechivoc posibilitatea de perfectare a contractului de concesiune, exclusiv cu privire la bunul aflat în proprietatea publică a concedentului, iar subrogaţia operează cu privire la drepturile concedentului, dar instanţa de apel a apreciat că aceste temeiuri legale îşi găsesc aplicabilitatea în dispoziţia nr. 7915/2007.
În mod evident sediul de bancă a fost construit pe o suprafaţă determinată în teren şi nu pe o cotă ideală de proprietate, iar în contractul de cesiune s-a menţionat expres că suprafaţa concesionată în favoarea SC B. SA, este de 57,5 mp.
Deşi reclamanta-recurentă a dobândit în proprietate cota de 49,56 parte prin contractul încheiat la data de 15 noiembrie 2000 cu SC N. SA, la data de 9.01.2001 sub C.1 şi C.2 s-a înscris dreptul de concesiune al SC B. SA şi s-a evidenţiat că pe această porţiune s-a edificat o construcţie înscrisă în CF nr. 16084, ce ocupă suprafaţa de 66,55 mp şi nu priveşte o cotă ideală de 50,44/294 parte şi nici cota ideală de 57,50/294 parte cum se menţionează sub C1.
Sediul băncii nu putea fi edificat „pe această porţiune”, deoarece este de esenţa indiviziunii şi a coproprietăţii că nu există o porţiune individualizată care să aparţină exclusiv unuia din proprietari. Încălcarea regimului coproprietăţii la data perfectării contractului de concesiune, s-a menţinut prin dispoziţia de restituire şi hotărârile instanţelor de fond, are aveau obligaţia de a limita subrogaţia Asociaţiei Patronilor şi Meseriaşilor, la drepturile Statului Român, respectiv la cota ideală de 50,44/100 parte din terenul în suprafaţă de 294 mp.
Câtă vreme s-a reţinut o subrogaţie a intimatei în contractul de concesiune perfectat de Statul Român cu privire la o suprafaţă determinată pe care se află sediul băncii, fără a se menţiona expres că această subrogaţie priveşte cota de 50,44/100 parte din terenul în suprafaţă de 294 mp, prin puterea hotărârii judecătoreşti s-a consfinţit practic un partaj între recurentă şi intimată, căreia i-a conferit dreptul de a beneficia în mod exclusiv de beneficiile concesiunii cu privire la terenul ocupat de SC B. SA.
Înscrierile din cartea funciară nu concordă cu situaţia faptică a terenului, sens în care în CF nr. 113118 Cluj sub C1 este înscris dreptul de concesiune asupra cotei ideale de 57,50/294 parte din teren, deşi este evident că sediul băncii este edificat pe o suprafaţă determinată, individualizată de 57,5 mp.
În mod nelegal instanţa de apel a reţinut că cota de 49,56/100 parte a reclamantei nu este prejudiciată în nici un fel prin subrogaţia intimatei în drepturile Statului Român, în contextul în care la dosarul cauzei se regăsesc toate înscrisurile care probează indubitabil că această cotă ideală de 49,56/100 parte înscrisă în CF în favoarea reclamantei a fost exclusă total din suprafaţa de 57,5 mp care a format obiectul contractului de concesiune.
Statul Român avea obligaţia să modifice suprafaţa concesionată, în limitele cotei de proprietate, prin reducerea ei, dar nu şi-a îndeplinit această obligaţie, deşi în alte situaţii similare a redus suprafaţa concesionată, prin hotărâre a Consiliului local.
Hotărârile judecătoreşti pronunţate şi dispoziţia de restituire, contravin dispoziţiilor art. 576 C. civ., potrivit cărora servitutea este o sarcină impusă unui imobil pentru uzul şi utilitatea unui imobil având un alt proprietar.
Instanţa de apel a nesocotit faptul că dreptul de folosinţă conferit prin instituirea unei servituţi asupra terenului ce formează obiectul coproprietăţii recurentei şi a intimatei reprezintă de fapt o sarcină care grevează indivizibil terenul în suprafaţă de 294 mp.
Statul Român putea dispune prin dispoziţia emisă, doar de cota sa ideală de 50,44/100 parte, or servitutea grevează întregul fond aservit şi profită întregului fond dominant.
Chiar dacă terenul rămâne în proprietatea reclamantei pentru cota de 49,56/100 parte şi a intimatei pentru cota de 50,44/100 parte, în mod nelegal instanţa de apel a apreciat că nu se încalcă dreptul de proprietate, deoarece acest drept este golit de unul din atributele esenţiale care intră în conţinutul său, şi anume folosinţa. În speţă, servitutea nu se putea constitui decât cu acordul tuturor coproprietarilor.
Deşi instanţa de apel a reţinut că numai pentru cota restituită, noul proprietar are obligaţia de a asigura servitutea de trecere, în hotărârea atacată a făcut referire la raportul de expertiză efectuat de M.D., trebuia să observe că dreptul de servitute este figurat acolo ca fiind o sarcină efectivă ce grevează indivizibil terenul în suprafaţă de 294 mp, menţionându-se expres că suprafaţa ocupată de servitutea de trecere pentru B. SA este de 22,67 mp, iar suprafaţa ocupată de servitutea de trecere pentru proprietarii construcţiilor este de 87,99 mp.
În consecinţă, dreptul de servitute de trecere nu a fost instituit asupra unei cote ideale de 50,44/100 parte aparţinând intimatei, ci prin actele emise de intimat, s-a afectat cu construcţii şi servituţii o suprafaţă de minim 29,31 mp din cota deţinută de reclamantă, fără acordul acesteia.
Instanţa de apel deşi a reţinut că potrivit expertizei, accesul în clădire şi apartamente se poate realiza doar pe o cale de acces instituită asupra terenului cu nr. top 10983/2, a omis faptul că acest drept de servitute materializat pe terenul în suprafaţă de 294 mp, reprezintă practic o sarcină impusă recurentei pentru o suprafaţă de 87,99 mp.
Emitentul dispoziţiei nu a negat faptul că deşi la data emiterii dispoziţiei, dreptul de servitute nu a fost materializat în teren, constatările expertului cu privire la suprafaţa de 87,99 mp afectată servituţii de trecere, sunt corecte.
Deşi instanţa de apel a reţinut că recurenta şi-a asumat riscul trecerii pe terenul cumpărat a proprietarilor apartamentelor, în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu S.C. N. s-a menţionat că imobilul este liber de sarcini, neexistând nicio sarcină care să greveze terenul în suprafaţă de 224 mp.
Soluţia instanţei de apel nu poate fi argumentată nici pe considerentul că dreptul de servitute a fost instituit chiar de la data întocmirii documentaţiei care a stat la baza dezmembrării, deoarece servitutea poate exista doar atunci când cele două fonduri dominant şi aservit aparţin la doi diferiţi, condiţie neîndeplinită la acea dată, deoarece proprietatea aparţinea Statului Român.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reţine următoarele:
Prin dispoziţia nr. 7915 din 12 septembrie 2007 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, s-a dispus restituirea în natură a apartamentului nr. 6 cu nr. top.10983/1/VI având părţile indivize comune în cotă de 6,09/100 parte şi apartamentul nr. 8 cu nr. top.10983/1/VIII cu părţile indivize comune în cotă de 1,80/100 parte înscrise în CF nr.138328 şi în CF individuală nr. 138329 din imobilul situat în Cluj-Napoca, str. Mihai Eminescu nr. 4, precum şi cota de 50,44/100 parte din terenul – curte în suprafaţă de 294 mp, cu nr. top. 10983/2 înscris în CF nr. 113118 cu subrogarea, potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 10/2001, republicată, în drepturile Statului, în contractul de concesiune nr.16837 din 29.05.1999, încheiat cu B. S.A Sucursala Judeţeană Cluj în favoarea Asociaţiei Patronilor şi Meseriaşilor Cluj, cu sediul în Cluj-Napoca; pe terenul cu nr. top 10983/2 care se restituie, se asigură servitutea de trecere în favoarea destinatarilor construcţiilor.
Asupra imobilului casă din cărămidă acoperită cu ţiglă cu 9 camere, 4 bucătării, dependinţe, curte şi grădină în str. M. nr. 4, în suprafaţă de 243 stânjeni pătraţi, s-a înscris la data de 21 aprilie 1995, dreptul de proprietate în favoarea Statului Român prin Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, în CF nr. 113118, nr. top.10983.
După ce numitei SC N. SA Cluj-Napoca i s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate şi s-a intabulat cu încheierea nr. 21037 din 7.10.1995, prin încheierea nr.13655 din 5.11.2000, imobilul cu nr. top.10983 în suprafaţă de 875 mp s-a dezmembrat în parcela cu nr. top. nou 10983/1 teren cu construcţii în suprafaţă de 581 mp, care s-a transcris în CF colectivă nr. 138328 şi CF individuală nr. 138329-30 în favoarea Statului Român şi a SC N. SA, şi parcela cu nr. top. nou 10983/2 teren în suprafaţă de 294 mp care s-a înscris în aceeaşi carte funciară în favoarea Statului Român, în administrarea Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca în cotă de 50,44/100 parte şi a SC N. SA în cotă de 49,56/100 parte.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5441 din 14.11.2000, SC N. SA Cluj-Napoca i-a vândut reclamantei SC R.I. SRL Cluj-Napoca şi cota indiviză de 49,56/100 parte din terenul curte în str. M. Eminescu nr. 4, în suprafaţă de 294 mp înscris în CF nr.113118 Cluj-Napoca, nr. top. 10983/2 de sub A+2, proprietatea vânzătoarei de sub B+8, pentru preţul de 852.040.000 lei.
Cu încheierea nr. 18054 din 15.11.2000, s-a înscris dreptul de proprietate al reclamantei SC R.I. SRL asupra cotei de 49,56/100 parte din terenul în suprafaţă de 294 mp din parcela cu nr. top. 10983/2 înscris în CF nr. 113118 Cluj-Napoca.
În baza dispoziţiei de restituire nr. 7915 din 12.09.2007 a Primarului municipiului Cluj-Napoca, asupra aceluiaşi imobil cu nr. top. 10983/2 în suprafaţă de 294 mp, s-a înscris dreptul de proprietate în CF nr. 113118 Cluj-Napoca, în favoarea pârâtei Asociaţia Patronilor şi Meseriaşilor Cluj, în cotă de 50,44/100 parte. Cu aceeaşi încheiere şi în baza aceleiaşi dispoziţii, s-a înscris în foaia de sarcini sub C+5, dreptul de servitute de trecere în favoarea deţinătorilor construcţiilor.
Cu încheierea nr. 218 din 9.01.2001, în baza contractului de concesiune din mai 1995 încheiat cu Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, asupra cote de 57,50/254 parte din imobilul de sub A+12 din porţiunea de proprietate de sub B 6-7 a Statului Român, s-a intabulat dreptul de concesiune pe o perioadă de 99 ani în favoarea numitei SC B. SA Sucursala Cluj.
Prin urmare, rezultă că la data emiterii dispoziţiei de restituire de către primar, cota de 57,50/294 parte din cota de 50,44/100 parte aparţinând Statului Român în administrarea Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca, era deja concesionată la SC B. SA Sucursala Cluj, motiv pentru care s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Procedând astfel, la data emiterii dispoziţiei de restituire primarul nu a operat în mod unilateral o ieşire parţială din indiviziune, respectiv nu a determinat o parte materială a imobilului aflat în coproprietate cu reclamanta, ci a reflectat şi respectat situaţia de carte funciară existentă.
Însăşi recurenta recunoaşte că „în mod cert înscrierile de carte funciară la care face referitoare instanţa de apel nu concordă cu situaţia faptică a terenului, sens în care în CF nr.113118 Cluj sub C1 este înscris dreptul de concesiune asupra cotei ideale de 57,50/294-a parte din teren, deşi este evident faptul că sediul de bancă este edificat pe o suprafaţă determinară, individualizată de 57,5 mp”.
Or reclamanta nu a atacat contractul de concesiune şi înscrierea acestuia în cartea funciară, limitându-se să aducă critici dispoziţiei primarului care nu ar fi conformă cu regimul juridic al coproprietăţii, când ea este fidelă situaţiei de carte funciară existente în momentul emiterii dispoziţiei.
În privinţa servituţii de trecere, instanţa de apel a reţinut că în documentaţia de la f. 61-68 dosar iniţial, care a stat la baza dezmembrării nr. top iniţial 10983 în nr. top nou 10983/1 în suprafaţă de 581 mp şi nr. top nou 10983/2 în suprafaţă de 294 mp efectuată în anul 2000, a fost trecut dreptul de servitute asupra curţii cu nr. top nou 10983/2, tocmai pentru că imobilul cu nr. top nou 10983/1 nu avea o altă cale de acces, iar reclamanta cumpărând în aceste condiţii şi-a asumat trecerea proprietarilor apartamentelor peste parcela cu nr. top nou 10983/2.
Curtea constată că în dosarul Tribunalului Cluj, la fila 61 se află un memoriu întocmit de ing. V.V., la filele 62-63 se află un înscris cuprinzând situaţia de carte funciară a imobilului, la fila 64 planul de situaţie existent şi planul de situaţie propus, la fila 65 un înscris referitor la documentaţia de intabulare, la fila 66 planul parterului, la fila 67 planul subsolului, iar la fila 68 planul etajului.
Din această documentaţie întocmită în anul 1996, nu rezultă că s-ar fi instituit o servitute de trecere peste terenul cu nr. top. 10983/2 cu respectarea condiţiilor legale şi intabularea ei în cartea funciară.
Conform art. 9 din Legea nr.10/2001, republicată, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini.
Întrucât imobilul cu nr. top. 10983/2 în suprafaţă de 294 mp s-a aflat în coproprietatea pârâtului în cotă de 50,44/100 parte şi în cotă de 49,56/100 parte în coproprietatea reclamantei-recurente, singur coproprietarul-pârât chiar dacă se numeşte Statul Român, nu putea să greveze terenul proprietate privată aflat în coproprietate comună pe cote-părţi cu reclamanta, instituind o servitute de trecere în favoarea unor terţi, deoarece acesta este un act de dispoziţie ce trebuie făcut cu respectarea regulii unanimităţii.
Reclamanta şi pârâtul deţineau cote-părţi ideale din parcela cu nr. top 10983/2, situaţie în care pârâtul putea să restituie în natură cota sa parte ideală către Asociaţia Patronilor şi Meseriaşilor Cluj, dar nu putea să instituie în mod unilateral o servitute de trecere în favoarea deţinătorilor construcţiilor, deţinători care pot solicita ulterior în instanţă pe calea dreptului comun instituirea unei servituţi de trecere la calea publică, în contradictoriu cu coproprietarii tabulari, urmând ca instanţa sesizată, în urma probelor ce se vor administra şi pe baza dispoziţiilor legale incidente, să dispună în sensul admiterii sau al respingerii.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct.9 şi a art. 312 alin.(1) şi (3) C. pr. civ., curtea va admite în parte recursul reclamantei împotriva deciziei tribunalului, care va fi modificată şi rejudecând, se va admite în parte apelul declarat de reclamantă în contra sentinţei civile a judecătoriei, care va fi schimbată în sensul că se va admite în parte acţiunea civilă intentată de reclamantă în contradictoriu cu pârâţii şi în consecinţă, se va constata nulitatea absolută parţială a art. 2 din dispoziţia primarului, cu privire la instituirea servituţii de trecere.
