S-a anulat decizia de pensionare nr.302385/30.09.2010 emisă de intimată.
A fost obligată intimata să emită o nouă decizie de pensionare prin care să soluţioneze cererea de pensionare a contestatorului cu luarea în calcul a activităţii desfăşurate în grupa I de muncă în procent de 100% conform adeverinţei 10958/14.05.2009 eliberată de SC A.M.T.P. Roman SA în perioadele 15.06.1970 – 21.10.1972 şi 23.02.1974 – 16.11.1978 şi a activităţii desfăşurate în grupa a II-a de muncă în procent de 100% conform adeverinţei 7879/16.04.2010 eliberată de SC A.M.T.P. Roman SA în perioadele 16.11.1978 – 01.01.1993 şi 01.01.1993 – 01.04.2001.
Împotriva acestei sentinţe a promovat recurs intimata S.C.A.M.T.P. Roman S.A, recurs declarat şi motivat în termen, legal scutit de plata taxei de timbru şi înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr.4705/103/2010.
A fost criticată soluţia primei instanţe, susţinându-se faptul că a fost încălcat principiul contradictorialităţii şi dreptul la apărare, atâta timp cât nu le-au fost comunicate înscrisurile depuse de contestator la termenul din 22.03.2011 şi nu au fost citaţi pentru acest termen.
Pe fondul cauzei se invocă faptul că decizia contestată şi-a încetat valabilitatea, deoarece a fost emisă în temeiul Legii 263/2010 o nouă decizie de pensionare. Se mai arată şi faptul că nu a valorificat potrivit înscrisurilor depuse de contestator doar perioada de 01.01.1993-01.04.2001 ca nefiind lucrată în grupa a-II-a de muncă, fiind competentă să decidă dacă documentele care stau la baza emiterii unei decizii de pensionare au fost întocmite în conformitate cu prevederile legale.
Intimatul a depus întâmpinare, solicitând în esenţă respingerea ca nefundat a recursului, cu motivarea că hotărârea judecătorească a fost pronunţată cu respectarea şi aplicarea întocmai a prevederilor legale, în urma unei analize corecte a situaţiei de fapt şi de drept.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului, a dispoziţiilor art.304, 3041 şi 312 Cod pr.civilă Curtea constată caracterul său fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
La dosarul instanţei de fond au fost depuse pentru termenul din 22.03.2011 noi înscrisuri de către contestatorul A.V. Aceste înscrisuri – precizări la cererea de chemare în judecată, adresa nr.241615/16.11.2010 emisă de M.E.C..M.A. – nu au fost comunicate pârâtei conform art. 112 pct.5 şi art.128 alin.2 Cod pr.civilă. Faptul că nu au făcut obiect al dezbaterilor constituie o încălcare a dispoziţiilor art.169 alin.1 Cod procedură civilă şi a dreptului la apărare a părţii adverse.
Nerespectarea principiului contradictorialităţii atrage nulitatea hotărârii pronunţate.
Aşa fiind, prima instanţă a încălcat principiul contradictorialităţii şi a pronunţat o hotărâre lovită de nulitate, primind un set de înscrisuri pe care nu le-a pus în discuţia părţilor şi pronunţând în baza lor o hotărâre prin care a admis acţiunea reclamantului.
Respectarea şi aplicarea principiului contradictorialităţii cât şi a dreptului de apărare se circumscriu noţiunii consfinţite de art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, ori, în cauză, aşa cum s-a arătat acest drept a fost încălcat.
De altfel, potrivit art. 129 Cod procedură civilă judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea şi de a respecta el însuşi toate principiile fundamentale care guvernează procesul civil.
Faţă de cele expuse mai sus, celelalte motive de recurs nu se mai impun a fi analizate, în baza art.312 Cod procedură civilă a fost admis recursul, casată sentinţa tribunalului şi trimisă cauza spre rejudecare.
