Potrivit dispoziţiilor art. 42 din Codul familiei , instanţa judecătorească va hotărî , odată cu pronunţarea divorţului , căruia dintre părinţi vor fi încredinţaţi copiii minori , ţinând seama , cu prioritate de interesele acestora. În speţă, minorul a fost încredinţat mamei spre creştere şi educare cu ocazia pronunţării divorţului dintre părinţii copilului, apreciindu-se că , aceasta îi poate asigura copilului condiţiile materiale şi morale pentru o dezvoltare plenară a personalităţii sale.
Reâncredinţarea copilului minor spre creştere şi educare , de la un părinte la celălalt, urmează a se dispune numai atunci când se constată că părintele în a cărui îngrijire se află nu-i mai poate asigura condiţiile necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 42 şi art. 44 C. familiei reiese că , acţiunea de reâncredinţare poate fi deci admisă , numai dacă au intervenit situaţii noi, în sensul că ,s-au schimbat împrejurările care au determinat încredinţarea iniţială. O schimbare doar parţială a situaţiei , nu trebuie să atragă revenirea asupra măsurii luate dacă elementele esenţiale care au fost avute în vedere au rămas aceleaşi.
.
DECIZIA NR. 10/A/MIF DIN 20.01.2012
DOSAR NR. 2985/241/2010 AL TRIBUNALULUI VÂLCEA
Prin cererea de chemare în judecată dedusă aici judecăţii , tatăl minorului solicită reâncredinţarea minorului spre creştere şi educare reclamantului , motivând , în esenţă că, situaţia de la momentul primei încredinţări unuia dintre părinţi s-a schimbat , menţinerea ei periclitând situaţia minorului în cauză.
Tribunalul, constată că, dovezile administrate în cauză, prin coroborare, atestă că, în realitate , împrejurările avute în vedere de către instanţă la vremea soluţionării acţiunii de şi încredinţării copilului mamei spre creştere şi educare , nu au suportat schimbări esenţiale de natură să determine la reâncredinţarea minorului celuilalt părinte în sensul dispoziţiilor art. 44 C. familiei implicit ale dispoziţiior art. 2 din Legea 272/2004.
Declaraţiile martorilor audiaţi la instanţa de fond , dar şi în apel, coroborate cu datele de anchetă socială şi caracterizarea şcolară privindu-l pe minor(f. 25,26, 48 …) relevă împrejurarea , de altfel , temeinic reţinută de către prima instanţă , că nu au intervenit schimbări ale situaţiei ce au determinat încredinţarea copilului mamei spre creştere şi educare, în sensul că, pârâta intimată se preocupă continuu de minor,este o persoană muncitoare, serioasă, o bună gospodină, îi asigură cele necesare unui trai decent , se interesează de situaţia lui şcolară, copilul manifestând un comportament normal în familie, dar şi afara acesteia implicit la şcoală. Situaţia şcolară este una pe alocuri deficitară( f.26 dosar apel) însă, copilul frecventează regulat cursurile de învăţământ şi este disciplinat . Nu se confirmă că, pârâta locuieşte împreună cu cei cinici copii ai ei din prima căsătorie, aceştia , dovedindu-se a fi majori cu familii proprii care o sprijină chiar, pe intimată.
Depoziţia martorei audiată din partea apelantului în calea de atac , este una izolată în ansamblul celorlalte probe administrate în cauză, iar gradul de subiectivitate al relatărilor martorei este evident , aceasta declarând că se află în stare de duşmănie cu pârâta intimată de mai mulţi ani , de când soţii celor două au purtat un litigiu cu privire la un teren. De altfel, depoziţia respectivei martore este în mare parte contrazisă de celelalte dovezi în cauză.
Chiar şi opinia minorului , exprimată în camera de consiliu a tribunalului(f. 29) relevă împrejurarea că pârâta se ocupă de copil, că îi asigură cele necesare şi ,că , între mamă şi copil există afectivitatea normală dintre părinte şi copil, acesta exprimându-şi deopotrivă afecţiunea şi faţă de tată. Minorul şi-a manifestat dorinţa să înveţe la aceeaşi şcoală , unde şi-a făcut o serie de prieteni , unde se înţelege bine cu ceilalţi colegi .
În contextul actual al cauzei , tribunalul apreciază că, nu este oportun pentru satisfacerea reală a intereselor copilului ca acesta să fie reâncredinţat tatălui spre creştere şi educare , câtă vreme condiţiile materiale şi morale oferite de mamă copilului asigură realizarea intereselor prioritare ale acestuia , iar tatăl , nu a probat o situaţie contrară în speţă.
Pentru considerentele ce preced apelul va fi respins ca neântemeiat în conformitate cu dispoziţiile art. 296 C. proc.civ. iar, raportat la prevederile art. 274 C. proc.civ., apelantul , a cărui culpă procesuală se va reţine în cauză , va fi obligat să plătească cheltuieli de judecată intimatei reprezentând onorariu de avocat.
