– Art.60 din Codul familiei.
Potrivit art. 61 Cod familiei „Timpul cuprins între a trei sute şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii. El se socoteşte de la zi la zi”. În situaţia în care din expertiză medico – legală privind cercetarea paternităţii rezultă în procent ridicat că pârâtul este tatăl copilului nu are relevanţă atitudinea pârâtului de negare a relaţiei cu mama copilului.
Prin cererea înregistrată la instanţă reclamanta X în contradictoriu cu pârâtul Y a solicitat să se stabilească paternitatea copilului A , să se încuviinţeze ca minora să poarte numele pârâtului, cu obligarea acestuia la plata pensiei de întreţinere lunare în baza art. 107 raportat la art. 86 şi art. 94 din Codul familiei, încredinţarea minorei spre creştere şi educare reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii legal timbrată arată că în urma unei relaţii intime cu pârâtul a rezultat minora A.
Pârâtul nu a fost deloc deranjat de relaţia cu reclamanta, dar a devenit nervos şi iritat când a aflat că aceasta este însărcinată. Pârâtul nu contribuie cu nimic la creşterea şi educarea minorei, reclamanta fiind susţinută moral şi material de părinţii săi.
Pârâtul, legal citat, întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată deoarece susţinerile reclamantei din cererea principală nu sunt reale. Precizează că nu a avut vreodată o relaţie cu reclamanta.
La solicitarea părţilor s-au administrat probele cu acte, interogatoriu şi testimonială, iar la solicitarea reclamantei a fost încuviinţată şi proba cu expertiza medico – legală.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarele:
Potrivit art.61 Cod familiei „Timpul cuprins între a trei sute şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii. El se socoteşte de la zi la zi”.
Coroborând declaraţiile martorilor se poate trage concluzia că părţile au avut o relaţie de natură sexuală.
Din Raportul de expertiză medico – legală privind cercetarea paternităţii Examenul sistemului HLA, în urma recoltării probelor de sânge şi a investigării antigenelor sistemului HLA cls.I a s-a stabilit că „ probabilitatea de paternitate a numitului Y faţă de copilul A– Ecaterina este de 98,7 %„.
Potrivit art.56 Cod familiei „Filiaţia faţă de tată se stabileşte, ……………, prin recunoaştere sau hotărâre judecătorească”, iar art.59 alin.1 prevede că „Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei aparţine copilului şi se porneşte în numele său de către mamă, chiar dacă este minoră, ori de reprezentantul lui legal” .
În cele din urmă, potrivit art.60 alin.1 Cod familiei „Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei poate fi pornită de mamă într-un termen de un an de la naşterea copilului” .
Concluziile raportului de expertiză ce acordă o probabilitate ridicată, apropiată de certitudine, ca pârâtul să fie tatăl copilului, coroborate cu situaţia de fapt reţinută (lipsa oricăror legături de prietenie/amiciţie ale reclamantei cu alte persoane, remiterea de către pârât a unor sume de bani pentru efectuarea întreruperii de sarcină, întâlnirile celor doi) întăresc convingerea instanţei că minora are ca tată biologic pe pârât .
În raport de situaţia de fapt reţinută, dispoziţiile legale amintite, probele administrate şi concluziile raportului de expertiză medico – legală şi având în vedere interesul real, superior al copilului, instanţa va admite în parte, acţiunea reclamantei.
Va constata că este tatăl minorei.
Având în vedere vârsta minorei, faptul că aceasta a fost îngrijită de la naştere şi până în prezent de către reclamantă, faţă de poziţia pârâtului, va dispune încredinţarea copilului către mama reclamantă spre creştere, îngrijire şi educare.
Potrivit art. 86 din Codul familiei, obligaţia de întreţinere există între părinţi şi copii, descendentul având dreptul de întreţinere cât timp este minor, la stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere avându-se în vedere prevederile art. 94 din Codul familiei, conform cărora întreţinere este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează să o plătească.
Art. 64 din Codul familiei „ Copilul din afara căsătoriei dobândeşte numele de familie al aceluia dintre părinţi faţă de care filiaţia a fost mai întâi stabilită. În cazul în care filiaţia a fost stabilită ulterior şi faţă de celălalt părinte, instanţa judecătorească va putea da încuviinţarea copilului să poarte numele acestuia din urmă.” Pârâtul s-a opus constant admiterii cererii şi, evident, ca minora să-i poarte numele. În raport de această poziţionare, apreciind că nu ar fi în interesul copilului să poarte numele de familie al părintelui care nu-l recunoaşte, instanţa va respinge solicitarea reclamantei privind acest aspect .
