Asupra acţiunii civile de faţă;
Prin cererea introdusă la această instanţă la data de 10.03.2011 si înregistrată sub nr. XXX/202/2011, reclamanta M.M. l-a chemat în judecată pe pârâtul B.H., solicitând instanţei ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se stabilească că pârâtul este tatăl minorei I.A., născută la data de 11.11.2010, să se încuviinţeze ca aceasta să poarte numele pârâtului, acela de B., obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere pentru minoră stabilită în raport de nevoile şi vârsta acesteia şi calculată de la data introducerii prezentei acţiuni şi până la majoratul copilului, în funcţie de veniturile realizate de pârât şi ţinând cont că acesta mai are în întreţinere un copil minor, precum şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că este mama minorei I.A., născută la data de 11 noiembrie 2010; că această minoră este rezultatul relaţiilor intime întreţinute cu pârâtul în perioada martie 2009- august 2010 ; că începând din luna a VII-a de sarcină pârâtul a încetat relaţiile intime cu ea, dar a contribuit la cumpărarea pătuţului pentru copil şi a cunoscut faptul că minora s-a născut, trimiţând pachet cu îmbrăcăminte pentru copil în spital. Reclamanta a mai arătat că s-a interesat şi ulterior despre dezvoltarea fetiţei, că a contribuit sporadic cu diferite sume de bani, la creşterea minorei şi că atunci când i-a solicitat pârâtului să o recunoască pe minoră, acesta a oscilat, fapt pentru care a promovat prezenta acţiune.
În drept, reclamanta si-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.59-61, art. 63 , art. 42 ,art.86 raportat la art. 94 şi 107 Codul familiei.
În susţinerea acţiunii reclamanta a înţeles să se folosească de proba cu interogatoriul pârâtului, expertize medico-legale , martori şi înscrisuri, sens în care a depus în copie certificată pentru conformitate: certificatul de naştere al minorei şi C.I. .
La data de 01.04.2011 pârâtul a depus la dosar o cerere prin care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată.
În şedinţa publică de judecată din 18.04.2011, pârâtul a depus la dosar adeverinţa de salarizare (fila 20 din dosar), 4 fluturaşi privind salariul, originalul declaraţiei autentificate şi copiile certificatelor de naştere.
În aceeaşi şedinţă publică de judecată reclamanta a depus la dosar adeverinţa de salarizare .
În şedinţa publică de judecată din data de 18.04.2011 reclamanta a învederat că renunţă la capătul de cerere privind stabilirea paternităţii minorei, întrucât pârâtul nu numai că a recunoscut prin declaraţie autentică că este tatăl minorei, dar s-a şi preocupat şi a scos certificatul de naştere al acestui copil.
În temeiul art. 246 C. proc. civilă instanţa a luat act de renunţarea reclamantei la capătul de cerere privind stabilirea paternităţii minorei.
La data de 02.05.2011, l-a dosar s-a depus adeverinţa cu veniturile nete realizate de pârât şi defalcate pe fiecare ultimele şase luni (fila 29 din dosar) iar la data de 20.05.2011 răspunde solicitării instanţei şi depune o nouă adeverinţă (fila 35 din dosar).
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de întregul material probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt: prin acţiunea introdusă la această instanţă, reclamanta M.M., ca reprezentant legal al fiicei sale, a solicitat instanţei chemarea în judecată a pârâtului B. H., pentru a se constata că acesta este tatăl fiicei sale I.A., născută la data de 11.11.2010; să se încuviinţeze ca minora să poarte numele tatălui, acela de B., să se oblige pârâtul la plata pensiei de întreţinere, ţinându-se cont de veniturile nete realizate de pârât , precum si de faptul că mai are un copil minor în întreţinere.
S-a mai reţinut că reclamanta a solicitat şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Din certificatul de naştere ( fila 8 din dosar) instanţa a reţinut că faţă de minora I.A. a fost stabilită numai filiaţia faţă de mama sa.
Din declaraţia autentificată ( fila 21 din dosar), instanţa a reţinut că pârâtul B.H. a recunoscut-o ca fiind copilul său, pe minora I. A., născută din convieţuirea sa cu reclamanta.
Urmare acestei recunoaşteri şi stabiliri de filiaţie, pârâtul s-a implicat şi la data de 13.04.2011 a scos certificatul de naştere al minorei, care la rubrica tată îl are trecut pe pârât ( fila 23 din dosar ), certificat de naştere pe care instanţa l-a predat în original reclamantei în şedinţa publică de judecată din 09.05.2011 ( fila 32 din dosar).
Din copia certificatului de naştere ( fila 22 din dosar ) instanţa a reţinut că pârâtul mai are un copil, respectiv pe minorul B.S.G., născut la data de 12.04.2003 .
Din înscrisurile depuse la dosar ( filele 24 şi 25 din dosar), instanţa a reţinut că reclamanta se află în concediu pentru îngrijirea copilului, contractul de muncă fiind suspendat conform art. 51 lit.a din Legea 53/2003, iar din adeverinţa aflată la fila 35 din dosar, instanţa a reţinut veniturile nete lunare realizate de pârât pe ultimele şase luni, anterioare introducerii acţiunii de către reclamantă.
S-a mai reţinut că urmare a faptului că pârâtul a recunoscut că este tatăl minorei I.A., considerent pentru care s-a emis un nou certificat de naştere, reclamanta a renunţat la capătul de cerere privind stabilirea paternităţii.
Deşi pârâtul nu a fost de acord ca minora să-i poarte numele, instanţa în temeiul disp. art. 64 alin.2 C.Fam., ( Legea 4/1953 ) a admis cererea reclamantei M.M. şi a încuviinţat ca minora să poarte numele pârâtului şi anume acela de B..
Pentru a se pronunţa în acest mod, instanţa a avut în vedere pe de o parte disp. art. 63 C.Fam., potrivit căruia copilul din afara căsătoriei (cum este prezenta speţă) a cărui filiaţie a fost stabilită prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească are faţă de părintele si rudele acestuia, aceeaşi situaţie ca şi situaţia legală a unui copil din căsătorie, deci, minora I. A. are aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi copilul rezultat din căsătoria pârâtului cu mama fiului, S.G., născut la data de 12.04.2003, deoarece pârâtul nu a făcut dovada unei vătămări aduse persoanei sale , iar simplele susţineri ale avocatului, cum că este căsătorit şi mai are un copil, nu conduc la dovada vătămării unui interes, întrucât, în momentul în care a intrat într-o relaţie extraconjugală trebuia să se gândească şi la urmările ce au avut loc şi întrucât părţile nu s-au înţeles asupra purtării numelui pârâtului de către copilul I.A., în temeiul disp.art. 64 alin.2 C.Fam., potrivit căruia „în cazul în care filiaţia a fost stabilită ulterior şi faţă de celălalt părinte, instanţa judecătorească va putea da încuviinţare copilului să poarte numele acestuia din urmă ”, instanţa a apreciat oportună şi legală cererea reclamantei făcută în numele minorei, de a purta numele pârâtului, cu atât mai mult cu cât acest copil mai are un frate şi trebuie să se bucure alături de el de aceleaşi drepturi.
În baza art. 246 C.proc.civilă instanţa a luat act de renunţarea reclamantei la capătul de cerere privind stabilirea paternităţii minori, întrucât acest capăt de cerere a rămas fără obiect ca urmare a recunoaşterii filiaţiei faţă de tată făcută de acesta conform art. 63 C. fam. .
Întrucât s-a stabilit filiaţia şi faţă de tată, iar părinţi sunt datori cu obligaţia de întreţinere faţă de copiii lor aflaţi în nevoie şi cum I.A. are numai 6 luni şi deci, se află în nevoie, în temeiul art. 86 si 94 rap.la art. 107 alin.1 şi 3 C.Fam., urmează a obliga pârâtul la plata unei pensii de întreţinere în cuantum lunar de 200 lei, începând cu data introducerii acţiunii şi până la majoratul acesteia.
Pentru a se pronunţa în acest mod, la stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere, instanţa a avut în vedere adeverinţa din care a rezultat veniturile nete realizate pe ultimele şase luni anterioare introducerii acţiunii, venituri nete din care s-au scăzut cele două prime, din lunile decembrie 2010 si ianuarie 2011 (de câte 700 lei) întrucât nu au caracter permanent, precum si faptul că mai are în întreţinere un copil minor.
În baza disp. art. 274 C. proc. civilă instanţa urmează a obliga pârâtul către reclamantă la plata sumei de 518,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa în acest mod instanţa a avut în vedere pe de o parte faptul că pârâtul a recunoscut copilul, conform declaraţiei autentificate, la o lună după introducerea acţiunii de către reclamantă, iar pe de altă parte, faptul că pârâtul nu a fost de acord cu capătul de cerere privind încuviinţarea purtării numelui de către fiica sa, I.A. .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite acţiunea formulată de reclamanta M.M., aşa cum a fost restrânsă, împotriva pârâtului B. H. .
Ia act că reclamanta a renunţat la capătul de cerere privind stabilirea paternităţii minorei I.A. .
Luând act de recunoaşterea pârâtului, recunoaştere făcută şi autentificată, încuviinţează minorei să poarte numele tatălui său şi anume, acela de B.
Prezentele modificări vor fi făcute în actul de naştere al minorei.
Obligă pârâtul către reclamantă şi în favoarea minorei I. A. la plata unei pensii de întreţinere, în cuantum lunar de câte 200 lei, începând cu data introducerii acţiunii şi până la majoratul minorei.
Obligă pârâtul către reclamantă la plata sumei de 518,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică .
