Codul de procedură civilă- art. 156
Potrivit dispoziţiilor art. 156 Cod proc.civilă, instanţa nu este obligată să acorde în orice împrejurare un nou termen de judecată, acordarea constituind o simplă facultate prevăzută de lege. Ea este îndreptăţită să refuze admiterea cererii atunci când consideră că se urmăreşte tergiversarea judecăţii.( Decizia nr. 777/11.10.2010 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie).
Prin decizia civilă nr. 777/11.10.2010, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul-reclamant C.B. împotriva deciziei civile nr. 184/11.03.2010 a Tribunalului Prahova, apreciind-o ca fiind legală.
Potrivit dispoziţiilor art. 156 Cod proc.civilă, instanţa nu este obligată să acorde în orice împrejurare un nou termen de judecată, acordarea constituind o simplă facultate prevăzută de lege. Ea este îndreptăţită să refuze admiterea cererii atunci când consideră că se urmăreşte tergiversarea judecăţii.
In speţă, pârâtul a primit un termen pentru lipsă de apărare şi, în atare condiţii, faţă de dispoziţiile legale menţionate, în mod corect Judecătoria Ploieşti i-a respins cererea formulată la termenul acordat, de amânare a cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a avocatului angajat în cauză.
De altfel, prima instanţă a amânat pronunţarea asupra admiterii în principiu a acţiunii, împrejurare în care pârâtul nu a fost în nici un caz prejudiciat sub aspectul lipsei apărării competente, deoarece avea posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise ( a se vedea în acest sens încheierea de amânare a pronunţării din data de 18.06.2007).
Aceeaşi situaţie se regăseşte şi la termenul de judecată din 19.10.2007 (acordat pentru administrarea probatoriilor încuviinţate pe cererea reconvenţională depusă după pronunţarea primei încheieri interlocutorii din data de 25.06.2007), ceea ce denotă un abuz procesual.
Pe de altă parte, procesul civil este, în regulă generală, un proces al intereselor private. Rolul activ al judecătorului reglementat de art. 129 Cod proc.civilă nu înseamnă încălcarea principiului disponibilităţii în procesul civil; obligaţia de a-şi proba pretenţiile revine reclamanţilor în condiţiile art. 1169 Cod civil.
Rolul activ al judecătorului trebuie înţeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil, al disponibilităţii şi cel al contradictorialităţii, neputând constitui temeiul substituirii instanţei în poziţia procesuală a uneia dintre părţi şi în apărarea intereselor acesteia.
În acest context, pentru argumentele arătate în precedent, paratului-reclamant nu i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
