Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele;
Prin sentinţa civilă nr. 1474/10.09.2010, Tribunalul Braşov a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele: B.C.R., B.V., G.M.V., O.E., P.E., P.M., S.D. şi T.M.M. în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL CLINIC JUDEŢEAN DE URGENŢĂ BRAŞOV.
A obligat pârâtul să stabilească salariul de bază al reclamanţilor conform art. 5 din O.U.G. nr. 115/2004, respectiv potrivit anexei nr. I a O.U.G. nr. 115/2004, astfel cum a fost modificată prin pct. 17 al articolului unic al Legii nr. 125/2005, pentru perioada 01.04.2007 – 31.12.2007, şi conform art. 5 din O.U.G. nr. 115/2004, respectiv potrivit anexei nr. I a O.U.G. nr. 115/2004, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 17/2008 în perioada 01.01.2008 – 31.12.2009, ţinând cont de faptul că reclamantele îşi desfăşoară activitatea într-o unitate clinică, precum şi de calificativul maxim cuprins în fişa de apreciere a reclamanţilor.
A obligat pârâtul să plătească reclamanţilor, diferenţele dintre drepturile salariale cuvenite conform celor de mai sus şi drepturile salariale efectiv încasate, în perioada 01.04.2007 – 31.12.2007 şi 01.01.2008 – 31.12.2009.
Obligă pârâtul să efectueze cuvenitele modificări în carnetele de muncă ale reclamanţilor conform celor de mai sus.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Odată cu aplicarea O.U.G. nr.115/2004 prin Legea nr.125/12.05.2004, pentru aprobarea O.U.G. nr.115 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar, aceste avize au fost modificate în sensul stabilirii unor grile de salarii minime şi maxime mai mari (pct.17 – Legea 125/2005) faţă de cele prevăzute iniţial în normele Ordonanţei .
Asupra intrării în vigoare a noilor dispoziţii privind salarizarea personalului sanitar, O.U.G. nr.115/2004 prevede fără putinţă de tăgadă, că aceasta intră în vigoare la 01.01.2005.
În forma iniţială, art.43 din O.U.G. nr.115/2004 stipula că „prevederile prezentei ordonanţe intră în vigoare la 1.01.2005 iar ulterior, prin completarea adusă acestui articol prin Legea nr.125/2005, se stipulează că „prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă intră în vigoare la 1.01.2005, cu excepţia art.6 alin.5 şi art.12 alin.2 care intră în vigoare la 1.01.2006.
Se mai reţine că, O.U.G. nr.115/2004, aprobată şi modificată prin Legea nr.125/2005, cuprinde la anexa I, două capitole referitoare la încadrarea personalului sanitar în grilele de salarizare astfel:
Cap.I pentru personalul din unităţile sanitare, altele decât cele clinice.
Cap.II pentru personalul din unităţi clinice, institute şi centre medicale.
Din susţinerile pârâtului rezultă că potrivit Ordinului Ministerului Sănătăţii nr.921/1.08.2004, unitatea a primit titulatura de „spital clinic” (îndeplinind condiţiile prevăzute de Legea nr.270/2003).
Prin urmare este logic şi legal, ca personalul sanitar care îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestei unităţi clinice să fie încadrat în grilele de salarizare prevăzute de anexa I cap II ale O.U.G. nr.115/2004, aprobată şi modificată prin Legea nr.125/2005, respectiv în cele privind „unităţi clinice, institute şi centre medicale”.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Spitalul Clinic Judeţean de urgenţă Braşov, invocând prevederile art. 3041 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală întrucât nu a avut în vedere întreg cadrul legislativ invocat în apărare (art. 2 din O.U.G. nr.115/2004, art. 9 şi 19 din H.G. nr. 150/1999).
Examinând hotărârea prin prisma motivelor de recurs şi prin prisma prevederilor art. 3041 Cod procedură civilă, curtea reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente :
Prin art. 4 din OUG nr. 115/2004 – privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul bugetar – intrată în vigoare la data de 1.01.2005, aprobată cu modificări prevăzute de Legea nr. 125/2005 s-a stabilit că „sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile şi alte drepturi” iar prin art. 5 s-a prevăzut că „salariile de bază pentru personalul de execuţie sunt diferenţiate pe funcţii, grade şi trepte profesionale şi sunt prevăzute în anexele I – IV”.
În anexa I sunt prevăzute grilele de salarizare în mod diferenţiat pe categorii de unităţi sanitare publice, respectiv pe unităţi sanitare clinice şi alte unităţi sanitare decât cele clinice.
Din Ordinul MSP nr. 915/13.07.2004 rezultă cu certitudine că la data de 1.01.2005 pârâtul 1 era unitate spitalicească clinică, astfel încât salarizarea personalului trebuie realizată pe grila de unităţi clinice, respectiv pe anexa I pct. II lit. A din OUG nr. 115/204 şi nu pe grila nonclinică cuprinsă în anexa I pct. I lit. A din lege.
Prin Ordinul MSP nr. 921/1.08.2004 s-a stabilit şi noua denumire a spitalului fără a se stabili diferenţe de atribuţii între secţiile aceleiaşi unităţi sanitare ori diferenţe cu privire la modul de salarizare a personalului. Chiar şi din organigrama spitalului rezultă că secţiile acestuia sunt menţionate ca structuri organizatorice fără niciun fel de diferenţiere pe secţii clinice şi nonclinice.
Prin urmare salariile de bază ale reclamanţilor fiind stabilite în grila neclinică, corect a reţinut instanţa de fond faţă de prevederile legale mai sus menţionate, că pârâtul trebuie să stabilească salariile de bază în grila clinică fără a impune obligarea acestuia la stabilirea în grila maximă, ci se va avea în vedere calificativele din fişele de apreciere ale fiecărui reclamant.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 alin.1 cod procedură civilă curtea va respinge recursul şi va menţine ca legală sentinţa civilă recurată.
Opinie separată,
În sensul admiterii recursului declarat de pârâta Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov, modificării în tot a sentinţei în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanţi.
În dezacord cu opinia majoritară, apreciez că se impunea admiterea recursului declarat de recurentul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă şi modificării în tot a sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanţi, pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, s-a solicitat de către reclamante, obligarea pârâtului să stabilească şi să plătească diferenţele de drepturi salariale, ţinând cont de faptul că îşi desfăşoară activitatea într-o unitate clinică precum şi de calificativul maxim, cuprins în fişa de apreciere, pentru perioada 1.04.2007 – 31.12.2007 conform art. 5 din OUG 115/2004 şi pentru perioada 1.01.2008 – 31.12.2009 în baza dispoziţiilor OUG 115/2004, cum a fost modificată prin OG 17/2008, şi obligarea la efectuarea cuvenitelor menţiuni în carnetul de muncă al reclamantelor.
După cum se poate observa în menţiunile din carnetele de muncă ale reclamantelor, depuse la dosarul de fond, unitatea angajatoare, a operat aceste modificări, legate de încadrarea în unităţi sanitare clinice, acordând şi drepturile salariale majorate, corespunzătorii noii grile de încadrare.
Astfel, pentru reclamanta B.C., la fila 19 din dosar, se constată că începând cu data de 1.05.2005 a fost evaluat salariul conform OUG 115/2004 potrivit art. 17 anexa I pct. III poziţia 18 pentru UNITĂŢI CLINICE.
Acelaşi fel de menţiuni, figurează şi în carnetele de muncă ale reclamantelor, după cum urmează:
– B.V., fila 29 dosar fond vol.I, poziţia 85 din carnetul de muncă;
– G.M.V., fila 37 poziţia 83 din carnetul de muncă;
– O.E., fila 49 dosar fond, vol.I poziţia 83 ;
– P.E., fila 68 poziţia 90 din carnetul de muncă.;
– P.M., fila 84 poziţia 79 din carnetul de muncă;
– S.D., fila 92 poziţia 80 din carnetul de muncă;
Aşa cum rezultă din aceste menţiuni, se poate observa şi o majorare de salariu pe care au avut-o reclamantele, începând cu data la care au fost operate menţiunile mai sus arătate. Prin urmare, în lipsa altor probe, instanţa concluzionează că drepturile salariale solicitate de reclamante, au fost acordate, ţinându-se cont de titulatura unităţii de UNITATE CLINICĂ aşa cum s-a solicitat în acţiunea introductivă.
Astfel, pentru primul capăt de cerere pretenţiile reclamantelor sunt nefondate şi în consecinţă ar fi trebuit respinse.
În ceea ce priveşte obligaţia pârâtului de a încadra salariul reclamantelor în grila maximă, ţinând cont de calificativul maxim din fişa de apreciere, instanţa apreciază că acesta este prin excelenţă un atribut al angajatorului.
Obţinerea calificatului maxim, nu atrage neapărat majorarea salariului, mai ales în condiţiile în care potrivit dispoziţiile art.17 din OUG 17/2008, condiţionează creşterile salariale de nivelul fondurilor financiare prevăzute pentru plata salariilor.
Potrivit dispoziţiilor art. 17 alin.1 din OUG 17/2008, personalul contractual salarizat între limitele corespunzătoare funcţiei, poate beneficia anual, în perioada mai-septembrie, de o creştere salariale prin evaluarea performanţelor profesionale individuale realizate în anul precedent, cu condiţia încadrării în nivelul alocaţiilor prevăzute pentru cheltuieli cu salariile în bugetul de venituri şi cheltuieli.
Din textul de lege suscitat, rezultă două aspecte:
I. personalul contractual „poate beneficia anual” de o creştere salarială, deci nu este o obligaţie în sarcina angajatorului, ci numai o posibilitate;
2. în situaţia în care se acordă, trebuie să fie respectate limitele bugetului pentru plata salariilor;
Astfel instanţele de judecată, în lipsa unei analize ample şi complete a aspectelor mai sus invocate, nu poate proceda la admiterea unui astfel de capăt de cerere, întemeindu-se numai pe prezumţia de rea credinţă şi abuz a angajatorului.
Pentru aceste considerente se impunea admiterea recursului şi modificarea în tot a acţiunii promovate de reclamante.
(Decizia civil nr. 1351/M/26.11.2010)
