Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr.1005/13 aprilie 2011
Prin Decizia nr. 1005/2011 pronunţată în dosar nr. 28726/197/2009 la data de 13 Aprilie 2011, Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a Curţii de apel Alba Iulia a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A.P. SRL împotriva sentinţei nr. 65/CA/2010 pronunţată la data de 26.10.2010 de Tribunalul Sibiu : – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ.
S-a reţinut că prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Mediaş sub nr. 3231/257/2009, reclamanta S.C. A.P. S.R.L a solicitat în contradictoriu cu pârâţii DGFP Sibiu, D.R.A.O.V. -B., B.V.M., în nume personal şi în numele ANV Bucureşti:
– obligarea pârâţilor la plata sumei de 29728,70 lei taxe vamale plătite în plus, 474,06 lei comision vamal, 6194,83 lei TVA, garanţie achitată în plus precum şi actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie şi dobânda legală.
În motivarea de fapt se arată că, prin sentinţa civilă nr.290/07.02.2007 şi 475/20.02.2007, prin Deciziile Curţii de Apel Alba Iulia nr.64/CA/2007, 60/CA/2007 şi 399/CA/2005 s-a dispus anularea în totalitate a actelor constatatoare 573, 574/05, 221 – 223/04, 364-368/06, 205/04, 482/01, 247-249/02, emise de către Vama M. pentru Declaraţii Vamale de Import.
Întrucât nu a solicitat prin acţiunile în justiţie şi restituirea sumelor, instanţa nu s-a pronunţat asupra stabilirii situaţiei anterioare executării, astfel că a fost nevoit să promoveze prezenta acţiune în baza prevederilor art. 404 indice 1 alin 1 din C.pr.civ.
Pârâta DGFP a depus întâmpinare prin care a ridicat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a DGFP, iar pe fond respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală.
Faţă de excepţie, se arată că titlurile executorii care au fost desfiinţate au fost emise de autorităţile vamale, astfel că doar aceste organe au calitate procesuală într-o astfel de cauză.
Pe fondul cauzei, se arată că reclamanta avea posibilitatea ca urmare a anulării actelor administrativ fiscale, să solicite restituirea sumelor achitate în plus, pe calea procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003.
Judecătoria Mediaş, prin sentinţa civilă nr.2395/10.12.2009 a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Braşov, reţinându-se că în cauză sunt incidente prevederile art. 5 C.pr.civ.
În dosarul declinat la Judecătoria Braşov, A.N.V. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii ca inadmisibilă, deoarece nu au fost emise acte de silită în condiţiile O.G. nr.92/2003 iar plăţile despre care face vorbire reclamanta au fost achitate din proprie iniţiativă.
Se arată, în esenţă că, ordinele de plată depuse de către reclamantă la dosar constau în sume achitate pentru titluri executorii care nu au fost anulate prin hotărâri judecătoreşti.
Judecătoria Braşov, prin sentinţa civilă nr.5568/04.05.2010 şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Sibiu, judecătoria reţinând că, competenţa revine instanţei care a dispus anularea titlurilor executorii, fiind incidente în cauză prevederile art. 404 indice 2 C.pr.civ.
Prin Sentinţa nr. 65/CA/2010 pronunţată la data de 26.10.2010 de Tribunalul Sibiu :- Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ a fost respinsă lipsa calităţii procesuale pasive a Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului S. şi a fost respinsă acţiunea faţă de Biroul Vamal M. pentru lipsa capacităţii de folosinţă. Totodată a fost respinsă ca nefondată acţiunea reclamantei împotriva D.G.F.P. a judeţului S. şi D.R.A. şi O.V.B.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă că sumele solicitate de către reclamantă şi achitate conform ordinelor de plată depuse la dosar, nu se regăsesc în actele anulate de către instanţă prin sentinţele pronunţate de Tribunalul Sibiu nr. 290/7.02.2007 în dosar 946/85/2006 şi 475/20.02.2007 în dosar nr. 2312/85/2006.
Pe de altă parte, nu sunt incidente nici prevederile art. 117 alin 1 lit. a din O.G. nr.92/2003 întrucât pentru anularea actelor administrativ fiscale de către instanţă, sumele încasate în baza acestor acte se restituie, la cerere, în baza prevederilor legale din O.G. nr.92/2003 şi ale Ordinului nr.2185/2010 al MFP – care reglementează în detaliu procedura restituirii sumelor achitate la bugetul de stat.
Întoarcerea executării silite la care a apelat reclamanta, presupune, aşa cum se arată în art. 404 indice 1 alin 1 C.pr.civ anularea titlului executoriu sau a executării silite însuşi. Or, în cazul de faţă, instanţa de judecată a dispus anularea unor titluri de creanţă ( acte de constatare, proces verbal de control), astfel că pentru recuperarea eventualelor sume achitate în baza acestor acte nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 404 indice 1 C.pr.civ, ci ale O.G. nr.92/2003, acţiunea formulată de reclamantă fiind şi inadmisibilă.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a DGFP S., instanţa a constatat că aceasta este neîntemeiată, deoarece prin sentinţa nr.290/07 şi 475/07 au fost anulate şi decizii emise de către această pârâtă, astfel că, cel puţin pentru opozabilitate pârâta DGFP are calitate procesuală.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În expunerea motivelor se arată că sentinţa este lovită de nulitate faţă de împrejurarea că au fost încălcate normele de competenţă materială, potrivit art. 404 ind. 2 alin. 3 din competenţa revenindu-i Judecătoriei Mediaş.
În subsidiar, solicită modificarea sentinţei şi admiterea acţiunii, apreciind că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 404 ind.1 din Codul de procedură civilă, acţiunea de faţă fiind o întoarcere a executării silite. Menţionează că a fost supusă executării silite prin blocarea conturilor, astfel că cererea sa este întemeiată.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate dar şi al dispoziţiilor art. 304 indice 1 din Codul de procedură civilă curtea constată că acesta este neîntemeiat şi urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Reclamanta recurentă a înţeles să deducă spre judecare instanţei de contencios administrativ o cerere de întoarcere a executării silite, solicitând restituirea unor sume care ar fi fost încasate în temeiul unor acte vamale desfiinţate de către instanţa de contencios administrativ.
Astfel, prin sentinţele pronunţate de Tribunalul Sibiu nr. 290/7.02.2007 în dosar 946/85/2006 şi 475/20.02.2007 în dosar nr. 2312/85/2006 s-au admis acţiunile formulate de recurenta SC A.P. SRL în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului S., Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale B., Biroul Vamal M. şi s-a dispus anularea deciziei nr. 22/06 emisă de DGFP, actele de constatare nr. 364/06 şi 365-368/06 emise de B.V.M., decizia nr. 77/05 a DGFP S., procesul verbal de control nr. 119/05 încheiat de DRV B., decizia nr. 91/05 a DGFP S., procesul verbal de control nr. 139/05 a DRV B., decizia 105/06 a DGFP S. act constitutiv nr.573/05 şi 574/05 încheiate de BIROUL VAMAL M.
Actele respective au natura unor titluri de creanţă prin care s-au stabilit obligaţii vamale dar care nu au mai devenit titluri executorii întrucât au fost anulate în procedura de contencios fiscal.
Potrivit art. 404 ind. 2 din Codul de procedură civilă :
„(1) În cazul în care instanţa judecătorească a desfiinţat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi asupra restabilirii situaţiei anterioare executării.
(2) Dacă instanţa care a desfiinţat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului şi nu a luat măsura restabilirii situaţiei anterioare executării, această măsură se va putea dispune de instanţa care rejudecă fondul.
(3) Dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în condiţiile alin. (1) şi (2), cel îndreptăţit o va putea cere instanţei judecătoreşti competente potrivit legii.”
Procedura de întoarcere a executării silite reglementată de art. 404 ind. 1 – 404 ind. 3 din Codul de procedură civilă este specifică fazei de executare silită, fază care nu s-a realizat însă în acest caz. Dealtfel recurenta nu a făcut dovada cu nici un act (somaţie, titlu executoriu, ordin de poprire) că ar fi fost puse în executare actele vamale atacate şi ulterior anulate. Actele de executare depuse la dosar vizează actul de constatare nr.247249/15.10.2002, actul de control 247249/02 şi dispoziţia de urmărire nr.536/03 ori achitarea unor sume reprezentând TVA şi taxe vamale, fără a se preciza în baza căror acte.
Aşadar, în lipsa unei executări silite a actelor vamale mai sus enumerate, nu există nici un temei pentru care prezenta cerere să fie trimisă Judecătoriei Mediaş, care dealtfel şi-a declinat o dată competenţa iar reclamanta nu a înţeles să conteste această soluţie pe calea recursului.
Acţiunea în maniera în care a fost formulată este inadmisibilă, întrucât nu poate fi urmată o procedură de drept comun atunci când există reglementată o procedură specială.
În speţă, fiind vorba despre drepturi vamale, executarea silită se realizează de organele fiscale potrivit O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală iar în cazul anulării actelor administrativ fiscale de către instanţă fără a se dispune potrivit art. 174 alin. 4 din Codul de procedură fiscală, sumele încasate în baza acestor acte se restituie, la cerere, în baza art.117 alin 1 din O.G. nr.92/2003 din O.G. nr. 92/2003 şi ale Ordinului nr.2185/2010 al Ministrului Finanţelor Publice – care reglementează în detaliu procedura restituirii sumelor achitate la bugetul de stat. Această procedură nu a fost însă realizată de către recurentă, astfel că nu există temei pentru cercetarea de către instanţă a justificărilor pentru restituirea sau nerestituirea unor sume.
Faţă de cele ce preced se constată că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este legală iar recursul declarat de reclamantă este neîntemeiat şi urmează a fi respins potrivit art. 312 din Codul de procedură civilă.
