În motivarea acţiunii se arăta că sporurile pe care le solicită sunt acordate prin dispoziţii legale şi hotărâri judecătoreşti, iar reclamantul, în calitate de fost judecător este îndreptăţit să beneficieze de ele la calcularea pensiei.
În drept se invocă disp. art. Legea 92/1992, 50/1996, normele metodologice nr. 1275 pentru aplicarea Legii 303/2005, Legea nr. 247/2005, Legea nr. 45/2007, Decizia nr. 21/10.03.2008 I.C.C.J., O.G 83/2000 şi Legea 334/2001, O.G 177/2002, O.G 24/2004, O.G. 113/2000 şi O.G. 100/2007.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii motivat de faptul că potrivit prevederilor art. 82 din Legea 303/2004 astfel cum a fost modificată prin O.U.G nr. 100/2007 pensia de serviciu se stabileşte luându-se în considerare baza de calcul egală cu indemnizaţia de încadrare brută lunară pe care o are un judecător sau un procuror în activitate în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei şi sporurile în procent avute la data eliberării în funcţie ori după caz cu salariul de bază brut lunar şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.
În conformitate cu art. 85 alin.2 din acelaşi act normativ pensiile de serviciu ale judecătorilor şi procurorilor se actualizează anual în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni a judecătorilor şi procurorilor în activitate.
La 2 februarie 2009 s-a formulat cerere de intervenţie în interes propriu prin care intervenientul Ş. M. solicită obligarea pârâtului să elibereze adeverinţa de venituri conform formularului tip de adeverinţă prevăzut în anexele H.G 1275/2005, care să cuprindă indemnizaţia de încadrare brută lunară şi sporurile avute în ultima lună de activitate, inclusiv sporurile şi drepturile băneşti recunoscute prin titlurile executorii prevăzute de art. 3 din OUG nr. 75/2008 conform sentinţelor civile nr. 1516/2007, 359/2008, 651/2008 ale Tribunalului Sibiu şi nr. 148/2008 a Tribunalului Alba; obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii în cuantum de 200 lei pentru fiecare zi de întârziere, calculate până la data punerii în a hotărârii pronunţate, cu cheltuieli de judecată.
Cererea a fost precizată în sensul că s-a solicitat obligarea pârâtului ca în adeverinţa de venituri să includă şi drepturile salariale recunoscute prin sentinţa civilă nr. 22/15.01.2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, respectiv drepturile salariale cuvenite conform art. 11 alin. 1 Anexa 1 lit A pct. 6-13 din O.G nr.27/2006.
Şi la această cerere pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea ei ca nefondată, motivată de faptul că pensia de serviciu s-a stabilit conform dispoziţiilor legale.
La data de 10.05.2010 intervenientul Ş. M. a depus o cerere de renunţare la judecată astfel că, prin încheierea de şedinţă din data de 18.01.2011 s-a lua act de renunţare la judecata cererii de intervenţie.
Din actele dosarului instanţa reţine următoarele:
Reclamantul B. L. a deţinut funcţia de judecător la T. Sb. până la data de 1.09.2004 când s-a pensionat pentru limită de vârstă, beneficiind şi de o de serviciu stabilită prin decizia nr.151248 din 7.09.2004.
La momentul introducerii acţiunii cuantumul pensiei de serviciu era stabilit, conform prevederilor art. 82 din Legea nr.303/2004 modificată prin OUG nr. 100/2007, prin luarea în considerare a bazei de calcul egale cu indemnizaţia de încadrare brută lunară pe care o avea un judecător în activitate în condiţiile identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei şi sporurile în procent avut la data eliberării din funcţie ori după caz, cu salariul de bază brut lunar şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.
Prin acţiune reclamantul solicită obligarea fostului angajator la eliberarea unei adeverinţe care să cuprindă următoarele sporuri: de vechime în cuantum de 25%; de anticorupţie de 40%; de toxicitate de 15%; de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50%, precum şi sporurile acordate prin hotărârile judecătoreşti începând cu data pensionării -1.09.2004.
În ceea ce priveşte sporul pentru vechimea în muncă acesta nu se afla în plata la data pensionării reclamantului fiind reintrodus ca drept salarial al personalului din justiţie prin Legea nr. 45/2007. În temeiul acestui act normativ reclamantului i-a fost eliberată la data de 1.10.2008 adeverinţa privind sporul de vechime în muncă de 25% care a fost luată în calcul la actualizarea anuală a pensiei de serviciu efectuată conform art. 85 alin.2 din Legea nr. 303/2004.
Cum legislaţia în vigoare la data pensionării nu prevedea acordarea acestui spor iar pentru perioada 1.09.-2004-2007 reclamantul nu deţine vreun titlu executoriu prin care să îi fi recunoscut acest drept, solicitarea de obligare la eliberarea unei adeverinţe în acest sens este nefondată şi urmează a fi respinsă.
Aceeaşi soluţie şi pentru aceleaşi considerente se impune şi pentru sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% şi pentru sporul de toxicitate de 15%.
În procesul soluţionat prin sentinţa civilă nr. 74/2007 a Tribunalului Alba reclamantul nu a fost parte aşa încât aceasta nu va fi luată în considerare.
Reclamantului i-au fost însă acordate drepturi salariale şi sporul de anticorupţie prin sentinţa civilă nr. 254/2004 a Tribunalului Sibiu şi respectiv prin sentinţa civilă nr. 138/2007 a Tribunalului Alba – ambele irevocabile – acestea trebuind să fi luate în considerare la recalcularea pensiei sale.
Pentru aceasta este necesară eliberarea unei adeverinţe de către Tribunalul Sibiu care să cuprindă veniturile susmenţionate.
Dealtfel, prin adresa nr. 12485/29.11.2008 Ministru Justiţiei şi-a exprimat punctul de vedere în sensul că angajatorul are obligaţia de a înscrie adeverinţele de venituri sporurile şi drepturile salariale obţinute prin hotărâri judecătoreşti în vederea includerii acestora în baza de calcul a pensiei de serviciu, chiar dacă plata drepturilor se va face ulterior.
Pentru considerentele de fapt şi de drept ce preced, acţiunea a fost admisă în parte în sensul obligării pârâtului la eliberarea unei adeverinţe care să cuprindă sporurile şi drepturile băneşti recunoscute prin sentinţele civilă nr. 254/2004 şi nr. 138/2007.
Reclamantul nu a făcut dovada efectuării unor cheltuieli de judecată aşa încât acestea nu au fost acordate.
