Instanţa de recurs, pentru a pronunţa această decizie a reţinut că hotărârea tribunalului a fost comunicată recurentei la data de 14 ianuarie 2011 conform dovezii de comunicare iar termenul de declarare a recursului (prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999) era 25 ianuarie 2011 iar recursul a fost declarat de pârâtă la 26 ianuarie 2011.
S-a apreciat că nu poate fi reţinută factura de expediere prin serviciile poştale a unei corespondenţe către tribunalul Bacău, întrucât din cuprinsul acesteia nu rezultă fără echivoc ce corespondenţă anume a fost expediată, cu o referire, cel puţin la nr. dosarului al cărui obiect îl constituie litigiul dedus judecăţii.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare SC O.P. SA, contestaţia fiind motivată şi scutită de plata taxei de timbru conform art.15 lit. a din Legea nr. 146/1997.
În motivarea contestaţiei a arătat, în esenţă că decizia curţii este netemeinică şi nelegală sub aspectul respingerii recursului ca tardiv formulat, întrucât din înscrisurile de care s-au folosit în combaterea excepţiei tardivităţii formulării recursului, rezultă în mod indubitabil că recursul a fost declarat în termen legal respectiv la data de 24 ianuarie 2011.
Arată că, a susţinut şi în faţa Curţii că recursul declarat a fost trimis în plic cu adresa de înaintare, împreună cu alte recursuri, plicul şi adresa de înaintare prin care au fost trimise recursurile au fost depuse în unul din dosare iar din recipisa emisă de Oficiul Poştal nr. 8 Iaşi şi din confirmarea de primire precum şi de pe plic rezultă în mod clar că plicul conţinând aceste recursuri a fost trimis din Iaşi la data de 24 ianuarie 2011.
A mai arătat contestatoarea că greşit nu a fost avută în vedere data de pe plic ci data înregistrării recursului la tribunal, un argument în plus în sprijinul dovedirii faptului că recursurile au fost în acelaşi plic este şi gramajul acestuia.
În drept se invocă dispoziţiile art.318 cu referire la eroarea materială, instanţa respingând recursul ca tardiv, deşi a fost depus în termen la poştă dar instanţa nu a observat recipisa scrisorii recomandate, luând în considerare data înregistrării căii de atac.
Curtea examinând contestaţia în anulare sub aspectul motivelor invocate, a reţinut următoarele:
Potrivit art.318 Cod procedură civilă hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Contestatoarea consideră că instanţa a pronunţat decizia contestată, fiind în eroare, considerând eroare modul în care a interpretat şi apreciat instanţa de recurs înscrisurile depuse în recurs în combaterea excepţiei tardivităţii declarării recursului, invocată în recurs.
Or, se va aprecia că în cazul în care respingerea recursului ca tardiv nu este rezultatul unei erori materiale, ci a modului în care instanţa a înţeles să aplice dispoziţia legală privitoare la calcularea termenului şi la modul de apreciere a probelor efectuate în combaterea excepţiei nu este admisibilă contestaţia în anulare, nefiind în prezenţa unei erori materiale în sensul textului legal menţionat.
Într-o astfel de situaţie nu este posibil ca pe această cale aceeaşi instanţă să cerceteze dacă modul de stabilire a datei de la care a început să curgă termenul a fost greşit sau corect, tinzându-se la o rejudecare, respectiv la o verificare a hotărârii contestate, ceea c e nu este posibil.
În considerarea celor reţinute anterior, Curtea de Apel în baza art.318 Cod procedură civilă a respins contestaţia în anulare ca nefondat.
