In motivarea actiunii reclamanta arată că pârâtul este fostul soţ al său, in prezent fiind divortati. A mai sustinut că este proprietara imobilului situat in (…) astfel : terenul este dobandit de la părintii săi, înaintea căsătoriei, iar constructiile îi sunt atribuite prin partaj de bunuri comune, conform sentintei civile nr. (…) pronuntată de Judecătoria (…) , rămasă definitivă prin neapelare. A mai precizat că, pârâtul nu întelege să părăsească acest imobil de bună voie, mai mult decât atât, cand vine de la serviciu la sfârsit de săptămână, acesta provoacă scandaluri, a lovit-o, astfel că solicită admiterea actiunii.
In drept, actiunea nu a fost motivată.
Desi legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare, prin care să arată exceptiile, dovezile si mijloacele sale de apărare.
In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta a retinut .
Partile din cauza de fata au fost casatorite, casatoria fiind desfacuta prin divort, ulterior acestia procedand la iesirea din indiviziune asupra bunurilor dobandite in timpul casatoriei asa cum rezulta din sentinta civila nr.(…) pronuntata de Judecatoria (…) .
Potrivit aceleiasi sentinte reclamantei i-a fost atribuita in lotul 1 imobilul in care locuieste, grajdul si anexele gospodaresti.
Prin actiunea introductiva de instanta reclamanta a invederat instantei ca paratul nu doreste sa paraseasca imobilul de buna voie, provoaca scandal ba chiar l-a lovit si pe fiul lor (…) .
La dosarul cauzei reclamanta a depus inscrisri din care rezulta ca s-a plans de comportamentul paratului Postului de Politie (…) paratul fiind avertizat sa nu comita fapte de natura penala sau contraventionala.
Se retine astfel ca acţiunea în evacuare este o acţiune personală, care apără dreptul de creanţă corelativ obligaţiei de predare a bunului închiriat ori pus la dispoziţie cu titlu gratuit.
Cu alte cuvinte, acţiunea în evacuare presupune preexistenţa unui acord de voinţă între reclamant şi pârât, având ca obiect folosirea bunului de către acesta din urmă. Din acest acord de voinţă decurge şi obligaţia de restituire a bunului de către pârât, acesta din urmă având calitatea de detentor precar.
Din probele administrate în cauză rezultă că imobilul din care se solicită evacuarea pârâtului este proprietatea reclamantei, iar pârâtul a fost tolerat în imobil, neavând un titlu locativ propriu.
Această tolerare echivalează cu un contract de comodat, ori cu un contract nenumit având ca obiect tolerarea folosinţei unui spaţiu, prezentând particularitatea că consimţământul exprimat în acest sens poate fi revocat oricând. Folosinţa născută în temeiul unui asemenea contract este asimilată expres detenţiei precare prin prevederile art. 1853 alin.2 C.civ., care dispune că actele ce exercităm asupra unui lucru al altuia în calitate de locatari, comodatari etc., ori prin simpla îngăduinţă a proprietarului, nu constituie posesie, ci detenţie precară.
În consecinţă, faţă de revocarea explicită a consimţământului referitor la folosinţa spaţiului de către pârât, ceea ce echivalează cu încetarea contractului nenumit care permitea pârâtului să locuiască în imobilul proprietatea fostei sale sotii, pârâtul are obligaţia de a părăsi imobilul, astfel încât acţiunea este fondată, urmând a fi admisă, în temeiul art. 1073 – 1077 şi art. 1853 alin.2 C.civ., şi să se dispună evacuarea pârâtului din imobil.
