Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Iaşi a reţinut că reclamantul U.S.V. a dobândit, prin contractul de vânzare-cumpărare cu rezervarea unui drept de uzufruct viager autentificat sub nr. de B.N.P. D.B., dreptul de proprietate asupra imobilului situat în sat M., comuna D., judeţul Iaşi, reclamanta U.A. fiind titulara dreptului de uzufruct viager asupra aceluiaşi imobil. Pârâtul U.I.A., nepotul reclamanţilor, s-a mutat în acest imobil cu consimţământul lor.
Situaţia descrisă prin cererea de chemare în judecată, confirmată de susţinerile martorului audiat şi de informaţiile comunicate de către Postul de Poliţie al comunei D., judeţul Iaşi, durează de mai mulţi ani (cel puţin de 2 ani cum a precizat martorul N. C. D.). Din adresa emisă de către Postul de Poliţie D., instanţa a reţinut că pârâtul se află de mai mulţi ani într-o stare conflictuală cu bunicii paterni, a fost sancţionat în repetate rânduri, dar de cele mai multe ori nu a fost sancţionat contravenţional întrucât bunicii săi interveneau în favoarea sa, în sensul că retractau cele reclamate.
Examinând sumar actele dosarului, instanţa a apreciat că aparenţa de drept este în favoarea reclamanţilor, pârâtul fiind un tolerat în imobilul situat în sat M., comuna D., judeţul Iaşi.
Totodată, instanţa a reţinut îndeplinirea cumulativă a condiţiilor cerute de art. 581 Cod procedură civilă.
Astfel, urgenţa măsurii evacuării pârâtului decurge din imposibilitatea convieţuirii părţilor ca urmare a actelor de agresiune exercitate de către nepotul reclamanţilor.
Dispunerea măsurii evacuării nu reprezintă o judecare a fondului cauzei şi nu este de natură a înlătura caracterul vremelnic al acesteia cât timp pârâtul se poate adresa instanţei pe calea dreptului comun pentru a obţine câştig de cauză.
