Pe rol solutionarea cauzei civile privind pe reclamantii P.I, P.M si pe pârâtii P.G., P.C., P.R., prin reprezentant legal P.G., având drept obiect evacuare.
La apelul nominal facut în sedinta publica au raspuns reclamanta P.M, personal si asistata de aparator, cu împuternicire avocatiala la dosar, paratul P.G., personal si asistat de aparator, cu împuternicire avocatiala la dosar, parata P.C., reprezentata de aparator, cu împuternicire avocatiala l.a dosar si paratul P.R., reprezentat de aparator, cu împuternicire avocatiala la dosar; a raspuns martorul T.T..
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a expus referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care învedereaza ca s-au depus la dosar, prin Serviciul Registratura, adresa nr.551698/20.11.2009 emisa de INEP referitoare la domiciliul pârâtei P.C., procesul-verbal întocmit de organele de politie cu privire la mandatul de aducere emis pentru martorul T.T. si o cerere prin care aparatorul reclamantei solicita reexaminarea amenzii ce a fost dispusa prin încheierea de sedinta de la termenul din data de 25.11.2009.
Aparatorul reclamantei P.M. depune la dosar chitanta nr.2077304/30.12.2009 emisa de INML si adresa emisa de S.U.U.B, exemplare ale acestora fiind înmânate aparatorul pârâtilor.
Se procedeaza la audierea martorului T.T. sub prestare de juramânt religios, declaratia acestuia fiind consemnata si atasata la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanta constata cauza în stare de judecata si acorda cuvântul pe fond.
Aparatorul reclamantei P.M. solicita admiterea actiunii, astfel cum a fost precizata si evacuarea toleratilor din apartament pentru imposibila convietuire. Din înscrisul depus la dosar in copie la fila 68 reiese ca pârâtii nu locuiesc la adresa indicata. Din înscrisurile depuse la dosar si interogatoriul propus de catre reclamanta s-a dovedit ca exista între parti raporturi de tolerat, neputând locui în acel apartament 5 persoane, suprafata fiind mult prea mica. Atitudinea pârâtului este aceea de a-si lovi mama, în loc de a se constitui într-un ajutor în viata celor doi batrâni, o persoana care doreste sa îsi alunge mama pentru a locui in apartament doar cu familia sa.
Aparatorul paratilor solicita respingerea actiunii, aratând ca aceasta a fost promovata doar de catre reclamanta, în conditiile în care pârâtii se afla acolo pentru a-l ajuta pe reclamantul P.I. Singura vinovata de situatia creata este reclamanta. Este adevarat ca acesti „tolerati” nu au contract de închiriere, însa deoarece nu s-a dovedit culpa pârâtilor de a se comporta abuziv fata de reclamanti solicita respingerea actiunii; fara cheltuieli de judecata.
În replica, aparatorul reclamantei P.M. arata ca exista la dosar înscrisuri depuse, care certifica atitudinea pârâtului. Nu exista un contract de închiriere, dar pârâtii pot locui în apartament? Solicita a se aprecia asupra probelor si asupra declaratiei martorului ce are calitatea de administrator al blocului, martor care a fost platit de paratul P.G.. Cererea de chemare in judecata poate fi promovata de oricare dintre soti, fara acordul celuilalt.
În replica, aparatorul pârâtilor arata ca s-a facut vorbire despre faptul ca martorul – administrator al blocului a fost platit de pârâtul P.G., însa nu exista nicio dovada în acest sens si nu este înregistrata nicio plângere. Reclamantul P.I. nu si-a dat acordul pentru promovarea actiunii de fata, neexistând prezumtia de mandat tacit. La dosar se afla niste înscrisuri, care nu dovedesc faptul ca reclamanta a fost lovita de pârâti.
Reclamanta, personal, arata ca la data de 30.12.2009, a fost lovita de pârâta P.C.. În urma convorbirii telefonice purtate cu pârâta P.C., pârâtul P.G. a acasa si a lovit-o de asemenea.
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de fata, constata:
Prin cererea de chemare în judecata înregistrata la data de 22.05.2009, reclamantii P.M. si P.I. au chemat în judecata pe pârâtii P.G., P.C. si P.R., pentru ca, prin hotarârea ce se va pronunta, sa se dispuna evacuarea acestora din imobilul situat in Bucuresti, sector 5 pentru lipsa de titlu si imposibila convietuire.
În motivarea cererii de chemare în judecata, legal timbrata, reclamantii au aratat ca pârâtul P.G este fiul lor, care locuieste de 3 ani împreuna cu ei în apartamentul situat în Bucuresti, , alcatuit din trei camere, imobilul fiind proprietatea reclamantilor. S-a precizat ca a devenit imposibila convietuirea, deoarece pârâtii adreseaza reclamantilor cuvinte jignitoare, fiindu-le frica sa mai locuiasca în casa. Reclamanta a învederat ca a fost lovita de catre fiul sau, potrivit certificatelor medico-legale nr.A2/1832/18.03.2009 si nr. A2/1463/04.03.2009. S-a mai mentionat ca de la momentul la care fiul s-a mutat in apartament, reclamantii nu au fost ajutati, reclamanta fiind lovita în continuu, fiind nevoita sa formuleze plângeri la Secta 24 Politie.
Pentru dovedirea actiunii, s-a solicitat încuviintarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu, declaratii de martori si expertiza.
Prin cererea precizatoare si completatoare a actiunii depusa la dosar la data de 15.10.2009, reclamanta P.M. a aratat ca pârâtii ocupa în mod nelegal si fara nici un titlu locuinta, precizând ca pârâtii au fost primiti în apartament din convingerea ca relatiile dintre parti se vor desfasura pe baza de respect reciproc si întelegere. S-a învederat ca potrivit doctrinei si practicii judiciare în materie, toleratul nu poate avea alte drepturi cu privire la suprafata locativa si este tinut sa respecte unele dintre obligatiile pe care le are cu privire la folosinta locuintei. Titularul suprafetei de locuit poate pune oricând capat folosintei spatiului ocupat de tolerat, fara nici o obligatie din partea sa ori a unui organ de stat. Prin urmare, în situatia în care toleratul nu da curs solicitarii titularului suprafetei locative de a parasi locuinta, acesta se poate adresa instantei de judecata cu o actiune în evacuare, urmând ca toleratul sa fie evacuat ca un detentor fara nici un titlu a suprafetei locative.
În drept, au fost invocate prevederile art.24 litz.b teza a III-a si art.61 din lege anr.114/1996, art.132 alin.2 pct.1 C.pr.civ.
La data de 09.09.2009, pârâtii au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiata, aratând ca reclamantii sunt coproprietarii apartamentului în care locuiesc, în urma cu 5 ani fiind rugati de acestia sa se mute în acest imobil pentru a-i ajuta si pentru a se gospodari împreuna, întrucât sunt batrâni si bolnavi. Au precizat pârâtii ca dupa o perioada de convietuire linistita, reclamanta P.M. a început sa aiba o serie de manifestari agresive, spunându-le sa plece de acasa pentru ca o deranjeaza. Pârâtii au învederat ca reclamantul P.I. nu doreste însa ca acestia sa paraseasca apartamentul, acesta nesemnând actiunea, nefiind de acord cu evacuarea din apartament. Pârâtii au invocat exceptia nulitatii partiale a cererii de chemare în judecata fata de prevederile art.112 pct.6 C.p.c., precum si exceptia lipsei de interes si exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului P.I..
În dovedire, s-a solicitat încuviintarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu si declaratii de martori.
În drept, au fost invocate prevederile art.115 C.p.c.
Sub aspectul probatoriului, instanta a încuviintat pentru reclamanta P.M. proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtilor P.G. si P.C., proba cu declaratia martorului T.T., iar pentru pârâti proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei P.M., proba cu declaratia martorului B.G., precum si proba cu declaratia martorului comun D.G., probe ce au fost administrate.
În cadrul probei cu înscrisuri, s-au depus la dosar, în copii, urmatoarele: adresa nr.1875104/11.03.2008 emisa de Sectia 24 Politie, contractul de vânzare-cumparare încheiat la data de 25.11.1991, înscrisuri medicale, certificatul medico-legal nr.A2/1832/18.03.2009 emis de INML „Mina Minovici”, certificatul medico-legal nr.A2/1463/04.03.2009 emis de INML „Mina Minovici”, acte de stare civila, rezolutia din data de 26.10.2009 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, adresa nr.551698/20.11.2009 emisa de INEP.
La termenul de judecata din 21.10.2009, instanta a admis exceptia nulitatii cererii de chemare în judecata în raport de reclamantul P.I. si a constatat ca exceptia lipsei de interes si exceptia lipsei calitatii procesuale active în raport de acest reclamant, invocate, de asemenea, prin întâmpinare, au ramas fara obiect.
Analizând probatoriul administrat în cauza, instanta retine urmatoarele:
Potrivit contractului de vânzare-cumparare nr.10660/25.11.1991, reclamantii P.M si P.I. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucuresti, sector 5, alcatuit din trei camere, în suprafata utila de 63,15 m.p.
Astfel cum rezulta din declaratiile martorilor audiati în cauza, pârâtii P.G. – fiul reclamantilor – împreuna cu sotia acestuia, P.C. si copilul lor, P.R., locuiesc în apartamentul sus mentionat, în care s-au mutat în urma cu aproximativ doi-trei ani. Din aceleasi declaratii rezulta ca exista neîntelegeri între parti, reclamanta P.M. sustinând ca a fost lovita de mai multe ori de catre pârâtii P.G. si P.C..
Se constata ca actiunea în evacuare promovata în cauza este întemeiata pe doua motive: imposibila convietuire a partilor si lipsa titlului locativ al pârâtilor asupra imobilului.
Instanta retine ca imobilul sus mentionat este bun comun al sotilor-reclamanti, regimul juridic al acestuia fiind guvernat de regulile proprietatii comune în devalmasie. Ca urmare, atât dreptul de proprietate asupra bunului, cât si bunul în materialitatea sa apartin tuturor coproprietarilor împreuna. Legea reglementeaza exercitarea dreptului de proprietate devalmasa, stipulând ca sotii administreaza si folosesc împreuna bunurile comune si dispun tot astfel de ele (art.35 C.fam). Oricare din soti pot exercita acte de folosinta asupra bunului, în virtutea dreptului sau de proprietar devalmas, însa exercitiul acestui drept nu trebuie sa aduca atingere dreptului celuilalt, deopotriva proprietar devalmas.
În cauza, din declaratiile martorilor audiati nu rezulta ca pârâtii P.G. si P.C. au exercitat acte de violenta asupra reclamantei P.M., astfel cum sustine aceasta, iar certificatele medico-legale depuse la dosar nu fac, prin ele însele, în lipsa altor probe, dovada atitudinii violente a pârâtilor. Astfel, conform declaratiilor martorului propus de pârâti, B.G. si conform declaratiei martorului comun, D.G., desi în locuinta partilor au loc scandaluri, martorii nu au învederat aspecte care sa conduca la concluzia ca pârâtii au aplicat lovituri ori au amenintat-o pe reclamanta. De asemenea, declaratia martorului propus de reclamanta nu este relevanta, deoarece martorul nu a asistat la vreun incident petrecut între parti, cunoscând de la partea care l-a propus ca aceasta ar fi fost lovita de pârâti.
Pe de alta parte, pârâtii nu pot opune reclamantei un titlu locativ, acestia ocupând imobilul cu acordul reclamantei P.M., mutându-se în imobil în urma cu aproximativ 2-3 ani. Nu rezulta din probatoriul administrat ca între parti s-ar fi încheiat o conventie în baza carora pârâtii sa fi dobândit dreptul de folosinta asupra apartamentului pe un termen determinat sau nedeterminat ori în schimbul vreun prestatii, de orice natura, din partea acestora.
Prin urmare, în lipsa oricarui titlu care sa confere pârâtilor dreptul de a ocupa imobilul, în virtutea dreptului de proprietar devalmas, reclamanta poate oricând solicita evacuarea acestora si chiar în lipsa consimtamântului celuilalt proprietar devalmas. Sub acest din urma aspect, în raport de apararea pârâtilor în sensul ca reclamantul P.I. nu ar fi de acord cu evacuarea lor, instanta apreciaza ca o astfel de împrejurare nu prezinta relevanta în cauza. Astfel cum s-a retinut si în considerentele anterioare, fiecare proprietar devalmas are dreptul, în virtutea calitatii sale, de a folosi întregul bun, fara ca prin actele sau faptele întreprinse în acest sens sa aduca atingere dreptului celuilalt proprietar devalmas. Prin urmare, chiar si în cazul acordului reclamantului P.I. ca pârâtii sa locuiasca în imobil, un astfel de act nu confera pârâtilor titlu locativ, iar simpla manifestare de vointa a celuilalt în sens contrar, respectiv a reclamantei, este suficienta pentru ca actiunea în evacuare sa fie admisa. Dreptul de proprietate, astfel cum este consfintit de art.480 C.civ., indiferent de modalitatile juridice ale acestuia, este un drept absolut, conferind titularului exercitiul tuturor prerogativelor sale, limitarile acestui drept fiind strict determinate de lege. În lipsa incidentei în cauza a unei astfel de limitari legale, reclamanta P.M., în calitate de proprietar devalmas, are dreptul de a se bucura de bun, iar ocuparea de catre pârâti a imobilului, fara titlu locativ, constituie în ingerinta exercitarea dreptului de proprietate.
Pentru considerentele expuse, instanta va admite actiunea formulata de reclamanta P.M. si va dispune evacuarea pârâtilor din imobilul situat în Bucuresti, ca efect al admiterii exceptiei nulitatii cererii de chemare în judecata în raport de reclamantul P.I. prin încheierea de sedinta din 21.10.2009, se va anula cererea formulata de acesta.
Instanta va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Admite cererea de chemare în judecata formulata de reclamanta P.M., domiciliata în Bucuresti, împotriva pârâtilor P.G., P.C. si P.R., prin reprezentant legal P.G., cu acelasi domiciliu.
Dispune evacuarea pârâtilor din imobilul situat în Bucuresti, sector 5.
Anuleaza cererea de chemare în judecata formulata de reclamantul P.I., domiciliat în…
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica, azi, 13.01.2010.
