În fapt, motivează reclamaţii în esenţă că din anul 2002 mama acestora D R, locuieşte împreuna cu concubinul acesteia MA, în casa reclamanţilor din jud. Iasi, că MA are un comportament violent, o ameninţa cu moartea pe mama reclamanţilor, că provoacă scandaluri si tulbură liniştea publică.
Se mai expune de reclamanţi că paratul nu face altceva decât sa consume băuturi alcoolice in fiecare zi si susţine că imobilul în care locuieşte este al lui.
De asemenea nu lipsit de importanţă se mai învederează de reclamanţi că de nenumărate ori au încercat sa aplaneze conflictele ivite intre ei, atât ei cat si mama acestora, dar paratul continuă si persista in acest comportament aducându-le mama la exasperare si, mai mult decât atât aceasta nu se mai simte in siguranţa atunci când se găseşte in preajma lui. Datorita acestui comportament, mama reclamanţilor a făcut si plângere penala către politia din comunală pârâtul fiind amendat şi de multe ori mama reclamanţilor este nevoita sa locuiască în sat la o vecina binevoitoare si din când în când la domiciliul reclamanţilor din Iaşi.
Se mai menţionează ca paratul nu deţine nici un act de proprietate asupra imobilului , mai mult, acesta locuieşte în casa reclamanţilor fără forme legale, fiind tolerat, iar când organele de politie i-au cerut sa facă dovada faptului ca locuieşte cu acte în regula acesta nu a putut dovedi, neexistând nici un document care sa facă dovada celor afirmate de parat.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 480 cod cvcil, art. 242 al Cod Procedură Civilă şi art. 24 din lg. 114/1996.
Pârâtul prin apărător ales a formulat întâmpinare , invocând următoarele excepţii: excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, motivat de faptul că reclamanţii nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului şi că succesiunea nu a fost dezbătută.
S-a mai invocat şi excepţia de autoritate de lucru judecat prin prisma sentinţei civile nr. 3380 din 04.03.2010 a Judecătoriei Iaşi
S-a solicitat în probaţiune şi instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, interogatoriu şi proba testimonială cu martorul CG
Analizând cu precădere excepţiile invocate, instanţa apreciază ca acestea nu sunt întemeiate cu următoarea motivare:
Reclamanţii, ca moştenitori ai defuncţilor DM(+1993) şi DN(+2000) pot exercita o acţiune în evacuare privind imobilul casă de locuit şi anexele gospodăreşti, dobândit în baza testamentului autentificat sub nr. 3650/14.05.21986 de Notariatul de stat Judeţean Iaşi, întrucât un proces referitor la folosinţa unei locuinţe, reprezintă un act de administrare şi conservare a masei succesorale, legitimându-şi prin aceasta reclamanţii calitatea procesuală activă, în cauză nefiind vorba de înstrăinare, ipotecare sau de facerea unor acte care trec peste administrarea ordinară.
Respinsă a fost acţiunea în dosar nr.6659/245/2009, pe excepţia lipsei calităţii procesuale active conform sentinţei civile nr. 3380 din 04.03.2010 a Judecătoriei Iaşi, invocată în prezentul dosar în admiterea excepţiei prev. de art. 1201 Cod civil, raportat la art. 161 Cod procedură civilă nu poate fi primită , deoarece soluţionarea primei acţiuni prin admiterea unei excepţii procesuale, nu afectează în principiu, dreptul reclamanţilor la o judecată pe fondul cauzei, hotărârea pronunţată în urma admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active ,( care în prezentul dosar , nu se justifică cu motivarea de mai sus ), nu are putere de lucru judecat în ceea ce priveşte fondul pretenţiei.
În aceste condiţii cu motivarea sus-invocată se vor respinge excepţiile invocate de pârâtul MA şi cu următoarea motivare:
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active – invocând pârâtul lipsa calităţii de ai reclamanţilor, însă într-o acţiune în evacuare fiind vorba de raporturi derivate dintr-un raport locativ nu se impune verificarea calităţii de proprietar, ci doar cea de locatar şi de chiriaş, calitatea de proprietar ar fi putut fi analizată cel mult în cazul unei acţiuni în realizarea dreptului –revendicare, ceea ce nu a format obiectul cauzei de faţă.
De asemenea în respingerea excepţiei de autoritate de lucru judecat, verificând actele şi lucrările dosarului, raportat la motivele formulate şi la dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa a mai constatat următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3380 din 04.03.2010 pronunţată de Judecătoria Iaşi s-a respins pentru MA,privind evacuarea acestuia din imobilul situat în jud. Iaşi.
În cauza ce formează obiectul prezentului dosar, instanţa a fost învestită de reclamanţi cu o acţiune identică. Puterea de lucru judecat nu este reglementată în mod expres ca efect al hotărârii judecătoreşti, ci ca o prezumţie legală absolută irefragabilă, în sus-menţionatul text de lege şi ca o excepţie de fond peremptorie şi absolvită de art. 166 Cod procedură civilă. Astfel, pentru a exista lucru judecat, dedus într-un proces din hotărârea pronunţată într-un proces anterior, potrivit art. 1201 Cod civil, trebuie să existe tripla identitate cerută de acest text: de persoane, de obiect şi de cauză. Atât prezumţia, cât şi excepţia lucrului judecat reprezintă instrumente juridice menite să servească instituţia puterii de lucru judecat care, fiind cel mai important efect al hotărârilor judecătoreşti, are la bază două reguli fundamentale: o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar soluţia cuprinsă în hotărâre este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o alta. Cât priveşte prima regulă, instanţa va aprecia că prima hotărâre definitivă trebuia să fi fost rezolvat în fond procesul dintre părţi.
În speţă, prin sentinţa civilă nr. 3380 din 04.03.2010 Judecătoria Iaşi a respins acţiunea pentru consideraţii procedurale(lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor) fără a discuta temeinicia motivelor invocate. În aceste condiţii, din moment ce în primul proces fondul raporturilor juridice dintre părţi nu a fost soluţionat, era evident că existenţa unei asemenea hotărâri nu putea constitui un impediment, pentru introducerea unei nou acţiunii, astfel că în mod legal instanţa va constata că în cauză nu există autoritate de lucru judecat.
Prin urmare faţă de cele anterior constatate şi având în vedere şi dispoziţiile art. 1201 şi 161 Cod procedură civilă instanţa va respinge şi această excepţie.
Pe fondul cauzei instanţa constată că pârâtul ocupă spaţiul locativ în litigiu ce aparţine reclamanţilor, fără să poată opune vreun titlu chiar şi în capătul de cerere disjuns şi formulat de pârât, acesta în dosar nr. 9752/245/2010 a înţeles să dea eficienţa dispoziţiilor art. 246 Cod procedură civilă şi nu a se stabili vreun drept de creanţă asupra imobilului, aşa cum s-a încercat să se motiveze prin concluzii scrise depuse în condiţiile art. 146 Cod procedură civilă , atunci când se afirmă , „din partea subsemnatului există şi cerere privind dreptul de retenţie asupra imobilului” contrar celor dispuse prin dispozitivul încheierii dată în şedinţa publică din data de 20.01.2011, în dosar nr.9752/245/2010 a Judecătoriei Iaşi.
Potrivit art. 480 cod civil, „proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi de a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut” şi evacuarea fiind prevăzută în mod exclusiv în vederea ocrotirii şi întregirii patrimoniului sub aspectul conservării acestuia, acţiunea reclamanţilor urmează a fi admisă şi dispune evacuarea pârâtului din spaţiul situat jud. Iaşi, pe care pârâtul îl ocupă abuziv fără vreun titlu.
