Dosar nr. 4191/296/2008
Decizia civilă nr.510/R/27.09.2010
Prin Sentinţa civilă nr. 81/05.02.2010 pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.
unic de mai sus, a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamantul C. C. – decedat pe
parcursul procesului, prin moştenitor împotriva pârâţilor MINISTERUL FINANŢELOR
BUCUREŞTI şi SC COMCAS SA Satu Mare, astfel cum a fost precizată şi în consecinţă:
S-a dispus restabilirea situaţiei anterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare
nr. 227/25.10.1996 încheiat între reclamantă şi soţul decedat cu pârâta SC COMCAS SA
pentru cumpărarea unui imobil situat în Satu Mare,contract ce a fost anulat.
Pârâtul STATUL ROMÂN prin a fost obligat să-i
plătească reclamantei suma de 108.106 lei ron reprezentând valoarea de circulaţie a imobilului
conform expertizei întocmite de ing. P. D. De asemenea, pârâtul a fost obligat să-i plătească
reclamantei suma de 2.200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin contractul de
vânzare-cumpărare nr. 227 din 25.10.1996 reclamanţii au cumpărat imobilul situat în Satu
Mare de la SC COMCAS SA care a fost restituit fostului proprietar în baza Sentinţei civile nr.
666/2003 rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1000/2003 a Curţii de Apel
Oradea, contract de vânzare–cumpărare care a fost anulat prin hotărârile judecătoreşti de mai
sus (filele 6-12 din dosar fond).
Astfel, reclamanţii au solicitat restituirea preţului imobilului care a fost achitat, iar în
probaţiune au solicitat o expertiză de specialitate, sens în care au solicitat evaluarea imobilului
.
Împotriva sentinţei civile cu nr. de mai sus, pârâtul STATUL ROMÂN
reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a
Judeţului Satu Mare, a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac promovate şi
modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul obligării STATULUI ROMÂN reprezentat de
Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. SATU MARE exclusiv la restituirea preţului
actualizat.
În vederea susţinerii celor de mai sus, invocă prevederile art. 50 alin. 2 şi alin. 3 din
Legea nr. 10/2001 republicată în temeiul art. VII din Titlul I al Legii nr. 247/2005 privind
reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, conform
cărora: „Cererile sau acţiunile în justiţie privind restituirea preţului actualizat plătit de
chiriaşii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii
nr. 112/1995, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile sunt
scutite de taxe de timbru”.
„Restituirea preţului actualizat plătit de chiraşii ale căror contracte de vânzare-
cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările şi
completările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile
se face de către Ministerul Finanţelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul
art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare”.
De asemenea, arată că nu se opunem, în principiu, actualizării preţului plătit,
actualizare făcută pănă în anul introducerii acţiunii .
Analizând recursul declarat din perspectiva considerentelor şi a textelor de lege
invocate şi având în vedere şi apărările formulate în cauză, instanţa constată că nu este
întemeiat, motiv pentru care în baza art. 312 C.proc.civ. urmează a fi respins.
În urma desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare prin hotărâri definitive şi
irevocabile STATUL ROMÂN, în temeiul art. 1337 trebuie să răspundă pentru
evicţiune.
Potrivit dispoziţiilor art. 1341 Cod civil intimaţii au dreptul la restituirea integrală a
preţului, precum şi la daune interese, care reprezintă pe lângă prejudiciul suferit potrivit art.
1344 Cod civil şi beneficiul nerealizat, respectiv preţul de circulaţie al imobilului.
Şi dispoziţiile Legii nr. 1/2009 pentru modificarea şi completarea dispoziţiilor Legii
nr. 10/2001 prevăd restituirea preţului de piaţă al imobilelor conform standardelor
internaţionale de evaluare în situaţia desfiinţării contractelor, fie ca urmare a unei acţiuni în
anulare, fie ca urmare a unei acţiuni în revendicare cu condiţia ca imobilul să se fi vândut cu
nerespectarea Legii nr. 112/1995, cumpărătorul fiind de bună credinţă.
Din practica instanţelor, respectiv a Tribunalului Satu Mare şi a Curţii de Apel Oradea,
rezultă că nu se poate imputa cumpărătorilor nerespectarea Legii nr. 112/1995 la încheierea
contractelor, ci doar greşita apreciere a titlului statului, când imobilul este înscris pe lista
anexă a Decretului nr. 92/1950. Mai mult, în speţă, Comisia pentru aplicarea Legii nr.
112/1995 a acordat despăgubiri moştenitorilor proprietarilor.
Recurentul, respectiv STATUL ROMÂN, nu poate invoca reaua-credinţă a intimaţilor,
de vreme ce a oferit spre vânzare imobilul intimatei şi culpa îi aparţine înstrăinând un bun ce
nu putea face obiectul vânzării.
În ce o priveşte pe intimata SC COMCAS SA Satu Mare, instanţa apreciază că aceasta
a acţionat ca un mandatar la încheierea contractului, fiind îndrituită la încasarea comisionului
de 1%, conform art. 13 lit. a din Legea nr. 112/1995 coroborat cu art. 37 din H.G nr. 20/1996.
Intimata este îndreptăţită la despăgubiri ce constau în valoarea actuală a imobilului
pierdut şi din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a
Drepturilor Omului, în sensul că aceasta avea un bun, comportându-se ca un adevărat
proprietar.
Faţă de cele de mai sus, instanţa va respinge ca nefondat recursul declarat.
Mai văzând şi dispoziţiile art. 274 C.proc.civ.
2
