Pentru a hotărî astfel , instanţa a reţinut că :
Reclamantul a fost angajat ca agent de poliţie debutant, din sursă externă, în urma unui concurs promovat, la data de 28.12.2006, fiind repartizat la Postul de Poliţie B. din cadrul IJP, pentru o perioadă de stagiu de 6 luni. La expirarea perioadei de stagiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. 5 din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului şi ale Ordinului nr. 300/2004, reclamantul s-a prezentat la examenul de definitivare în profesie.
Perioada de stagiu a fost evaluată de către comisarul adjunct al şefului Poliţiei municipale S., concluziile fiind cuprinse în raportul de evaluare, concluzii ce au la bază rapoartele de evaluare lunare şi referatul final întocmite de către tutorele profesional A.S.A P. G. A..
Reclamantul a susţinut şi un interviu constând în evaluarea cunoştinţelor teoretice dobândite, răspunsurile date la cele 10 întrebări fiind consemnate în procesul verbal întocmit la data de 28.06.2007, ora 11.30.
Acest interviu a fost susţinut în faţa unei comisii de evaluare formată din comisar R. Al. – adjunct al şefului poliţiei municipale S., Scms. O. I. – din cadrul Formaţiunii Cercetări Penale şi A.S.A. P. A. – în calitate de tutore profesional. La procesul verbal s-a ataşat grila cu întrebările şi răspunsurile corecte care au făcut obiectul interviului.
În urma evaluării perioadei de stagiu şi a rezultatului obţinut la interviul susţinut, comisarul R. Al. a întocmit raportul de evaluare cu propunerea ca reclamantul să nu fie definitivat în profesie – agent de poliţie. Comisarul R. A. a mai întocmit şi un raport înaintat Inspectoratului de Poliţie, la data de 29.07.2007, prin care a motivat calificativul acordat „necorespunzător”, apreciind în final că reclamantul prezintă grave carenţe în educaţie şi comportament, propunând astfel nedefinitivarea lui în profesie.
Ca urmare a rezultatului evaluării, prin Dispoziţia Şefului Inspectoratului de Poliţie nr. 87337/02.07.2007, s-a dispus că începând cu data de 28.06.2007, reclamantului îi încetează raporturile de serviciu ca urmare a nepromovării examenului de definitivare în profesie, în temeiul art. 21 alin. 5 şi art. 69 lit. K , art. 73 alin. 2 din Legea nr. 360/2002. Dispoziţia a fost comunicată reclamantului la data de 03.07.2007
Cu privire la nulitatea Dispoziţiei Şefului Inspectoratului de Poliţie nr. 87337/02.07.2007, instanţa apreciază ca întemeiate susţinerile reclamantului cu privire la modul în care s-a realizat analizarea contestaţiei sale.
Astfel, potrivit Ordinului 300/21.06.2004 privind activitatea de management resurse umane în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor, respectiv Metodologia organizării şi desfăşurării examenului de definitivare în profesie a poliţiştilor, instanţa constată că la finalizarea perioadei de tutelă profesională, procedura de evaluare constă în următoarele:
•evaluarea activităţii desfăşurate în perioada tutelei profesionale, de către şeful / comandantul nemijlocit al compartimentului în care îşi desfăşoară activitatea persoana evaluată – pct. 1
•evaluarea se face pe baza : referatului tutorelui; raportul de stagiu realizat de persoana tutelată şi raportul de evaluare întocmit de evaluator – pct. 2
•evaluatorul desfăşoară următoarele activităţi: analizează raportul de stagiu şi referatul întocmit de tutore; realizează interviul ; acordă punctajul şi îl transformă în calificativ de evaluare – pct. 7
•o comisie efectuează propunerea de definitivare în profesie, respectiv de destituire din poliţie – pct. 7 lit. d
•rezultatul final al evaluării se aduce la cunoştinţa poliţistului în termen de 3 zile de la data desfăşurării examenului de definitivare – pct. 8 alin. 1
•rezultatul obţinut poate fi contestat de către cel evaluat în termen de 3 zile de la data luării la cunoştinţă, şefului /comandantului unităţii – pct. 8 alin. 2
•rezultatul contestaţiei se comunică, în scris, în termen de 3 zile de la data exercitării căii de atac – pct. 8 alin. 4
•în situaţia în care, prin hotărâre definitivă, poliţistul nu este definitivat în profesie, evaluatorul transmite structurii de personal dosarul de examen pentru luarea măsurilor de destituire din poliţie – pct. 8 alin. 5
•definitivarea în profesie , respectiv destituirea din poliţie se realizează prin Dispoziţie a şefului stabilit potrivit competenţelor de gestiune a resurselor umane – pct. 9.
Instanţa constată că reclamantului i se comunică rezultatul obţinut în urma susţinerii examenului prin adresa nr. 159200/29.06.2007, ce a fost adusă la cunoştinţa reclamantului la data de 30.06.2007, conform susţinerilor acestuia, pârâtul nefiind în măsură să facă dovada comunicării acestei adrese cu reclamantul.
Reclamantul avea dreptul de a contesta acest rezultat în termen de 3 zile de la data luării la cunoştinţă, respectiv până în data de 04.07.2007, faţă de modul de calcul al termenelor pe zile libere reglementat de art. 101 C.p.c., norma generală de calcul a termenelor, aplicabilă în lipsa unor reglementări speciale în domeniu.
Reclamantul a formulat contestaţie în termen, la data de 03.07.2007, adresată şefului IPJ, contestaţie ce a fost soluţionată prin adresa nr. 908/06.07.2007, fiind respinsă. Prin această adresă s-a menţionat că se menţine Dispoziţia Şefului Inspectoratului de Poliţie nr. 87337/02.07.2007 de încetare a raporturilor de serviciu.
Instanţa constată că în mod greşit a fost emisă Dispoziţia Şefului Inspectoratului de Poliţie nr. 87337/02.07.2007 de încetare a raporturilor de serviciu, anterior expirării termenului de contestaţie, termen ce expira abia la data de 04.07.2007.
Astfel, potrivit prevederilor pct. 8 şi 9 din Metodologia organizării şi desfăşurării examenului de definitivare în profesie a poliţiştilor, reclamantului trebuia să i se respecte dreptul de a contesta rezultatul obţinut. Or, prin destituirea din poliţie, anterior expirării termenului de contestare, reclamantului i-a fost încălcat acest drept.
Dispoziţia de destituire din poliţie putea fi emisă doar în situaţia în care, prin hotărâre definitivă, poliţistul nu este definitivat în profesie, în urma transmiterii de către evaluator a dosarului de examen către structura de personal. Prin urmare, pârâtul trebuia să aştepte expirarea termenului de contestare, iar în situaţia în care s-a formulat contestaţie, trebuia să aştepte rămânerea definitivă a rezultatului examenului, şi abia apoi să emită dispoziţia de destituire din poliţie.
În plus, instanţa mai constată că deşi a fost emisă la data de 02.07.2007 şi comunicată la data de 03.07.2007, Dispoziţia Şefului Inspectoratului are efecte retroactive, cu începere din data de 28.06.2007, ceea ce încalcă dispoziţiile art. 844 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 coroborat cu art. 78 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, astfel cum aceste acte normative erau în vigoare la data desfăşurării examenului, care prevăd că actul administrativ de destituire din funcţie trebuie comunicat anterior datei destituirii din funcţia publică.
Prin urmare, dispoziţia contestată este nelegală şi sub aspectul aplicării ei cu efect retroactiv.
Cu privire însă la compatibilitatea şefului IPJ Bihor de a soluţiona contestaţia reclamantului, deşi a emis şi Dispoziţia de destituire din poliţie, instanţa constată că acesta este persoana prevăzută de lege pentru a afectua ambele acte administrative. Astfel, coroborând dispoziţiile art. 2 lit. m) din Ordinul nr. 300/2004 cu dispoziţiile pct. 8 şi 9 din Metodologia organizării şi desfăşurării examenului de definitivare, anexă a aceluiaşi act normativ, instanţa constată că şeful/comandantul unităţii este cel care soluţionează contestaţia (pct. 8 alin. 2 şi 3), respectiv că dispoziţia de destituire din funcţie se emite de şeful stabilit potrivit competenţelor de gestiune a resurselor umane (pct. 9), care este şeful/comandantul unităţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor (art. 2 lit. m).
Faţă de aceste considerente, apreciind ca prematură şi nelegală dispoziţia contestată, dată cu încălcarea dreptului de contestare a reclamantului, în plus având şi efect retroactiv, implicit , încălcând Ordinul nr. 300/2004 şi Legea nr. 360/2002, instanţa va dispune anularea acesteia.
Cu privire la corectitudinea procedurii de evaluare, instanţa reţine următoarele:
Instanţa constată că evaluarea reclamantului s-a făcut de către comisarul R. A. T. – adjunct al şefului Poliţiei Municipiului S., respectându-se dispoziţiile legale cu privire la persoana evaluatorului. Astfel, evaluator trebuie să fie şeful /comandantul nemijlocit al compartimentului în care îşi desfăşoară activitatea persoana evaluată.
Potrivit Dispoziţiei Inspectorului General al Poliţiei Române nr. 348/2005, dar şi a Dispoziţiei nr. 200/2006, care reia prevederile vechi cu referire la organizarea structurilor de poliţie de ordine publică, respectiv în mediul rural sunt organizate Birouri şi formaţiuni de poliţie rurală, pe principiul arondării la parchetele locale, în cadrul poliţiilor municipale şi orăşeneşti din localităţile în care acţionează unităţi de parchet, şi cu titlu de excepţie la alte poliţii orăşeneşti.
Birourile de poliţie rurală au în coordonare mai multe birouri şi posturi comunale de poliţie, ele sunt conduse de un ofiţer de poliţie subordonat operativ şefului poliţiei municipale sau orăşeneşti, iar pe linie profesională şefului serviciului de poliţie de ordine publică judeţean.
La oraşele care au prevăzute în statele de organizare funcţii de adjuncţi, birourile de poliţie rurală vor fi conduse de aceştia.
Instanţa constată că Postul de Poliţie B. este arondat Poliţiei Municipiului S., aici existând funcţia de adjunct deţinută de comisarul R. A., la momentul evaluării reclamantului, şi care în această calitate, conduce şi biroul de poliţie rurală, conform prevederilor mai sus menţionate.
Având în vedere că şeful nemijlocit al reclamantului din cadrul Postului de Poliţie B. a fost tutorele acestuia, evaluarea activităţii reclamantului s-a făcut în mod corect de către comisarul R. Al. – adjunct al şefului Poliţiei Municipiului S., implicit persoana prevăzută de lege pentru conducerea birourilor de poliţie rurală, susţinerile reclamantului fiind neîntemeiate sub acest aspect.
Însă, instanţa constată nerespectarea prevederilor Ordinului nr. 300/2004 în ceea ce priveşte modul în care s-a efectuat evaluarea reclamantului, respectiv pct. 2 – 7 din metodologia anexă.
Astfel, evaluarea trebuia efectuată pe baza analizării raportului de stagiu întocmit de reclamant şi a referatului de evaluare realizat de tutorele P. A., precum şi a raportului de evaluare întocmit de evaluator.
Pe baza concluziilor din raportul de stagiu şi referatul de evaluare, precum şi având în vedere criteriile de evaluare prevăzute în formularul raportului de evaluare, evaluatorul trebuie să realizeze un interviu al celui evaluat.
Raportul de evaluare al evaluatorului cuprinde un număr de 5 criterii de evaluare prestabilite într-un formular anexă la Ordinul nr. 300/2004, care trebuie punctate de către evaluator, în urma analizării concluziilor din cele trei acte: raportul de stagiu, referatul de evaluare şi interviu.
Cu privire la referatul de evaluare, instanţa reţine că potrivit pct. 8 din Anexa nr. 3 a Ordinului nr. 300/2004, acesta trebuie să conţină o sinteză a datelor consemnate în rapoartele de evaluare lunare. Însă, ultimul raport de evaluare pentru luna iunie 2007 a fost întocmit ulterior , la data de 29.06.2007, după evaluarea reclamantului, referatul de evaluare necuprinzând astfel şi sinteza datelor din acest ultim raport.
Cu privire la interviul reclamantului, instanţa constată că acesta nu respectă prevederile legale deoarece:
-nu a fost realizat de către evaluator, ci de către o comisie nelegal constituită în acest scop
-examinează doar cunoştinţele teoretice ale reclamantului
Astfel, din procesul verbal întocmit la data de 28.06.2007, rezultă că s-a realizat un interviu al reclamantului de către o comisie formată din comisar R. A. – adjunct al şefului poliţiei municipale S., scms. O. I. – din cadrul Formaţiunii Cercetări Penale şi A.S.A. P. A. – în calitate de tutore profesional, şi nu doar de către evaluator. Nu există nici o prevedere legală privind desemnarea unei astfel de comisii. În plus, din comisie a făcut parte şi tutorele profesional al reclamantului care potrivit pct. 1 din Anexa nr. 4 la Ordinul 300/2004 nu poate avea calitatea de evaluator.
Pe de altă parte, dacă acest proces verbal reprezintă interviul luat reclamantului, instanţa constată că acest interviu la limitat la cunoştinţele teoretice ale reclamantului, fără a avea în vedere şi celelalte aspecte, concluzii desprinse din raportul de stagiu şi referatul de evaluare. Din interviul astfel realizat poate fi acordat punctaj doar pentru criteriul nr. 2 din raportul de evaluare, nu şi pentru celelalte criterii, cum sunt capacitatea de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu, de a ordinelor primite, comunicare în transmiterea ideilor, în scris şi verbal, fluenţă în scris, incluzând capacitatea de a scrie clar şi concis, capacitatea de a lucra în echipă, conduita în timpul serviciului, etc.
Instanţa mai reţine şi că pârâtul nu a utilizat un barem de corectare, de punctare a interviului, fiind depusă numai grila de întrebări şi răspunsuri, fără un punctaj atribuit fiecărui răspuns, pentru a se putea controla ulterior punctajul acordat reclamantului.
De asemenea, în raportul de evaluare s-a acordat un anumit punctaj, nemotivat, astfel că el nu poate fi justificat şi supus controlului, cu ocazia contestării rezultatului evaluării.
Tot sub aspect procedural, în ceea ce priveşte propunerea de destituire din funcţie, instanţa constată că aceasta a fost făcută de către evaluator, astfel cum prevăd dispoziţiile Ordinului 300/2004, interpretate în ansamblul lor.
Comisia prevăzută la pct. 7 lit. d din anexa nr. 4 la Ordinul 300/2004 nu are o reglementare privind constituirea ei şi atribuţiile din competenţa sa, fiind mai degrabă o eroare de redactare, cum de altfel pot fi identificate mai multe astfel de erori în cuprinsul actului normativ. De altfel, prin răspunsul la interogatoriu la întrebarea nr. 3, pârâtul recunoaşte faptul că metodologia nu precizează componenţa comisiei de evaluare şi nici constituirea acesteia, lăsând să se înţeleagă că şeful subunităţii este evaluatorul, iar tutorele profesional membru în comisie.
În ceea ce priveşte evaluarea propriu zisă, instanţa constată că s-au reţinut următoarele aspecte, conform referatului de evaluare: nesocotirea dispoziţiilor şefului direct, părăsirea postului fără aprobare, reclamantul s-a angrenat necorespunzător în unele activităţi, a bârfit în public lucrătorii de post, nu s-a integrat în colectiv, nu este în măsură să poarte un dialog cu cetăţeanul.
Instanţa constată că rapoartele de evaluare parţială lunare nu au fost aduse la cunoştinţa reclamantului, acest fapt neîncălcând dispoziţiile legale. Pârâtul nu era obligat să aducă la cunoştinţa reclamantului aceste rapoarte, ele neputând fi contestate pe cale separată, ci numai o dată cu rezultatul evaluării realizate la finalul celor 6 luni de stagiu. Dispoziţiile art. 89 şi urm. din Ordinul nr. 300/2004 nu sunt aplicabile în speţă întrucât se referă la evaluarea anuală a personalului, şi nu a celor aflaţi în perioada de stagiu.
Analizând însă agenda de lucru şi rapoartele de evaluare lunare, instanţa constată că între acestea există mai multe neconcordanţe în ceea ce priveşte activitatea desfăşurată. Astfel, rapoartele de evaluare cuprind un număr diferit de patrulări, acţiuni, activităţi, decât cele înscrise în agendă, fiind menţionate într-un număr mai mic sau mai mare decât cele din agendă. Un exemplu ar putea fi raportul pe luna februarie 2007, unde s-a consemnat un număr de 3 patrulări, în agendă regăsindu-se 5 patrulări (efectuate în următoarele zile: 01.02; 03.02; 14.02; 17.02; 26.02). În raportul pe luna martie 2007 s-au notat 3 patrulări, iar în agendă sunt menţionate două.
Instanţa remarcă şi faptul că din fişa medicală şi avizele psihologice depuse la dosar rezultă că reclamantul este apt pentru profesia aleasă, însă tutorele profesional a propus a nu fi definitivat în profesie decât după o evaluare psihologică, constatând că reclamantul ar prezenta tulburări de comportament. Deşi a constatat asemenea grave tulburări de comportament, astfel cum susţine, tutorele nu a solicitat, în conformitate cu prevederile pct. 10 din Anexa nr. 3 a Ordinului nr. 300/2004 , consiliere şi sprijin din partea psihologului pentru reclamant. Astfel că, în afara concluziilor tutorelui, o persoană fără pregătire profesională în domeniul psihologiei, la dosar nu există nici o altă dovadă a celor consemnate de către tutore în referatul de evaluare.
Din probele testimoniale administrate în cauză, rezultă că reclamantul a avut o conduită bună în societate, conform declaraţiei martorului H. E., însă martorul P. A. susţine cele consemnate în referatul de evaluare, declaraţia acestuia fiind una subiectivă, atât timp cât acesta a întocmit referatul de evaluare şi a participat în comisia constituită în vederea luării interviului.
Într-adevăr, la data de 01.03.2007, reclamantul a fost „ATENŢIONAT” cu privire la respectarea îndatoririlor profesionale ce îi revin şi a programului de lucru, sancţiune care nu a fost contestată de către reclamant (fila 6 dosar nr. 3273/111/2007 – secţia civilă) şi care trebuie avută în vedere la evaluarea lui.
Însă toate aceste aspecte trebuie luate în considerare de către pârât când va proceda la reevaluarea reclamantului, deoarece este prerogativa pârâtului să acorde calificativul în cadrul procedurii de evaluare a performanţelor profesionale, cu respectarea procedurilor legale. Instanţa de judecată nu poate realiza ea însăşi evaluarea reclamantului şi de a acorda un calificativ, ci are doar competenţa de a exercita controlul de legalitate a procedurii de evaluare.
Faţă de toate aspectele de nelegalitate descrise mai sus, cu privire la procedura de evaluare şi evaluarea efectivă a reclamantului, instanţa apreciază că se impune anularea rezultatului examenului, reevaluarea stagiului efectuat de către reclamant şi supunerea reclamantului unui nou examen de definitivare.
În ceea ce priveşte solicitarea reclamantului privind reintegrarea sa în funcţia avută anterior emiterii dispoziţiei nr. 87337/02.07.2007 şi obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale aferente perioadei de la data încetării efective a raportului de muncă şi până la data reintegrării , instanţa constată că potrivit art. 78 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 raportat la art. 89 din Legea nr. 188/1999, instanţa poate dispune reintegrarea în funcţie, cu plata drepturilor salariale, în cazul în care dispoziţia de încetare a raporturilor de serviciu a fost anulată .
Însă, în speţă, reclamantul a efectuat deja perioada de stagiu de 6 luni, fără a reuşi să promoveze examenul de definitivat, motiv pentru care a fost destituit din poliţie, încetând pe această cale raporturile de serviciu.
Reclamantul nu mai poate fi reintegrat ca agent de poliţie debutant, întrucât acesta a efectuat întregul stagiu prevăzut de lege, or, o reintegrare ar presupune prelungirea stagiului peste limitele legale, cu acordarea drepturilor salariale aferente pentru o perioadă mai mare de 4 ani. De altfel, reclamantul critică modalitatea sa de evaluare şi examinare pentru definitivare în profesie.
Pentru aceste motive, instanţa va respinge aceste pretenţii, dispunând însă refacerea evaluării, reclamantul putând formula o acţiune în despăgubiri în măsura în care a fost prejudiciat prin evaluarea efectuată iniţial, în funcţie de rezultatul obţinut la evaluarea ce se va efectua în temeiul hotărârii judecătoreşti.
În temeiul art. 274 C.p.c., reţinând culpa procesuală a pârâtului, va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocaţial conform chitanţelor depuse la dosar în rejudecarea cauzei ( 500 lei) şi cu ocazia judecării într-un prim ciclu procesual (500 lei – fila 73).
Definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursurilor declarate prin Decizia nr. 2667/2012 a Curţii de Apel Oradea
