Excepţia lipsei capacităţii de folosinţă. Chemarea în judecată a unei persoane decedate


Introducerea în cauză a succesorilor unei părţi este reglementată de dispoziţiile art. 243 pct. 1 teza a ll-a şi ale art. 245 pct. 2 din Codul de procedură civilă, numai pentru ipoteza în care decesul părţii a survenit ulterior introducerii cererii de chemare în judecată.

Dacă însă reclamantul a chemat în judecată o persoană fără capacitate de folosinţă (decedată anterior), instanţa are obligaţia de a invoca, chiar şi din oficiu, excepţia menţionată, şi nu obligaţia sau dreptul de a schimba cadrul procesual cu care a fost învestită, în condiţiile în care reclamantul nu a înţeles să uzeze, în termenul legal, de calea procedurală prevăzută de dispoziţiile art. 132 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pentru modificarea acţiunii.

(Decizia nr. 259 din 7 februarie 2003 – Secţia a IV-a civilă)
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1084/2002 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, reclamantul M.l. a chemat în judecată pe pârâtele B.O. şi Primăria Sectorului 3 Bucureşti, solicitând să se constate că a dobândit proprietatea imobilului situat în Bucureşti, la adresa menţionată în acţiune, prin prescripţia achizitivă de peste 30 de ani.

Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 1120/2002, a respins acţiunea în baza excepţiilor privind lipsa calităţii procesuale pasive a Primăriei Sectorului 3 Bucureşti şi lipsa capacităţii de folosinţă a pârâtei B.O., reţinând că prima pârâtă nu este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului, iar pârâta persoană fizică este decedată din anul 1972, deci anterior formulării cererii de chemare în judecată.

Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului formulat de reclamant, potrivit Deciziei civile nr. 908 din 17.05.2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi de administrativ, în Dosarul nr. 2410/2002.

împotriva deciziei a declarat recurs apelantul-reclamant M.I., criticând-o ca fiind nelegală în raport de cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, cu motivarea că există moştenitori în cauză (P.A.M.), pe care instanţele trebuiau să-i introducă în cauză în virtutea rolului activ.

Critica formulată de recurent, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, este nefondată, întrucât introducerea în cauză a altor persoane decât cele indicate iniţial în cererea de chemare în judecată se dispune de către instanţă, conform normelor de procedură expres şi limitativ prevăzute de lege, şi nu în virtutea principiului privind rolul activ al judecătorului.

Astfel, introducerea în cauză a succesorilor unei părţi este reglementată conform dispoziţiilor art. 243 pct. 1 teza a ll-a şi ale art. 245 pct. 2 din Codul de procedură civilă, numai pentru ipoteza în care decesul părţii a survenit ulterior introducerii cererii de chemare în judecată.

Dacă însă reclamantul a chemat în judecată o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă (decedată anterior), instanţa are obligaţia de a invoca, chiar din oficiu, excepţia menţionată, şi nu obligaţia sau dreptul de a schimba cadrul procesual cu care a fost învestită prin acţiune, în condiţiile în care partea reclamantă nu înţelege ca la prima zi de înfăţişare să uzeze de calea procedurală prevăzută de art. 132 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pentru modificarea cererii.

Faţă de considerentele reţinute, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.