Prin sentinţa civilă nr. 899/SIND/13.05.2010 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosar nr. 181/62/2010, s-a respins excepţia tardivităţii formulării ofertei şi proiectului de concordat preventiv, invocată de creditoarea S.C. F S.R.L.
S-a admis excepţia nulităţii absolute a ofertei şi proiectului de concordat preventiv, invocată de creditoarea S.C. F S.R.L. şi în consecinţă:
În baza dispoziţiilor art. 32 alin. 2 din Legea 381/2009 s-a constatat nulitatea absolută a ofertei şi proiectului de concordat preventiv depuse de debitoarea S.C. U R S.A., prin conciliator provizoriu.
A reţinut Tribunalul că, la data de 19.02.2010 debitorul S.C. U R S.A. – prin conciliatorul provizoriu a depus la dosarul cauzei oferta de concordat preventiv, solicitând la termenul din data de 13.05.2010 acordarea unui nou termen pentru a depune o nouă ofertă de concordat preventiv.
Pentru acelaşi termen de judecată creditorul S.C. F S.R.L. a depus note de şedinţă prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării ofertei de concordat preventiv şi excepţia nulităţii ofertei de concordat preventiv.
În motivarea celor două excepţii a arătat în esenţă următoarele:
Se impune a fi respinsă ca tardivă oferta de concordat preventiv, întrucât în cauză a fost deschisă procedura insolvenţei faţă de debitoare.
De asemenea se impune a se constata nulitatea absolută a ofertei şi a proiectului, întrucât, oferta nu conţine menţiunile obligatorii prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 381/2009.
S-a solicită admiterea excepţiilor invocate.
Potrivit disp.137 Cod procedură civilă, instanţa s-a pronunţat asupra excepţiilor invocate.
Analizând actele şi lucrările dosarului a reţinut următoarele:
Excepţia tardivităţii depunerii ofertei şi proiectului de concordat preventiv este neîntemeiată şi urmează a fi respins ca atare , întrucât, instanţa constată că acestea au fost depuse în conformitate cu dispoziţiile legii nr. 381/2009, după ce instanţa de judecată a constatat îndeplinite condiţiile pentru deschiderea procedurii concordatului preventiv, prin încheierea Camerei de Consiliu din data de 01.02.2010.
În ceea ce priveşte excepţia nulităţii absolute a ofertei de concordat preventiv şi a proiectului de concordat preventiv, instanţa a constatat că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 23 alin 3 din lege perioada în care se desfăşoară negocierile asupra proiectului de concordat preventiv nu poate depăşi 30 de zile calendaristice.
În cauza de faţă, instanţa a constatat că debitorul a depăşit acest termen prevăzut de lege, nefăcând dovada depunerii unei noi oferte , în condiţiile art. 25 din Legea 381/2009.
De asemenea, faţă de dispoziţiile art. 26 din lege, potrivit căreia cererea de constatare a concordatului poate fi respinsă pentru motive de nelegalitate, având în vedere faptul că faţă de debitor a fost deschisă procedura generală insolvenţei la data de 27.11.2009, instanţa a constatat că atât oferta de concordat preventiv cât şi proiectul sunt lovite de nulitate absolută, în condiţiile în care, dispoziţiile art. 1 din lege interzic deschiderea procedurii concordatului dacă împotriva debitorului a fost deschisă procedura insolvenţei cu cinci ani anteriori ofertei de concordat preventiv.
Pentru aceste considerente, instanţa a admis excepţia nulităţii absolute, invocată de creditoarea S.C. F S.R.L. şi a constatat nulitatea absolută a ofertei şi proiectului de concordat preventiv, depuse de debitorul S.C. U R S.A.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs debitoarea S.C. U R S.A. aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În expunerea motivelor de recurs se arată că, decizia de deschidere a procedurii insolvenţei la debitoarea S.C. U R S.A. a fost în mod irevocabil infirmată prin Decizia nr. 120/R/12.03.2009, fiind aplicabile dispoziţiile art. 33 alin. 5 din Legea nr. 85/2006.
Se continuă în sensul că decizia recurată conţine o neconcordanţă între considerente şi dispozitivul deciziei recurate. Astfel, dispozitivul reţine admiterea excepţiei nulităţii, în temeiul dispoziţiilor art. 32 alin. 2din Legea nr. 381/2009 ce are-n vedere cauzele de rezoluţiune a concordatului.
Se continuă în sensul că acest concordat nu a fost încuviinţat de instanţă, deci nu există un contract a cărui nulitate să se solicite pentru cauze prevăzute-n dreptul comun, întrucât legea specială nu conţine astfel de dispoziţii.
Totodată, se arată că în faza de oferte a proiectului de concordat preventiv poate fi constatată nulitatea relativă ori inadmisibilitatea.
Se mai critică soluţia instanţei de fond întrucât termenul de 30 zile pentru semnarea concordatului preventiv nu este un termen de decădere ori prescripţie în acord cu art. 25 din Legea 381/2009.
Se conchide că, judecătorul-sindic urmează să-şi exercite rolul activ, întrucât creditorii obstrucţionează aplicarea Legii nr. 381/2009, prezenta cauză fiind prima de acest gen introdusă, la 13.01.2010.
S-a solicitat suspendarea executării sentinţei recurate.
Prin Încheierea de şedinţă din 5.08.2010 Curtea, conform art. 246 Cod procedură civilă a luat act de renunţarea debitoarei S.C. U R S.A. la judecata capătului de cerere privind suspendarea executării sentinţei civile nr. 899/SIND/13.05.2010.
Recursul este fondat.
În cauză s-a invocat de intimata S.C. F S.R.L. excepţia nulităţii cererii de recurs, întrucât aceasta nu respectă prevederile art. 302/1 Cod procedură civilă motivele şi cererea de recurs nefiind întemeiate în drept.
Excepţia invocată, nu se susţine, întrucât dispoziţiile art. 3021 alin.1 lit.c trebuie interpretate-n raport de art. 306 alin. 1 şi 3 Cod procedură civilă. Astfel, motivele de nelegalitate trebuie prezentate astfel încât instanţa să poată reţine cu exactitate temeiul nemulţumirii recurentului. Aceasta nu priveşte însă anumite forme sacramentale, legea neprevăzând indicarea exactă a textului de lege aplicabil, fiind suficientă arătarea principiilor de drept. Or, în speţă, s-a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare, pentru greşita soluţionare pe excepţie a cauzei, fiind aplicabile art. 312 alin. 3 teza a II.a .
Pe fondul cauzei, soluţia instanţei de fond de admitere a excepţiei nulităţii absolute a ofertei şi-a proiectului de concordat preventiv este greşită.
Acesta întrucât prin Decizia nr. 120/R/12.03.2009 s-a admis recursul debitoarei S.C. U R S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1247/SIND/27.11.2008 şi s-a luat act de renunţarea creditoarei S.C. I – la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitoarei S.C. U R S.A.
Or, prin Încheierea din 1.02.2010 pronunţată de Tribunalul Braşov, şi intrată-n puterea lucrului judecat s-a constatata în mod irevocabil că sunt îndeplinite condiţiile pentru deschiderea procedurii concordatului preventiv.
Astfel, pe de o parte, debitoarea nu se află-n în sensul art. 1 din Legea nr. 381/2009, iar pe de altă parte analiza dispoziţiilor art. 13, constituie o condiţie de admisibilitate, pe care instanţa a avut-o în vedere la pronunţarea încheierii sus amintite.
În ceea ce priveşte nulitatea absolută, întemeiată pe art. 32 din Legea nr. 381/2009 şi motivată de încălcarea dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 38/2009, reţine în principal că sancţiunea tardivităţii este decăderea şi nu nulitatea, iar în subsidiar asupra ofertei de concordat preventiv depusă în temeiul legal, 4.03.2010, s-a constatat că nu sunt întrunite condiţiile art. 24 alin. 5 la 8.04.2010. Astfel, ope legis, debitorul S.C. U R S.A. este îndreptăţit ca după trecerea a minimum 30 de zile să facă o nouă ofertă de concordat preventiv, termenul nefiind de decădere ori prescripţie.
Pe de altă parte, asupra primei oferte de concordat preventiv, instanţa este ţinută să se pronunţe în condiţiile art. 26 alin. 2, orice tardivitate fiind raportată la data pronunţării instanţei. Or, în speţă, tribunalul nu s-a pronunţat asupra ofertei de concordat preventiv, respingând totodată excepţia tardivităţii.
Pentru aceste raţiuni de fapt şi de drept sus amintite, Curtea conform art. 312 alin. 3 teza a II-a Cod procedură civilă va respinge excepţia nulităţii absolute a ofertei şi-a proiectului de concordat preventiv şi va casa sentinţa recurată, trimiţând cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
Decizia 369/R/10.08.2010 – C.V.
